1,072 matches
-
roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi dădeam seama ce-i atrăgea. Brigit zicea că Omul Nostru din Havana e grozav în pat și că are o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui Carlos, dar eu mai curând mi-aș fi închiriat vaginul unei rândunici ca să-și ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la serviciu în locul ei și să spun c-a murit. Oricum, era mult prea cald ca să mă cert cu ea. —Taci din gură, am zis eu cu greu. Mai bine povestește-mi cum a fost aseară cu Omul Nostru din Havana. —Madre de Dios! a zis ea folosind singurele cuvinte pe care și le mai amintea de la lecțiile de spaniolă pe care le luase în încercarea de a cuceri inima necinstitului Carlos. A fost o dramă în toată regula! Până-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bulevardele din Baden-Baden. Noul Hotel Existența era mult mai mic și mai sărăcăcios, și acum, dacă voiai să-l găsești, trebuia să mergi într-unul din orașele acelea mari, unde viața adevărată începe abia după ce se întunecă. Poate New York, poate Havana sau vreo străduță dubioasă a Parisului. Intrarea în Hotelul Existența presupunea să cunoști cuvinte precum tovărășie, chiaroscuro și destin. Presupunea bărbați și femei care te măsurau discret din priviri în hol. Presupunea parfumuri, costume de mătase și piele fierbinte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
face, cei mai mulți vor continua să se cramponeze de nisipurile și obiceiurile lor - arătă spre exterior, spre îndepărtatul turn de unde un muezin chema la rugăciune... E ora de rugăciune... Veniți la moschee? Guvernatorul încuviință în tăcere, se apropie de masă, stinse havana într-o scrumieră masivă de cristal și răsfoi hârtiile pe care le studiase: — Pe urmă ne întoarcem, spuse. Să rămână o secretară; astea trebuie să plece mâine. — O să vă duceți acasă să mâncați? Nu. Anunț-o pe soția mea. Ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care le putea guvernarea unei regiuni pustii și a unor oameni pe jumătate sălbatici. Credinciosul Anuhar îl urma ca o umbră, conștient că în acele momente prefera tăcerea, știind dinainte fiecare loc unde se va opri, unde va aprinde o havană și din ce strat de trandafiri va rupe un boboc pentru noptiera soției sale Tamat. Plimbările acelea se transformaseră într-un ritual aproape cotidian și doar dacă era foarte cald sau avea prea mult de lucru Excelența sa renunța la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care tocmai o aprinsesem. Rochefort mi-a mulțumit printr-un zâmbet și a urmat: — După ce și-a cerut scuze pentru dezordinea În care mă primea, și care, spunea el, nu era la Înălțimea rangului meu, Djamaledin mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ernest Hemingway Noaptea dinaintea bătĂliei și alte povestiri Traducere din limba engleză și note de Ionuț Chiva Traversarea Știi cum e disde-dimineață acolo, În Havana, Înainte să vină mașinile cu gheață pentru baruri, cînd vagabonzii mai dorm Încă sprijiniți de ziduri? Ei bine, veneam dinspre docuri și ajunseserăm În piață - mergeam la cafeneaua Pearl of San Francisco să ne bem cafeaua - și În piață era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Prefer să am o singură undiță-n apă. — Bine. Negrul conducea mai departe vasul În larg și mi-am dat seama că văzuse un banc de pești zburători sărind din apă, undeva mai În față. Dacă mă uitam Înapoi vedeam Havana, frumoasă În lumina soarelui, și o navă care tocmai ieșea din port, dincolo de Morro. Cred că-i posibil să vă luptați cu unu’ mare azi, domnule Johnson. — Ar fi și timpul. De cît timp pescuim? — Azi se fac trei săptămÎni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am ieșit din port și am trecut de Morro, după care am Îndreptat vasul spre Key West - spre nord. Am lăsat timona și m-am dus În față să strîng firul, apoi m-am Întors și am stabilit cursul, văzÎnd Havana de la pupa și apoi lăsÎnd-o În urmă, apropiindu-mă de munți. După o vreme am lăsat În urmă și Morro, apoi hotelul Național și În cele din urmă vedeam doar domul Capitolului. Curentul nu era prea puternic, În comparație cu ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urmă și Morro, apoi hotelul Național și În cele din urmă vedeam doar domul Capitolului. Curentul nu era prea puternic, În comparație cu ziua trecută, cînd ieșisem la pescuit, și bătea doar o briză ușoară. Am văzut vreo două bărci Îndreptîndu-se spre Havana și, cum veneau dinspre vest, mi-am dat seama că vîntul e slab. Am oprit motorul. N-avea rost să pierd benzina aiurea. Am zis să las vasul să plutească. Pe urmă, cînd se-ntuneca, puteam oricum să mă iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sus, pe copertină, și m-am uitat În jur, da’ n-am văzut pești, În afară de Ăia mici și maronii care apar În jurul algelor. Frățioare, să nu-l crezi pe Ăla care ți-o spune că nu-i mare golful dintre Havana și Key West. Eu abia eram la Început. După un timp am coborît Înapoi În carlingă și - de cine dau acolo? Eddy! — Ce s-a-ntîmplat? Ce-are motoru’? — S-a oprit. — Și de ce n-ai ridicat trapa? — Mai du-te dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luat-o Încet spre mal. Stăteam În Întuneric, cam la vreo doi kilometri de mal. După ce apusese soarele, curentul devenise mai vioi, am observat asta cînd am intrat În el. Departe, la vest, se vedeau luminile din Morro și strălucirea Havanei, și-n fața noastră erau Rincón și Baracóa. Am mers Împotriva curentului pînĂ-am trecut de Bacuranao și ne-am apropiat de Cojimar. Apoi am lăsat vasul să plutească. Se Întunecase de tot, da’ puteam să-mi dau seama fărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și a distrus totul, așa că acum nu mai e nimic acolo În afară de o casă pe care au construit-o niște tipi din rămĂșițele rămase-n urma uraganului - o casă de distracție, pe care o folosesc duminica, atunci cînd vin din Havana ca să Înoate și să facă un picnic. Și mai e casa-n care stă delegatul, dar asta nu e pe plajă, e mai În spate. De-a lungul coastei, prin fiecare locșor din Ăsta există un delegat al guvernului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
norocoși. — Ce zici? Întrebă doctorul. — Mai bine-l lăsĂm În pace, spuse secretarul, cu ochii pe țeavă. — Și ați mai greșit cu ceva. Peștele-cu-velă e la fel de bun ca un corb de mare. CÎnd Îi vindeam la Rios pentru piața din Havana, luam zece cenți pe suta de grame, exact ca pe corbi. — Of, mai taci. Credeam că vă interesează lucrurile astea, avînd În vedere că sînteți un om de la guvern. Nu aveți cumva treabă cu prețul alimentelor sau așa ceva? Nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lor Înguste. Negrul cu pălĂria de paie turtită ieși din umbra casei și făcu semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit pe scaunul din față, negrul Își băgĂ degete sub guler și prinse colierul de mărgele albastre voodoo. Stătea În tăcere, ținînd mărgelele Între degete. Fusese muncitor În docuri Înainte de a primi slujba asta de informator al poliției - pentru seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mărgele albastre voodoo. Stătea În tăcere, ținînd mărgelele Între degete. Fusese muncitor În docuri Înainte de a primi slujba asta de informator al poliției - pentru seara aceea de muncă avea să primească 50 de dolari. 50 de dolari Înseamnă mult În Havana, dar negrul nu se mai gîndea la bani acum. CÎnd intrară pe șoseaua luminată de la Malecon Își Întoarse puțin capul și, privind În spate, văzu chipul fetei strălucind mîndru; Maria Își ținea capul sus. Negrului i se făcu frică și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în toată Europa. În strada Bursei, primul punct din program, soarta a tras o dungă brutală peste combinațiile lui. Șeful firmei, un armean înalt, bătrân și rigid, l-a poftit în biroul său particular, i-a oferit cafea și o havană de contrabandă și l-a rugat confidențial și stăruitor să-i îngăduie o amânare de o lună, una singură, pentru plata ratei. Grigore a încercat să obiecteze că e vorba de o poliță, că... Au urmat explicațiile și considerentele. Timpuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii în fața mea, învîrtindu-se ca o sfârlează. Cu rochiile acelea grele pe ea, cu o broboadă rusească pe cap, arăta ca o păpușă din cele care intră una într-alta - sau, cum mi-a trecut atunci prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foarte nostim. I se învîrtise în trup un fel de violență, pe care nu o mai simțise în ultimul timp. Impresiile contradictorii combinate îi dau o stare mânioasă de un anume fel. Când Lică, surprins, se întoarse, aruncase fumul de havană în ochii foarte aprinși ai doamnei prințese. Prins în delict de către stăpână, se iritase, gata pe arțag. Ada propusese scurt o inspecție la grajduri și pornise cu Lică, urmată la distanță respectuoasă și prudentă de mister Whip, ce credea că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inspecție la grajduri și pornise cu Lică, urmată la distanță respectuoasă și prudentă de mister Whip, ce credea că de rândul ăsta n-are să-i meargă bine nici lui Lică. Ada se uita pieziș la tânărul domn ce fuma comod havana cu riscul să dea foc la câteva milioane instalație și înnoia haine de modă înainte de a-și fi îndeplinit datoriile amoroase. Cu aroganța ei cea mai de soi -dete cu un deget jos țigara ținută de Lică încă slab în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Bottled by Williams and Humbert Ltd. Jerez and London. Produce of Spain.“ Juan Lucas mîngîie sticla arătîndu-i-o lui Bobby și spunîndu-i că trebuie să Învețe să recunoască lucrurile de calitate. Chiar În clipa aceea apăru Carlos, care aducea cutiile de havane. „Pune-le lîngă sticlele de Jerez“, Îi spuse Juan Lucas privind cum se adunau elementele care-l făceau să se simtă la Madrid, la petrecerile din luna octombrie. Jerezul și havanele alcătuiau un mic altar Înălțat pentru cinstirea corridelor, așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clipa aceea apăru Carlos, care aducea cutiile de havane. „Pune-le lîngă sticlele de Jerez“, Îi spuse Juan Lucas privind cum se adunau elementele care-l făceau să se simtă la Madrid, la petrecerile din luna octombrie. Jerezul și havanele alcătuiau un mic altar Înălțat pentru cinstirea corridelor, așezate cu grijă, cutiile de țigări de foi lîngă sticlele de Jerez, la care se adăuga vinul roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dacă ar renunța la țigările astea de foi Îngrozitoare care-i atîrnau mereu În colțul gurii, ea ar da fuga să-l caute și nu s-ar mai dezlipi de el. „La toate aș fi dispus să renunț, dar la havane niciodată!“, strigă rotofeiul și se stîrni un hohot de rîs general, cineva dădu drumul mai tare la muzică și Încăperea prinse să vibreze la sunetul ghitarelor de flamenco, În timp ce rotofeiul, cu țigara de foi În gură, se Întorcea la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se făcură glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu un șarpe letargic. Urmă un număr cu porum bei dre sați. În fine, apăru, abia văzut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian Vasile. Aplauze nebu nești îl însoțiră. Probabil că acest nume, unul dintre cele mai fai moase la vre mea lui, nu mai spune prea mult în ziua de azi. Unii-și mai amin tesc de cântecele lui, dar mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
este obiectul geografic a cărui identitate se hrănește din memoria secolelor XIX și XX. Ingredientele din care Hergé își nutrește imaginația îl evocă pe Joseph Conrad, cel din Nostromo, dar și pe Graham Greene, cu ale sale Omul nostru din Havana sau Consulul onorific. San Theodoros este scena pe care se joacă o dramă ai cărei actori sunt motivați de pasiunea funestă a orgoliului și rapacității. În acest joc în care abundă răsturnările de situație, puterile străine, ca și asocierile de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]