1,019 matches
-
Nu, el nu s-ar fi mulțumit doar să comande un mingan: Voia Sapaudia. încă de când ajunsese pe acele meleaguri, începuse să le vadă cu ochiul unui stăpân, observându-le grânarele uriașe, cântărindu-i viile rodnice, întinderea pășunilor și capacitatea hambarelor și a țarcurilor de oi și, nu întâmplător, până atunci făcuse tot ce se putea ca să rețină, adesea fără succes, furia distrugătoare a războinicilor săi. își dorea acele pământuri cu o voință oarbă și își dorea copila nobilă cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna bunăoară "Oamenii care locuiesc aici dau de mâncare cerșetorilor", un pătrat încercuit însemna "Au hambar în fundul curții; poți să dormi în fân". Crucea Sfântului Andrei arăta că acolo locuiesc oameni răi, fără suflet, iar un simplu cerc însemna " Nu au câine; se poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poate pentru că mănăstirea se afla Într-un ținut atât de Îndepărtat de capitală, călugării nu fuseseră prigoniți de comuniști, iar toate cele trei biserici aflate În incinta sfintei mănăstiri rămaseră aproape neatinse; Înăuntrul lor nu se amenajaseră nici cazărmi, nici hambare, nici crescătorii de porci, cum s-a Întâmplat În atâtea lăcașuri sfinte, ce căzuseră pradă urgiei Domnului, icoanele nu fuseseră arse, nici clopotele topite pentru gloanțe, nici crucile coborâte de pe cupole pentru ca În locul lor să se Înalțe stele În cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de rigoare. Aveau să vină ani buni. Minunați. Și au venit. Într-un an, „cotele“ - a trebuit să coboare toți sacii de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să-i ducă, pe cheltuiala sa, la centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de asta au venit ciorile. A fost o adevărată invazie. Oamenii se uitau cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
imagineze despre el că e o persoană cu „simț vizual“ și în fiecare an are o nouă idee cu privire la așezarea profesorilor în cadru. O dată ne-a pus pe toți să stăm pe iarbă în timp ce fotograful s-a urcat pe un hambar de la terenul de joacă ca să aibă o perspectivă din aer. Altă dată, a încercat în zadar să ne facă să sărim toți în același timp. Doamna Freeble, care predă științe domestice, a aterizat prost și a trebuit să fie trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar Jina s-a uitat la jacheta lui ușoară, din lână, la mânecile suflecate până la coate, și l-a refuzat c-o clătinare din cap. Și-a ocupat locul pe ringul de dans, lângă vâsla din spate, așa cum exersaseră în hambar. Vânătorii i-au ajutat împingându-i în apă cu totul și, când Zach a sărit și el în barcă, au ridicat o bere în semn de salut, au mormăit ceva legat de noroc și-au izbucnit în râs. Zach s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri de nuiele, pe lângă hambare lungi de scânduri, se mișcau câțiva oameni, printre saci, printre paie îngrămădite, și un glas ascuțit, ciudat, se urca, parcă sfredelea liniștea locurilor. —Iacă ș-o locuință omenească! zise doctorul. Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii gardurilor, răsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sănătos? Nici n-ai idee ce bine-mi pare! Dar Agache ce mai face? —Care Agache? zise doctorul cu îndoială. Apoi pare a-și aduce aminte: Aha! e bine, e bine și el! e sănătos! — Așa? e bine? bolborosi stăpânul hambarelor, râzând plin de fericire. Să-i spui așa, când l-ei întâlni: multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi sălbătăcit aici. N-ai văzut? Ș-am uitat să-l întreb de Hârlău. Dar Agache acela cine-o fi fiind?... Hm! Așa nostimadă încă nu mi s-a întâmplat... Tăcurăm. Ne aplecarăm apoi afară. Omul sălbatic răcnea ascuțit pe lângă hambarul lui, dar nu-l mai zăream. —Hm! foarte curios! șopti doctorul. Câmpiile triste, în arșița zilei, iar se desfășurară de o parte și de alta a drumului. Într-o văgăună, subt o răsfirare ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și apucă drumul cătră lume și cătră petreceri. În urma lui ploile sporiră; și Faliboga, privind lanurile pline de apă, zicea cu mulțămire: Are noroc boierul nostru, halal să-i fie!... Nimic din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor acestora, Niță Lepădatu avea puțină vreme să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ploile, dar vremea rămăsese tot umedă. Pâcle alburii stăpâneau întinderile; soarele nu se mai arăta, parcă trecuse în alte zodii, să lumineze alte lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându-le înapoi în șoproane. Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privi iar pe flăcău: —Dumneata ce zici, Niță? Dă, ce să zic? Dacă li-s dragi unul altuia, le-a plăcea ș-aicea... Călugărița îl privi lung cu zâmbet. Marghiolița se întoarse în loc, cu obrazu-n umbră, și începu a cerceta hambarul plin. Își trase încet broboada pe gură, și oftă. Madama se ridică de la locul ei, ca o ramură scăpată din încordare. Apoi, moș Isailă, ia să iei dumneata vulpile și să mergi până la curte... Da’ învălește-le cu ceva... —Merg, merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se duse pâcâind din lulea. În hambar se făcu tăcere, și crescu puțintel lumina leșietică. Niță se sculă sprinten de la locul lui și se apropie de fată. Îi zâmbea cu dragoste și voi să-i cuprindă o mână. Marghiolița își ridică broboada de pe ochi și-și descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie să ne ducem și la cârmuire... Dacă trebuie, ne-om duce... vorbi fata pe gânduri. Într-un rând, la despărțire, flăcăul își aduse aminte de ceva și începu a râde. —Ascultă, Marghioliță, zise el, ce-aveai tu atuncea, în hambar, când tot îmi spuneai să nu mă duc pe la madama de la curte?... Da’ te-ai dus?... Nu m-am dus, dar m-am mirat... Parcă îi erai o dușmancă... Doar te duci la dânsa, și ea îți vrea binele... —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ghicitorilor. Trimitea după toate acestea și după plante ce creșteau pe insule nu mai mari ca petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale... - Dar cine poate să explice această tristă poveste ? Note de toamnă Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie... Orașul e plin de hambare, - De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
seva dulce pe care i-o oferea pământul. După aceste experiențe trăite pe propria sa piele, masterandul Lawrence a tras concluzia că Iisus spusese adevărul... Păsările cerului nu săpau și nici nu arau. Și nici nu-și adunau grâne În hambare. După cum nu munceau nici crinii sălbatici de pe câmp... Da, Învățătura lui Pavel Îndreptase lumea pe calea rătăcirii. Vrabia, zicea Oliver, nu-și făcea hambare cu grâu fiindcă În gușa ei nu Încăpeau mai mult de zece boabe. Pe când omul, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adevărul... Păsările cerului nu săpau și nici nu arau. Și nici nu-și adunau grâne În hambare. După cum nu munceau nici crinii sălbatici de pe câmp... Da, Învățătura lui Pavel Îndreptase lumea pe calea rătăcirii. Vrabia, zicea Oliver, nu-și făcea hambare cu grâu fiindcă În gușa ei nu Încăpeau mai mult de zece boabe. Pe când omul, da. Hălăduind pe câmp, masterandul ajunsese la concluzia că munca e o prostie, iar grija omului pentru ziua de mâine o nebunie. După părerea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Iar catalogul nou ne-a urat Numai note bune. TOAMNA “Nici una dintre voi nu mă întrece în frumusețe în bogăție! Nu credeți că peste tot, pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri, mere, zarzavaturi și legume. Hambarele sunt pline cu porumb!” POVESTITOR II A plecat toamna! Iată, a sosit iarna geroasă, împodobită cu o coroană de țurțuri de gheață. Ea a colindat toată lumea-n lung și-n lat și a acoperit pământul cu o pătură groasă de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător care coace cireșele, caisele, perele și merele văratice, aurește grânele, umple hambarele de grâu, de orz și de secară, ridică multe căpițe de fân în văi și pe dealuri. Copiior le aduce drept dar, VACANȚA MARE! Soarele dogorește, teiul înflorește Graul este aurit Cine a sosit? Cu firea ei cea arzătoare sosit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe la chindie, Cei mici își încetează joaca Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
țăran... În semn de mulțumiri, fac cruce, Pentru ce “Domnul”, azi le-a dat Și se gândesc să se apuce De mâine, toți, la adunat... Se bucură că iarba-i mare, Că spicul grâulu-i frumos, Că au ce pune în hambare Și anul, e un an mănos... Trudiți, cu coasa pe spinare Și gândul la acei de-acasă, Pe drumul vechi, pe lângă care, Se-ntorc țăranii...de la coasă...
LA COAS? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83817_a_85142]
-
de drumurile comerciale tradiționale, au fost izolați de toată lumea. Ei rămân, afirmă profesorul cu un aer satisfăcut, aproape primitivi. Poporul Fotse trăiește separat în așezări, sub formă de colibe cu acoperiș conic, fiecare astfel de așezare principală având un mic hambar și un spațiu auxilar, de depozitare. Ciorchinii de acoperișuri țuguiate dau așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei incursiuni în țara Fotse și de fiecare dată i-au plăcut aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
satele de acolo, nu mai fuseseră văzuți. Acum există Fotse care au plecat și s-au întors cu povestiri stranii despre călătorii pe apă sau sub pământ. La baza tuturor acestora stau desigur, albii. Spiritele albilor îi fac să ridice hambare imense și să se ucidă unul pe altul, ca mirii care ucid caprele înaintea ceremoniei de nuntă. Cumva, aceste spirite s-au reîntors în bărbații Fotse pe când dormeau și revenind odată cu ei. Este mai mult ca sigur că spiritele europenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]