3,185 matches
-
iar acum venea să vadă ce obstacol mă reținuse. Și-a dat seama imediat și a dispărut, dar nu destul de repede încât să nu observ că era ceva schimbat în îmbrăcămintea ei: își înlocuise tricoul lipit pe trup cu un halat de mătase, ce părea făcut anume ca să nu se închidă, să se desfacă sub presiunea ce înflorea înăuntrul ei, să alunece pe pielea ei netedă la primul asalt al dorinței de contact, pe care tocmai pielea ei netedă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în parte, În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera. Ni se pare oportun să confruntăm impresiile dumneavoastră de lectură cu rezultatele mașinii de citit. Te duce în sala aparatelor. — V-o prezint pe programatoarea noastră, Sheila. În fața ta, într-un halat alb cu nasturi închiși până la gât, o vezi pe Corinna-Gertrude-Alfonsina, care supraveghează o serie de mobile metalice netede, asemănătoare unei mașini de spălat vasele. Acestea sunt unitățile de memorie care au înmagazinat tot textul cărții În jurul unei gropi goale. Terminalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-ți deschei nasturii uniformei, dedesubt se află o altă uniformă! Sheila te privește cu un aer de sfidare. — Să-mi deschei nasturii...? Încearcă... Ai hotărât să te angajezi în luptă, nu mai poți da înapoi. Cu mișcări convulsive deschei nasturii halatului alb al programatoarei Sheila și descoperi uniforma agentei de poliție Alfonsina, smulgi nasturii auriți ai Alfonsinei și găsești hanoracul Corinnei, tragi fermoarul Corinnei și vezi petlițele lui Ingrid... Restul de haine și le smulge singură: apar doi sâni tari, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ani. Era vizibil mai înaltă decât domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe și, deși mai slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați și picioare bine-făcute. Pe cap purta ditamai pălăria roșie, uzată, și avea un halat albastru peste rochie. Purta pantofi confecționați dintr-o piele curios de lucioasă, aproape ca pielea lăcuită din care se fac pantofii de dans. Domnul J.L.B. Matekoni își drese glasul pentru a-și face cunoscută prezența, iar menajera se întoarse încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci de ani, vârsta lui Mma Makutsi, purta un halat roșu și avea un chip pasional, de copil răsfățat. Îmbrăcată altfel și machiată, ar fi făcut furori prin baruri. Probabil chiar așa și era, reflectă Mma Makutsi. Cele două femei se holbară la ea, cea tânără chiar la modul grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
teafăr, întreg la cap și să-mi spună logaritmi și cum e curba lui Gauss... L-am tranchilizat o vreme, am băgat în el tratament după tratament, injecții și pastile, mai mult pentru că se plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea de lungă, „de ce mi-ați tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de serviciu, i-a răsturnat găleata, „dezmierdările tale sunt mai bune decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei șezând la cafea, aplecați spre mine, așteptându-mi reacția. Eu șezând în stil indian pe podea. Toți încă-n halate de baie și pijamale. Perry Como cântă „I’ll Be Home for Christmas“. Primul lucru pe care-l scot din șosetuța mea este un ursuleț koala de pluș, din ăla care-ți prinde creionul cu labele lui pe arcuri. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Perry Como cântă „Oh, Come, All Ye Faithful“. În cutiuță sunt prezervative. Șezând chiar lângă bradul nostru de Crăciun scânteietor și magic, tata zice: — Nu știm câți parteneri ai pe an, dar vrem să fii protejată. Vâr prezervativele în buzunarul halatului de baie și cobor privirea spre bezelele în miniatură care se topesc. Zic: — Mersi. Alea-s din latex, zice mama. Trebuie să folosești un lubrifiant doar pe bază de apă. Dacă la vârsta ta ai nevoie de lubrifiant. Nu vaselină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un bâzâit puternic. Înăuntru sunteți doar tu, Angelique și Lenny. O să râdeți, dar, oricât de însingurată și izolată pare viața ta făcând joc de picioare, viața lui Lenny arată și mai rău. Închis aici în mansarda lui, îmbrăcat într-un halat alb de flotir cât e ziua de lungă, își numără banii și vorbește la telefon. Singura piesă de mobilier e un scaun de birou, pătat, jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mobilier e un scaun de birou, pătat, jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny întinde mâinile către fața lui Angelique și spune: — Îngerul meu, preferata mea. Îi prinde fața în palme și spune: Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucru cu pastilele, sedative și analgezice, fiecare înghițitură e un prim pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în cel mai discret hotel - unul din locurile alea cu halate albe și orhidee tremurând lângă bideu într-o baie de marmură albă -, chiar și atunci e foarte probabil să existe o minusculă cameră video care să te urmărească. Spune că singurul loc în care mai poți face sex e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am văzut acolo numele: Kenneth Wilcox, Doctor vet. Un nume pe care-l iubeam, cumva. Pentru un oarecare motiv. Salvatorul meu. Acum, ridicând pe rând urechile câinelui și uitându-se înăuntru, spune ceva despre parvoviroză. Pe buzunarul de la piept al halatului alb scrie cu litere brodate „Dr. Ken”. Chiar și vocea lui răsună dintr-un timp îndepărtat. L-am auzit cântând „La mulți ani”. Strigând „Prima greșeală!” la meciurile de baseball. El e, un vechi prieten de-al meu, dar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să vă tratați mai bine ostaticii. Ducele Vandalilor e lângă ea. Același Duce care a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fără apă caldă. Fără hrană. — Ascultă, madam, spune Veriga Lipsă. Barba lui aproape o zgârie pe doamna Clark în frunte, atât de aproape stă de ea, în holul îngust spre care dau cabinele. Își vâră degetele unei mâini sub reverul halatului de baie. Aplecându-se, apăsându-i sânii cu pieptul lui, Veriga Lipsă își strânge pumnul și își îndoaie cotul, ridicând-o în aer cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
modul cel mai elegant cu putință, dând dovadă de un deosebit interes față de soarta nepoatei. La ieșirea din spital Luana cântărea treizeci și șapte de kilograme, arăta pierdută și ascundea în suflet un profund resentiment față de toți aceia care purtau halat alb. Reîntâlnirea cu colegii a fost peste așteptări. Au primit-o cu o atenție și grijă deosebite. Văzând-o atât de slabă și plăpândă, băieții o ajutau până și să urce scările. I-au dat maculatoarele să-și copie lecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire și slavă. Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni buni, atunci gândiți-vă că toate aceste alese spinări se apleacă, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu viteză, ca o mitralieră, cu privirea înecată de admirație, roșie în obraz de emoție, cu ochii jucăuși, risipind fraze măgulitoare, inspirate, adevărate performanțe diplomatice, așa, fără nici o dificultate, ca și cum ai spune bună ziua sau ce mai faci? Acei oameni în halate albe, deveniți foarte atenți la pacientă, întrecându-se unul pe altul în a-i oferi sfaturile lor competente, foarte interesați să afle și dacă în copilărie Nina suferise de tuse convulsivă. Și în timpul acesta, poate chiar lângă patul Ninei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una din zile Carmina intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o duce bine. N-avea salariul prea mare, i-a spus, dar nu era zi lăsată de la Cel de Sus să nu i se strecoare în buzunarul halatului bani. Făcea mare paradă de micile lui învârteli. Fuma țigări scumpe și când se oprea să bea câte ceva răcoritor scotea un portmoneu bine căptușit cu bani. Curând femeia și-a abandonat toată reținerea. Seara au hotărât să meargă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gust, conchise el, punându-și o porție de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou și Eleanor ieși valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
când ați terminat un asemenea articol și el vede lumină tiparului, vă imaginați victima citindu-l? Vreau să spun, vi-l imaginați pe bietul Șam, să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]