915 matches
-
podidesc lacrimile. Taticule, cum mă mai ardea pe gât Am vrut să le spun că aveam mari necazuri din cauza ochilor și a părului și a inimii și că eram prieten cu Lorne Guyland și Butch Beasoleil. Ispititoare, o grămadă de halbe era așezată pe bar, chiar în fața mea. Le-am făcut vânt cu două mâini întinse. A durat o vreme până să cadă, iar eu străbătusem deja jumătate din drumul până la ușă. Să nu te mai prind pe aici! am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și un Big Sharp One, sfârâind ignorat pe farfurie. Duminică seara... groaznic la pipăit Sau a fost sâmbătă seara? Am mai răpus o carafă, după care am traversat strada în căutarea unei haleli potrivite. Ajutat de un șir lung de halbe cu bere tare, am consumat trei Waistwatchers, doi Secburgers 2, un American Way3, și o porție dublă de Tuckleberry Pie4. Dar stai o clipă. Crezi că am uitat ceva? După prânz am traversat iar strada la vânzătorii de ziare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu fiecare ocazie, e să-i înveți să conducă. M-am îmbătat și am sunat la Hire-A-Heap și am închiriat pentru patru zile un Boomerang tamponat la un preț care mi s-a părut un chilipir. Am gonit cu o halbă între picioare. Bei-Air, Malibu, Venice. Apoi, în ultima seară am făcut marea greșeală și am intrat ta afacerea aia proastă de care ți-am mai spus. Nu vreau să sune ca o sentință, dar a fost într-adevăr o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eunuci, acrobați și, în final, pentru călăi. Spre sfârșitul filmului el o prinde pe Juanita asupra faptului și o aruncă într-o groapă cu lei care o înșfacă. Mă târam pe culoarul dintre scaune cu Orwell la subsuoară și cu halba în mână, în timp ce o voce isterică lătra viitoarele atracții („... cu Diana Proletaria, Prințesa sărmanilor! O nebunie. Nu-i așa?“) când doi gagii negri s-au ridicat alene în picioare, frecându-și ochii. — Taică, cu siguranță că m-aș putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna lui, în mâna lui de măcelar, se clătina o halbă cu scotch. — Sigur că sunt sigur. Puse încrezător băutura deoparte. Unde ți-e prietena? mă întrebă el pe un ton deloc mai amabil - ba chiar departe de așa ceva. O să mă dea afară în șuturi, mi-am spus, și eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu teniși în picioare, am combătut prin jogging băutorul din mine. M-am îndopat cu haleală de cârciumă: cârnați, fasole gătită cu ghimber, un lighean cu musaca de cartofi. M-am umflat și cu băuturi specifice locului. Tradiționala bere la halbă, vinuri foarte fine și cele mai grozave tării. Am lăsat nouă lire jumătate la automatul cu fructe și șaptezeci și cinci de sterline la agenția de pariuri hipice din imediata apropiere. Am cumpărat un ziar de seară și niște kebab la pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din apropiere am făcut să mi se reverse pe sub curea încă trei Long Whopper dintr-o carne aproximativă și un American Way. Așa că, la sfârșitul zilei, mi-am făcut o oală de ceai pe care am combinat-o cu o halbă de scotch, la care am adăugat câteva porcării video ca să am ce face o la culcare. Somnul pe care l-am avut a semănat cu cel de veci. Toate bune. Nici o problemă. Selina se dovedea un lucru de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nerușinată. Uite-o cum se întinde după ouăle tale. De fiecare dată teama își bagă picioarele în rușinea de a face un lucru. Ea nu se teme. Ei nu-i pasă. Ieri am căzut în baie și am spart o halbă de scotch. Mai târziu am cules o ștoarfă de pe stradă. Nu s-a întâmplat nimic. Ea nu putea fi mai drăguță de atât. Știi de ce? Pentru că i-a fost teamă să nu o omor, de aia. Azi-dimineață, în timp ce reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai voi dormi. Rămân o clipă în ușă, privind triumfător spre capătul sălii, unde metrî Periuță tocmai a înșfăcat platoul cu cele trei rânduri de câte 13 halbe suprapuse. Îi aud „hâcul“ și zâmbesc admirativ. — Maistre, s-a blocat liftu’. Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi mai vin cărțile. S-a întrerupt lumina. Nu mai merg lifturile. Mi-am schimbat locul, la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se întâmplau în țară în acei ani. Cuvântul meu credeam că are rezonanțe, străbate mulțimile, stârnește conștiințele, provoacă zguduiri. Aproape vedeam cum ghioceii noii societăți scoteau, surâzători, capetele printre pojghițele crustei de până nu demult. La a cincea, a șasea halbă, mai ales dacă se întâmpla să mai intru în discuție cu câte unul care se așeza la masa mea, începeam să cred că mi-am greșit cariera, că de fapt trebuie să intru și eu în noua politică, profund militantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
biruința este de partea mea. Stomacul se mai crispează încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a mă scoate din sărite, știind și el, totuși, că nu mă va învinge. Gândul că după o halbă, două sau chiar trei voi ieși iar în Bulevard, voi intra în unul din gangurile dintre cinematografe și voi găsi obiectele pierdute mă face să fiu generos cu orbii aceia. Încă stau în ușa berăriei, nu mă grăbesc să trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
troleibuzelor și, fără a mai gândi ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se frământă și se coc aceleași merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut, dintr-odată, și vechile mele cunoștințe, acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una sau două halbe gulerate. Scrisesem o povestire despre un cal care se-ntoarce de pe front în satul și în ograda povestitorului, copil crescut odată cu calul. Peste ani, când copilul devenise bărbat, pornește în căutarea mormântului tatălui, căzut undeva pe la Cotul Donului. Reface drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui, Trombă... L-am mai văzut o dată, mulți ani mai târziu, la „Tic-Tac“. Cred că în primul an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea că vorbește aiurea. Peste câteva luni ne-am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum, dar cred că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat să intru și io-n casă. De atunci, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțeai tu onorat să i le poți oferi. O mai întâlneam și la expresul de lângă Teatrul Tănase, sala „Savoy“. Se ruga atunci să-i cumpăr câte o salată „à la bœuf“ sau vreo piftie de pasăre. Accepta atunci și o halbă sau chiar două de bere. Îmi plăcea să discut cu ea. Îmi plăceau și mie salatele „à la bœuf“ sau „à la russe“, ruladele cu șuncă de Praga sau fasolea cu ciolan. Îmi luam și mie câte un rom mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două de bere. Îmi plăcea să discut cu ea. Îmi plăceau și mie salatele „à la bœuf“ sau „à la russe“, ruladele cu șuncă de Praga sau fasolea cu ciolan. Îmi luam și mie câte un rom mare, ei o halbă cu bere și o provocam la povești. Uneori o însoțeam până în Cișmigiu. Ne plimbam pe aleile din jurul insulei, urcam sus, spre palatul Kretzulescu și, la ieșirea dinspre Știrbei, ne despărțeam. Locuia undeva pe Puțul cu Plopi, pe lângă vilișoara unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe șervețelele de masă și pe suporturile pentru halbele de bere, comandă pentru firmă, local ținut de Karanphilou, fostul Ghiță Caranfil, cândva șăibar la „Tractorul“ din Brașov, mai apoi adus la școala de cadre a U.T.C.-ului (acolo l-am și cunoscut, la o întâlnire cu tânărul scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătrînei cochetau cu porumbeii din partea locului, reducînd viața la un joc de firimituri și de așteptare. Am ocupat o masă lîngă ușa barului, unde Fermín a Început să dea gata În legea lui gustările, a lui și a mea, o halbă de bere, două ciocolate și o cafea triplă cu mult rom. Ca desert, a tras un Sugus. La masa alăturată, un bărbat Îl privea pe Fermín pe furiș, pe deasupra ziarului, gîndind probabil la fel ca mine. Nu știu unde izbutești dumneata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Lawrence, nu se știe din ce pricină, suferea de frig. Iarna, masterandul o suporta relativ ușor, fiind obișnuit să meargă, chiar și pe viscol, În pantaloni de pijama și În tricou. Cu ochii ațintiți În ochi și bărbile revărste peste halbe, cei doi tovarăși de beție ai lui Noimann, Oliver și pictorul Bikinski, măsurau cantitatea de adevăruri supreme ce se afla În ei. Când adevărul unuia se Înălța cu o palmă deasupra adevărului celuilalt, schimbau locurile Între ei, așezându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ridicate spre tavan sau chiar a unor pumni loviți cu putere-n gol. Uneori, din cauza tăriei, adevărurile ultime deveneau de nesuportat atât pentru unul, cât și pentru celălalt, și Lawrence și Bikinski erau nevoiți să le dilueze turnând tăria În halbele de bere abia aduse de la bar. Atunci, făcând impact Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ochii săi priveau În gol. Și mult dincolo de gol. Dar În gol și dincolo de gol nu se afla nimic În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]