26,356 matches
-
care o impune puterea de persuasiune și de seducție a artei. Nudul, între mistică și păcat Știm, încă din primele pagini ale Genezei, că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea lui, că l-a făcut gol, adică fără haine, împăcat cu sine și cu luxuria paradiziacă și, mai ales, l-a făcut incapabil să perceapă acel tip de alteritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
pas la ceea ce consună cu propria-i simțire de Evă insațiabilă de imaginea sa: ,Merg pe Kantstrasse. Vreau să-mi cumpăr ceva. E o stradă împăcată cu sine ca o femeie care se știe frumoasă". Sau: ,Am un fetișism al hainelor. Sînt haine faste și nefaste. Am să mă îmbrac ca la ultima noastră întîlnire". Metropola germană o ajută pe poeta noastră a se regăsi. Trăsăturile identității d-sale devin emergente, la un mod ,secret și difuz", fenomen încîntător, probat în
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
ceea ce consună cu propria-i simțire de Evă insațiabilă de imaginea sa: ,Merg pe Kantstrasse. Vreau să-mi cumpăr ceva. E o stradă împăcată cu sine ca o femeie care se știe frumoasă". Sau: ,Am un fetișism al hainelor. Sînt haine faste și nefaste. Am să mă îmbrac ca la ultima noastră întîlnire". Metropola germană o ajută pe poeta noastră a se regăsi. Trăsăturile identității d-sale devin emergente, la un mod ,secret și difuz", fenomen încîntător, probat în ochii măguliți
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
eroi exclusiv masculi, alienați și izolați, femmes fatales, personaje cu o moralitate ambiguă și subversivă, crima, corupția și pasiunea ca teme majore. Mai mult, e o chintesență atemporală a filmului noir pentru că, la capitolul mizanscenă, Orașul păcatului deține elemente (mașini, haine etc.) care merg de la anii '20 până în prezent. De vocabular nu mai vorbesc, femeile fiind numite ,dame". Oricum, dialogul s-ar putea să vă plictisească uneori, deși nu e lipsit de umor e cam... sec, uneori. Dar nici de dragul său
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
multitudine de forme și o profuziune de culori. Simptomatic, în Colecțiile Darjan, personajul e un creator de modă celebru în Occident, care se întoarce în România cu nobilul deziderat de a-și democratiza vestimentar țara. El oferă sugestii bune și haine pe măsură celor de la Putere, ca și celor din Opoziție, deschide un lanț de magazine, mituind în dreapta și-n stânga, își găsește împlinirea erotică în relația cu o tânără ziaristă; face, așadar, cam tot ceea ce s-a făcut în anii
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
corsajului. Acest gest îndrăzneț îl tulbură atât de mult încât avu chef să îngenuncheze în fața ei pentru a-i exprima recunoștința. Dar, în loc să continue să se dezbrace, ea schimbă tactica și, apropiindu-se de el, se apucă să-i scoată hainele, cu îndemânare. Unde învățase ea cea mai bună metodă de a dezbrăca un bărbat? Surprins de precizia mișcărilor ei, Vasia o lăsă să-l dezbrace, consternat și vrăjit totodată, admirativ și gelos. Nu Natalia, ci o necunoscută era cea care
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
descălța, el zări prin răscroiala corsajului, dulcea despărțitură a sânilor ei. în timp ce o bruscă exaltare punea stăpânire pe el, ea șoptea, ca pentru a-și justifica propria nerăbdare: - Au ațâțat prea tare focul!... E înăbușitor... Să-ți păstrezi pe tine hainele pe o asemenea căldură, nu mai e pudoare, e păcat! Când Vasia a rămas complet gol, a început să se dezbrace și ea, cu o încetineală calculată, păstrând doar un chiloțel subțire, croit din in roz, cu feston, pentru a
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea Goethe... că, pentru un valet, nu există genii, întrucât cunoaște toate intimitățile stăpânului; și-i face pantofii, îi lustruiește, și-l perie, îi îmbracă hainele scumpe, să vază cum e... Sau (dacă e vorba de un valet lucrând în câmpul literelor)... răstoarnă oala de noapte a stăpânului drept în capul nesuferitului, în trecere, cu o decizie a lui, slugarnică, strict personală, cu toate că ceilalți doi sunt
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
am scris" - afirmă el, cinstit, în carte). Lui Evtușenko îi e ciudă că nu mai puțin celebrul poet Iosif Brodski, eliberat cu ajutorul lui Evtușenko din deportarea sa în Nordul țării, într-o zi, la un restaurant, a refuzat să îmbrace haina pe care acesta i-o oferise (te pomenești că una smeurie, cu sclipici) și că, de fapt, "l-a trădat", făcând afirmații compromițătoare la adresa lui. Fără să aibă conștiința diferenței de potențial creator, ingenuul poet exclamă cu amărăciune în romanul său
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
entre les vętements qui couvrent nos débiles corps, entre tous nos langages insuffisants, entre tous nos usages ridicules, entre toutes nos opinions insensées... que toutes ces petites nuances qui distinguent les atomes appelés hommes ne soient pas des signaux de haine et de persecution". Nicolae Steinhardt (Vlăstarul, revista Liceului "Spiru Haret", anul V, nr. 1, 15 nov. 1928, p. 7-8)
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
celor doi, de o senzualitate orientală discretă pe care n-ai fi bănuit-o la "radicalul" Andrei Codrescu. Iată două scurte secvențe în dialogul lor fantomatic: "azi n-am avut chef să mă îmbrac/ am lăsat fata să plece/ din hainele mele-am făcut un munte/ în mijlocul casei/ ziua întreagă vântul a lovit în obloane/ fără haine eu nu sunt nimeni/ puteam rămâne așa pe vecie/ seara a venit un mesager/ m-am îmbrăcat/ și din nou am fost Lu Li
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
Andrei Codrescu. Iată două scurte secvențe în dialogul lor fantomatic: "azi n-am avut chef să mă îmbrac/ am lăsat fata să plece/ din hainele mele-am făcut un munte/ în mijlocul casei/ ziua întreagă vântul a lovit în obloane/ fără haine eu nu sunt nimeni/ puteam rămâne așa pe vecie/ seara a venit un mesager/ m-am îmbrăcat/ și din nou am fost Lu Li" - "într-un pom singuratic din luminiș/ toamna a lăsat un măr/ e zbârcit și îndărătnic/ un
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
Apoi se întoarse brusc și se îndepărtă cu un chip fără expresie, aidoma insondabilei rune a Destinului, runa lui Odin, Othin Alfadir, Părintele a tot ce există, zeul victoriei în luptă, zeul morților. În Berlin, ningea. Colonelul Vanov, îmbrăcat în haină de blană, pășea pe trotuarul străjuit de mormanele de zăpadă proaspătă, strânsă perfect teutonic. Lângă fiecare al treilea morman stătea câte o prostituată care se balansa de pe un picior pe altul. Fetele erau încălțate cu apreschiuri și purtau costume de
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
purtau costume de schi din nailon țipător. - Aveți puțin timp, domnule? O sută de mărci. Ce meserie ingrată, pe o asemenea vreme! Ignorând ademenirile lor, Vanov grăbi pasul spre destinație: un restaurant luxos și retras. Odată intrat, îi dădu chelnerului haina și privi în jur. Localul era opulent, dar nu ostentativ, cu spații largi între mese, perfecte pentru clienții care nu voiau să le fie auzite conversațiile. Vanov se apropie de o masă centrală unde ședea o siluetă masivă cu un
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
verii. Vremea însăși, evoluțiile și involuțiile de pe frontul atmosferic subliniază emblemele simbolice ale romanului, care sunt și ale lui Antipa. În plină iarnă, un vânt cald topește zăpada și îi face să transpire pe cei care nu și-au lepădat hainele groase; după cum, în a doua jumătate a cărții, se va face frig, incredibil de frig, în toiul verii. Căldură mare în decembrie, grindină furioasă în iunie: nimeni nu înțelege nimic - cu excepția înțeleptului August pălărierul și a veritabilului său ucenic, Antipa
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
da, astfel, o mai mare coerență vieții din amărâtul orășel de provincie, vechiul târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent, ci sub o stea care luminează și modelează timpul. Sub hainele acestui tânăr cu gesturi și zâmbete ambigue, deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
și imorale din literatură, pictură și cinematografie; vorbele, glume, cuvintele ușuratice sau triviale 114, gândul pătimaș, neglijența rugăciunii, nepăzirea simțurilor, conversațiile prea intime cu femeile, ușurătatea în purtări, lipsa unei educații sănătoase, contactul cu cei stăpâniți de această patimă, împodobirea hainelor, parfumurile, dresurile și privirile cu iscodire. Dresurile sunt, în viziunea patristică, un alt mod de a atrage spre pofta trupească, ele constând în aranjarea părului, a bărbii, îngrijirea sprâncenelor și pudrarea feței în acest scop. Așa cum dreptul Lot se chinuia
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
face Sfântul Paisie Velicikovski când spune: Pofta trupească se naște în om din prefacerea cea călduroasă sau din mâncarea cea multă, sau din somn mult, sau din lucrarea satanei, sau din osândire, sau din vorbe deșarte, sau din împodobirea cu haine, sau din vederea cu ochii a frumuseții divine 116. Totodată, desfrânarea atacă diferit pe oameni în funcție de progresul lor duhovnicesc. Astfel, la cei începători căderile se ivesc totdeauna din desfătare (cu mâncări), la cei din mijloc și din mândrie, cu toate că mândria
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
tot vedem, de când s-a trecut la o etapa post-comunistă a încrederii în Dumnezeu. A trecut și noaptea Învierii Mântuitorului, eveniment care a descătușat din nou forțele evlavioșeniilor enoriașe năvălitoare spre catedrale și biserici; liturghiile și predicile au îmbrăcat în haine noi speranța că Dumnezeu nu și-a întors fața de la plaiurile noastre, ci doar vrea să ne demonstreze că "merge încet, dar nu întârzie...", precum UE... ...Sfintele Sărbători de Paști, ouă vopsite în galben, maro, albastru, verde, sau pur și
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
cultivînd universul în propria-i odaie precum o plantă în ghiveci: "Să-mi închiriezi pe tine un loc unde să-mi gospodăresc privirea/ să citesc ziarul în vreme ce mișcîndu-te prin odaie zăpăcești aerul (...) o ascundea prin sertare apoi le dădea drumul hainelor ei să/ plece acasă plănuia o călătorie un așternut boțit de bucurie/ de valuri crețe spumoase și dese pe care să plutească înecați/ umflați învinețiți de plăcere printre peștișori meduze himere". Percuțiilor stridente le iau locul semitonurile. înregistrată cu discreție
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Șeindl, pe Azriel, pe }ipele... Va trebuie să se închine la idoli. Ea, Miriam-Lieba? Nu, nu. Mai bine să mor", murmură ea. Se duse la ușă și o încuie cu ivorul, apoi împinse o banchetă în fața ei. Deschise dulapul de haine și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine, care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna și pipăi o rochie. Se duse apoi spre
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
punctul meu de vedere primul Toader Paleologu se potrivește vizibil formulei lui Raymond Aron ("spectator angajat"), în vreme ce al doilea se apropie periculos de tare de condiția de jucător în arenă. În vreme ce comentatorul de politică externă se simte foarte confortabil în hainele sale, analistul scenei politice interne are ceva nefiresc: o jovialitate crispată, de om venit la o petrecere în frac și papion, dar care se așază direct pe covor pentru a lăsa gazdelor impresia că este un om obișnuit, fără fasoane
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
din SudAfrika. Inegalabile, ministerul în cauză a achiziționat întreg stocul, la prețul de zece milioane bucata. O sfântă mânie îți urcă tensiunea; poimâine, deschizând același favorit ziar vei lua cunoștință că la mijloc a fost o confuzie. O nație cumpără haine cu două-trei milioane costumul. Salariații agenției pădurilor îmbracă vestoane de câte 17 milioane bucata (e drept că în lei noi numai o sută șaptezeci!). Vesta costă zece milioane, pantalonii vreo cincisprezece, cravata cinci, acul de cravată încă un milion. Cele
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
poziția pe care vor trebui să se așeze în lumea nouă. La fel ca în precedentul său volum de povestiri, autorul oferă o dublă perspectivă asupra oamenilor și întîmplărilor. La nivelul fiecărei proze el coboară la nivelul personajelor, îmbracă uneori hainele acestora, se pune în pielea lor, pentru ca, din înălțimea întregului volum să ofere o privire panoramată asupra tranziției românești, un tablou în care identitățile dispar, chipurile se încețoșează, faptele își pierd semnificațiile concrete. Tot ce rămîne este o stare de
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
aventura umană a fost mereu interesantă". Născut în "condiții pline de promisiuni", Alexandru Paleologu avea șanse "foarte probabile" de-a se realiza conform gusturilor d-sale ca diplomat și scriitor. Intervine însă războiul la care nu participă direct, înbrăcănd totuși haina militară, trăind "viața ofițerească": "Era ca-n Pușkin. Mi-a plăcut. Un gen de viață mai zăpăcit, cu chefuri, cu petreceri, mergeam călare pe distanțe mari, purtam pinteni la cizme și sabie. E un mod frumos de asumare la tinerețe
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]