748 matches
-
până nu a sorbit și ultima picătură. ― Și când toate astea s-au petrecut în fața hangiului, acesta a tăcut? Nu a pus mâna pe hanger? - a întrebat plin de revoltă unul dintre cei de față. ― Păi cum să se pună hangiul pirpiriu și mai bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâna pe hanger? - a întrebat plin de revoltă unul dintre cei de față. ― Păi cum să se pună hangiul pirpiriu și mai bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să-și rumege amarul și în cele din urmă l-a întrebat: „Ce mai știi de negustorii plecați spre Galați acum trei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să-și rumege amarul și în cele din urmă l-a întrebat: „Ce mai știi de negustorii plecați spre Galați acum trei zile?” Fără să ridice privirea, hangiul a răspuns cu greu: „Apoiii... drumul lor dus și întorsss... durează cam o săptămână și jumătate, dacă nu - acum, iarna - chiar două. Daaa’ omul meu m-a anunța la vreme de venirea lor”. După acest răspuns, s-a ridicat și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă nu - acum, iarna - chiar două. Daaa’ omul meu m-a anunța la vreme de venirea lor”. După acest răspuns, s-a ridicat și a pornit glonț spre bucătărie... ― Și? - s-a auzit o întrebare aprinsă din mijlocul vagonului. ― Când hangiul a intrat în bucătărie, trântind ușa, lotrul s-a apropiat tiptil cât a putut mai mult... ― Îmi închipui ce a fost pe capul Irinuței. Să nu fi fost în locul ei - s-a auzit același glas. ― Uite căăă... nu a fost
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
șperlă deloc? ― Ar fi făcut-o poate, dar știa că dincolo de ușă se află primejdia. Primejdie care putea să se arate în fel și chip la primul țipăt al hangiței. Și sigur ar fi țipat îndată ce ar fi văzut intenția hangiului... ― Da’ pe urmă? După plecarea lotrului? ― Numai un bob zăbavă și ai să auzi ce a urmat... ― Mă fraților! Mai aveți ceva rămășițe de udătură pe fundul glajelor? Hai s-o dăm de dușcă, că omul ista ne-o aprins
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a intrat Petruță: „Mamă Irinuță, a venit... jandarul cu încă un om”. La auzul acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică jandarul... Și hangiul nu știa! Vorba ceea: nu știe bărbatul ce știe tot satul. Apoi, dacă jandarul ar fi invitat-o pe Irinuța la culcuș, atunci ar fi ieșit mare dandana! Ei? Ia să auzim, prietene! - a sărit unul tocmai din celălalt capăt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eu, pe la ora douăsprezece, la noapte, am cam ajunge... ― Asta înseamnă că, dacă o luăm la picior, pe la ora trei la noapte vom fi acasă... ― Da’ tu nu pui la socoteală și bagajele? Că nu-l poți trezi pe Aizic hangiul în miez de noapte, ca să le lași la el. ― Da’ ce, ora douăsprezece îi ceas târziu pentru un hangiu? ― Cred că ai dreptate, Todiriță... Se vedea cât de colo că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trei la noapte vom fi acasă... ― Da’ tu nu pui la socoteală și bagajele? Că nu-l poți trezi pe Aizic hangiul în miez de noapte, ca să le lași la el. ― Da’ ce, ora douăsprezece îi ceas târziu pentru un hangiu? ― Cred că ai dreptate, Todiriță... Se vedea cât de colo că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele lui timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a adresat Dumitru în gând, acoperindu-și din nou fața... A rămas cu mintea pustie o vreme. Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu îi fugeau către Todiriță, a cărui poveste - într-un fel - semăna cu cea a hangiului, auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca că am adus ce ați dorit dumneavoastră. Să cinstiți în pace. ― Îți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie nu trebuie să-mi spui de multe ori. Nuuu! Eu pricep. Pricep greu, da’... și uit repede”. ― Dacă Aizic era așa, atunci nu mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce a adus cele cerute, s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
uit repede”. ― Dacă Aizic era așa, atunci nu mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce a adus cele cerute, s-a așezat în spatele tejghelei. Se vedea limpede că aștepta ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că aștepta ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce or mai gusta câte ceva... Și n-a fost nevoie de așteptare lungă, fiindcă cei doi l-au îndemnat din priviri să le depene noutățile... Hangiul a tușit ușor, pentru a-și drege glasul. ― Din câte mi-am dat eu seama, dumneavoastră, acolo, în concentrare, ați aflat destule. Că neamțul o pornit să cutreiere lumea cu pușca în mână, declarând război bietei Polonii la întâi septembrie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toată, mai ales că pastrama am dat-o eu, așaaa... ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre - dacă îți veni și mâine și poimâine pe aici? Ia acolo vreo doi gologani și în rest?... Vorbe. ― Și vorbele sunt bune, jupâne. Uite, eu. Eu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre - dacă îți veni și mâine și poimâine pe aici? Ia acolo vreo doi gologani și în rest?... Vorbe. ― Și vorbele sunt bune, jupâne. Uite, eu. Eu n-aș putea sta ca huhurezu’ în vârf de copac
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gologanii pe colțul mesei: ― Uite aici plata șiii... pentru pastramă te-om omeni noi când om mai veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna în palmă de pe colțul mesei. ― Bună socoteala, jupâne? - a întrebat Dumitru, în timp ce își potrivea pălăria pe cap. ― Mai bună nici că se poate, gospodarilor. ― Apoi, rămâi în pace, că noi ne-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe cei de acasă. ― Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han, pentru a scăpa de ochii iscoditori ai lui Dumitru... Cei doi, așezați pe capra căruței, priveau înainte, fără să schimbe o vorbă. Calul călca la pas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-a mai dat pe la brutar, ca să-și plătească datoria, nici până în ziua de azi. Pungașii aveau acum tot ce le trebuia pentru a-și pregăti un prânz bun: pește, untdelemn și jimble. Luară deci bunătățile și le duseră unui hangiu vestit pentru vinul bun care-i zăcea de ani în pivnițe: ― Uite, jupân Cutare, îi spuseră ei, am fost prin piață și am cumpărat toate câte le vezi pentru o masă, pe care te rugăm să ne-o pregătești dumneata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
târg, după alte cumpărături. La vremea prânzului vom fi toți aici. Ai grijă și pune la gheață și câteva sticle cu vin din cel mai bun, și te-om mulțumi după cum se cuvine și cum sîntem noi obișnuiți! Și plecară. Hangiul, bucuros de așa mușterii, dete în grabă bucătarului cele aduse, iar acesta găti crapul pescărește: cu untdelemn din belșug, cu sare și piper, cu cimbru, foi de dafin și usturoi tocat, și cu felii de lămâie și roșii pe deasupra, ca să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din belșug cu vin rubiniu. Ei, dar și masa aceasta nu putea să dureze cât un praznic! Când crezură pungașii că s-au săturat mai ales de băutură, și că e vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala. Cum se brodi, nu știu, se vede spre și mai marele noroc al cinstiților mușterii, că hangiul avea treabă la grajduri, așa că trimise cu socoteala pe tejghetarul lui. ― Cât face? ― Uite atâta și-atîta! ― Foarte bine! Și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-au săturat mai ales de băutură, și că e vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala. Cum se brodi, nu știu, se vede spre și mai marele noroc al cinstiților mușterii, că hangiul avea treabă la grajduri, așa că trimise cu socoteala pe tejghetarul lui. ― Cât face? ― Uite atâta și-atîta! ― Foarte bine! Și aproape toți pungașii în același timp băgară mâinile în buzunare, chipurile ca să scoată bani și să plătească fiecare. Atunci, unul din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar ultimul strigă: ― Ei, hai, flăcăule, acum ia-te după noi! Tejghetarul întinse mâinile și-ncepu să bîjbiie ca un orbete încoace și încolo, cu grijă însă, cu să nu se lovească! În această vreme, pungașii fugiră prin dos; iar hangiul, văzând că tejghetarul nu mai vine cu banii, porni spre odăiță să vadă ce s-a întîmplat. Intrând, tejghetarul îl prinse deodată în brațe și-i strigă: ― Aha, tu ai să plătești! Dar hangiul, foarte mâniat, îi smulse legătura de la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vreme, pungașii fugiră prin dos; iar hangiul, văzând că tejghetarul nu mai vine cu banii, porni spre odăiță să vadă ce s-a întîmplat. Intrând, tejghetarul îl prinse deodată în brațe și-i strigă: ― Aha, tu ai să plătești! Dar hangiul, foarte mâniat, îi smulse legătura de la ochi, și, când auzi cum stau lucrurile, îi șterse două palme zdravene tejghetarului, strigîndu-i: ― N-au plătit hoțomanii aceia, și nici eu n-am să plătesc, cap de zevzec, ci ai să plătești chiar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
orice școlar din România ar fi citit-o, O făclie de Paște, a scriitorului român din secolul al XIX-lea I.L. Caragiale - ca la un intertext aluziv și ironic. Personajul principal al lui Caragiale este Leiba Zibal, un evreu, un hangiu de țară și un negustor de vinuri, care e terorizat de o fostă slugă, brutalul țăran Gheorghe. Răzbunarea lui Gheorghe fusese anunțată pentru noaptea de Înviere. Este o puternică povestire despre antisemitism, răzbunare și nebunie. Dacă acest intertext exotic va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]