10,331 matches
-
sfârșește nicio serbare în școlile noastre” - punctează magistral, pentru istorie, Maria Toacă. În contextul dat, Nicolae Dabija a trăit emoțiile invocării unchiului său, preotul Serafim, care a fost paroh la biserica de la Roșa. „Dar nu numai amintirea acestui unchi cu har divin” - ține să aducă în lumină autoarea - îl atrage pe Nicolae Dabija spre locurile eminesciene ale Cernăuțiului. Inspirata jurnalistă din Capitala Bucovinei relatează neutru, însă evident marcată de tensiunea emoțională a acelor clipe: ,, Mi-a fost dor de dumneavoastră, ne-
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
volumului Dulce de Suceava. Amar de Cernăuți - semnate fie de Doina Cernica, fie de Maria Toacă - răsar secvențe memorabile despre măicuțele de elită de la Mânăstirea Voroneț: Elena Simionovici și Gabriela Platon, ambele licențiate în teologie, acompaniate totdeauna de binecuvântarea și harul Irinei Pântescu, stareța de la Voroneț. Sub genericul Cu flori de mac, pe verticală -, Maria Toacă îi creionează, inspirat, cu febrilitate, un portret expresiv colegei de profesie și prietenei de 26-27 de ani: Doina Cernica: Scrie mult și scrie bine, semnând
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și lumină. Este lumina care ne călăuzește pe cărarea raiului, dacă i-am pătruns înțelesul. Cu cât vom pricepe mai bine semnificația, lumina va pune stăpânire pe sufletul nostrum, înfrumusețându-l. Glasul ierarhului duhovnic reprezintă lumina care ne acoperă cu harul său. Sămânța aruncată va răsări și va supraviețui, dacă vom avea grijă să nu-I tăiem rădăcina - credința. Lumina străbate în întuneric. Vâzând-o, ne entuziasmăm, ne înflăcărăm, dar este necesar să luăm aminte asupra ei, să-I pătrundem înțelesul, semnificația
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
în curtea UNA 21 de ani și n-am fost o dată invitați să ne prezentăm activitatea (aia pentru care luăm premiu). Cum este așa ceva posibil? Să fim bine înțeleși, nu ne interesează să predăm, nu vrem să fim doctori și, har domnului, avem unde conferenția pe tot mapamondul. E bine când un premiu internațional repară miopia națională. Eu și Lia nu am câștigat niciun premiu național de artă. Toate premiile și bursele noastre sunt internaționale. Premiul ECF-Princess Margriet nu face decât
Laureați ai premiului Prinţesa Margriet [Corola-blog/BlogPost/93850_a_95142]
-
farmec, de ambiție, de mărinimie, uneori de tristețe, de succes, de curaj, de rafinament, de bucurie, de responsabilitate, dar și de dor și cinstire pentru Marele sau Neam. Măreția unui Om ales înflorește din aură Chipului în care se reflectă harul Duhului Sfânt prin care odrăslesc virtuțiile morale ale Asemănării intru Atotcreator, prin mireasma îndumnezeirii sale: din Adevărul lui Dumnezeu spre slavă Neamului Dacoromân, din sânul poporului spre sufletul său, din conștiința Națiunii spre rațiunea să, din credință Străbunilor spre nădejdea
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
voie asupra să povară greșelilor timpului său și sub această povară care până la urmă l-a strivit, încerca îndreptarea”. Nu, Doamna Mariana Silveștri, Stâncă nu l-a strivit, fiindcă el, Artur, devenise muntele unde salășluia Călugărul Gabriel, cu spiritul, cu harul, cu lumina, cu ruga și cu dăruirea să, slujind Faptele Mari ale Omului Mare într-o Dacie Mare, si îndemnându-ne pe noi Ucenicii lui să-l cinstim, să-l prețuim și să le continuăm permanent cu demnitate și onoare
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
scriitorul Ion Marin Almajăn l-a surprins pe Artur Silveștri îmbrățișat de Neam în aură de: „mare patriot și cărturar român, scriitor, filosof al culturii, editor și publicist de elită, creatorul rețelei de publicații electronice Intermundus Media”. În comuniunea cu harul hristic, omul creștin își definește esență să ortodoxă slăvind: adorarea lui Dumnezeu, cinstirea pentru Înaintași cei Mari, recunoștiința Elitelor spiritual-religioase, flacăra comuniunii intru iubire, mireasma misiunii intru adevăr, vocația alegerii în lumina crezului și autoritatea conducerii de ați asumă jertfă
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
o personalitate complexă, din stirpea marilor noștri enciclopediști, de tipul lui Hașdeu, Pârvan sau Eliade”. Torța spiritului, vehemență luptei pentru cinste, dreptate, creștinism, onoare, adevăr, demnitate și locul arhimeritoriu al Nației noastre în lumea Culturii ortodoxe universale, convingerea în puterea harului sfânt care nu i s-a luat Neamului drag, l-a angajat pe Românul Gabriel Artur Silveștri la o responsabilitate moral-religioasă prea înaltă, cât divinul Cehlău. Nu întâmplător Artur era fascinat și mândru de acest Kogaion dac al nemuririi noastre
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
celui ales pentru a întregi patrimoniul cu peste 200 de cercetări și studii de istorie literară română, cu peste 50 de cărți și mai mult de 2 500 articole de promovare a culturii”. Dimensiunea spiritului sau multidimensional prin binecuvântarea și harul Logosului l-a concretizat în ctitor al Culturii dacoromâne, conferindu-i autoritatea misionara de Apostol al spiritualității. Omul de creație: Dascălul, Geniul, Duhovnicul, Sfanțul, potrivește, făptuiește și înnoiește sensul spiritual al Culturii Nației sale, dându-i măreția, funcțiunea și dimensiunea
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Walter Lippman, sfătuitor pentru patru președinți americani, spunea: Și tot el preciza: „Ca om, și gazetarul poate să greșească. Dar să n-o facă niciodată intenționat, cu bună-știință!”. Ce-i mai trebuie, în zilele noastre, unui ziarist? Pe lângă talent, acel har cu care l-a înzestrat Dumnezeu, să dovedească o vastă cultură. Să fie bine informat și să cunoască realitatea. Să fie un intelectual, un prefesionist citit. Și, esențial, să cunoască bine gramatica românească, sub acel îndemn al lui Nenea Iancu
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
cît voi scrie în acest jurnal, și atîta vreme cît nu voi încerca să ies dincolo de lume, nu mă voi putea aștepta la nici o victorie spirituală, la nici o depășire a condiției mele inferioare de om, de om torturat. (Tortura este har sau josnicie?) Seara. Mîine plec la țară. Trebuie să-mi pregătesc valiza, să pun acolo ciorapi, cămăși. Să fac un pachet din rufele murdare. Să mă spăl apoi, pe corpul ăsta. Trebuie să mă culc cu hotărîrea de a adormi
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
Lorenzo Renzi, Roberto Scagno, Adriana Senatore, Luisa Valmarin. Iubitorii și traducătorii italieni ai poeziei Anei Blandiana sunt Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni, doi profesori universitari și cercetători italieni care trudesc de ceva vreme la transpunerea în limba lui Dante a harului poetei (B. Frabotta, Terra contigua, Empirěa, Roma 1999; sette poesie a cura di B. Frabotta e B. Mazzoni, în "il gallo silvestre", 2000, 13; Ana Blandiana. L'ombra delle parole a cura di B. Frabotta e B. Mazzoni, în volumul
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
se prăbușesc oamenii, țările, mulțimile, continentele, planetele, sorii. Totuși, azi dimineață, într-o clipă euforică, luciditate în zi, mi-a surîs, fulgerător, certitudinea miracolului etern al ființei mele, al vieții mele. O clipă mi-am dat seama. Și lumina de har a pierit. Cum să fac să-mi aduc aminte? O clipă infimă am putut deschide ochii asupra rostului meu. Dar clipele acestea nu lasă urme pentru mine. Nu-mi revin în somn, în vis. în vis, în noapte nu-mi
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
literaturii maghiare: primul fiind al brașoveanului Lajos Áprily și al fiului său Zoltán Jékely, iar al doilea al familiei Szemlér: Ferenc tatăl, Ferenc fiul și nepoata Eva Lendvay. Toți aceștia s-au aliniat unui lung șir de traducători, unii cu har, alții mai mult cu entuziasm, având singurul scop: de a-l face prețuit și iubit pe Eminescu cititorilor de limbă maghiară. Și acest șir a început încă în timpul vieții "poetului nepereche". Cel dintâi a fost József Sándor, care în decembrie
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet poate da viață veacurilor de altădată și evoca figurile care, în aparență doar, au fost înzestrate cu putere, dar, în realitate, au fost simple "fantasme", expresia evidentă a neputinței; "legenda vremilor
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
intonată de cântecul orfeic este dominată de "durere", deoarece trecutul constituie dovada categorică a caducității în universul creat. În ciuda nenumăratelor interpretări poetice conferite de-a lungul a peste două milenii de istorie literară a mitului lui Orfeu, ideea că numai harul cu care a fost înzestrat fiul lui Apolo și al muzei Calliope reînvie timpurile revolute nu își găsește precedent; în fapt, poeții convertesc în metaforă miturile, spre a-și exxprima propriile idei și sentimente, iar ideea atragerii prin cântec a
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
altă lume a geniului rod căreia lumea noastră e numai un izvod.. frumoasă ea cuprinde pământ, ocean, cer în ochi la Calidasa, pe buza lui Omer". (Icoană și privaz) A găsi frumuseți și sensuri noi în toposuri consacrate este un har poetic. Eminescu prin motivele utilizate, în cazul de față Orfeu, se dovedește a fi un poet participând la universul de cultură european, iar prin interpretarea personală a miturilor, prin sensurile pe care le conferă unor motive aparent definitiv uzate prin
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
istoric și intrarea într-un timp special, augural, în care, raportându-se la mit și ritual, poate opera acea identificare cu zeii. Mai mult decât atât, povestirea capătă atribute curativ-magice, e un adevărat panaceu, o piatră filosofală, grea de tâlcuri: "Harul de a povesti, de a da naștere narațiunii-pattern, narațiunii canonice, și a intra în astfel de narațiuni canonice este singura licoare aducătoare de nemurire, chiar și pentru zei și regi" (p.125). Capitolele cărții urmăresc distilarea nucleelor arhetipale în cele
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
de Maharajah, care zăcea într-o gaură de memorie. Știu că era duminică după-amiaza și că mă pregăteam să mă uit la televizor, la interviul cu un scriitor indian care devenise faimos și îmi stârnise interesul atât ca povestitor cu har, cât și pentru că fusese amenințat cu moartea din pricina unei cărți care parodiase Coranul. Ei bine, mare mi-a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
nr. 74, 1948) " e mai mult decît lăudabilă. Ea dovedește că, pornind de la o concepție sănătoasă asupra vieții culturale a provinciei, se poate ajunge la înjghebarea unui grup artistic care să reprezinte o reală forță poetică". Unii membri ai cercului (Har. Mihailescu, Lucian Mircea) colaboraseră la presa literară interbelică și editaseră plachete personale de versuri, iar prozatorul Dumitru Almaș publicase cîteva romane. Adoptînd, în 1948, numele "Slova nouă", cenaclul își mărește numărul participanților, atrăgînd în rîndurile lui o seamă de tineri
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
Angela Furtună poate că am venit degeaba la tine, poate că scaunul harului e ocupat de mirosul de femeie în zdrențe rămas de la întemeierea lumii între vămi, iar eu tot nu înțeleg de ce în vremurile din urmă poporul mă hăituiește în timp ce eu tînjesc după desăvîrșirea cerută de cugetul tău, Rabbi, cel care mă
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
de-un blestem ocult Jumătate mă zbat Jumătate exult Nici nu știu ce mai sânt Căutând împrejur Câteodată pământ Câteodată azur Să te bucuri! îmi spun Și încerc și aștept Jumătate nebun Jumătate-nțelept Doamne, Tu m-ai adus Din cerescul Tău har Câteodată Iisus Câteodată tâlhar! Viața-mi rămâne Viața-mi rămâne Doar ca un templu De azi pe mâne S-o mai contemplu Patimi, iubire, Trec în uitare Ca o plutire Peste altare Lumea bătrână Dealuri și delniți Se mai îngână
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
cînd am ajuns să cunosc efectul Lucian Raicu, mi se fîlfîie de cum ajung la el: prin tristețe, prin deznădejde, prin ratare, mi-e indiferent! * Uneori însă. Ca acum (țuică, bere, țuică), mai cred că nu-i pierdut chiar totul. Cine știe ce har mă pocnește pe neașteptate! Dar, lucid, îmi dau seama că, întotdeauna, harul nu te pocnește pe neașteptate, ci pe așteptate. Pe așteptate. Aici e aici! * Nimic nu se face fără inimă. Totul trebuie trecut prin dragostea sau ura mea. Spun
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
ajung la el: prin tristețe, prin deznădejde, prin ratare, mi-e indiferent! * Uneori însă. Ca acum (țuică, bere, țuică), mai cred că nu-i pierdut chiar totul. Cine știe ce har mă pocnește pe neașteptate! Dar, lucid, îmi dau seama că, întotdeauna, harul nu te pocnește pe neașteptate, ci pe așteptate. Pe așteptate. Aici e aici! * Nimic nu se face fără inimă. Totul trebuie trecut prin dragostea sau ura mea. Spun banalități, dar banală e și o sârmă întinsă, într-o după-amiază de
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
devine, la cei 80 de ani acum împliniți, un "martor împătimit al Istoriei ce a marcat cu fierul roșu a două războaie mondiale și a mai multor Revoluții neliniștitul secol XX. "Un secol cît un mileniu cum spune prozatorul însuși. Harul lui de povestitor intră într-o tripletă de bun augur cărturăresc cu un cuget atoateasimilator și cu răbdarea stilistului "orfevru. Chiar dacă debutul editorial cu Moartea în pădure ( 1965) trece aproape neobservat, narațiunile publicate doi ani mai tîrziu în Duminica muților
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]