2,384 matches
-
republică". În al doilea rînd, plebea. Prostimea. Acesteia i se pretinde votul pe care se întemeiază grandioasele construcții ale huzurului și ale puterii îngemănate, dintr-o simbolică materie a plăcerii triumfale, "catedrale din frișcă, statui din glazură, cascade din ciocolată". Hazul trist al consultării populare rezultă din formalismul său caricatural, în care se interoghează opinia bătrînilor care "își smulg de pe nas masca de oxigen spre a cere suspendarea președintelui", a babelor edentate cărora li se solicită "opinia asupra utilității votului uninominal
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
cu ramificații spumoase de umor, de poantă acută, bine dozată. Flexibilitatea înseamnă și inteligența cu care sugerezi sau punctezi o situație, o poantă. Intuiția care te ferește de epuizarea ei, de stoarcerea ei la infinit, pînă cînd dispare și umbra hazului. Cred că experiența pe care o au acum, la sfîrșitul anului patru, îi ajută să-și coteze altfel jocul, să observe singuri drumul pe care l-au parcurs către personaj, dinamica interpretării. Studiul măștii, îmblînzirea ei le-a amplificat dorința
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
dat i-a fost un fel de rival, dirijând o altă orchestră, până când toată lumea a acceptat supremația profesionalismului incontestabil al lui Titel. Amintirile celor doi, din carte, sunt edificatoare, așa cum amuzantă este relatarea interpretului George Enache, care a provocat haz la lansare: la un concurs de angajare la un ansamblu, Moroșanu îl acompania la pian din fosă, dându-i și replicile vocale! Enache a fost doar unul din artiștii care-i datorează enorm, nu numai prin prisma pieselor încredințate, dar
Moștenirea lui Titel by Ortansa Fronea () [Corola-journal/Journalistic/83136_a_84461]
-
vreo arhitectură a textului. Personajele nu au particularități de limbaj, iar însuflețirea lor este aceeași, indiferent de tema aflată în discuție. Nu este mai puțin adevărat, pe de altă parte, că autorul are simțul oralității, replicile au coerență și chiar haz. Dialogurile sunt pe deplin credibile dacă facem abstracție de condiția intelectuală diferită a personajelor. Cu siguranță, Liviu Nanu ar trebui să se gândească la o eventuală carieră de dramaturg. Fără a fi o apariție editorială memorabilă, Cârciuma lui Bicuță și
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
lui și stăpânului, și o strecoară periculos printre durere și lege, sub amenințarea terorii. Urzeala pildei, adică a înțelesului ascuns, e întortocheată, pentru a nu-l întărâta pe stăpân și, totodată, să-i potolească robului durerea: "Pildă, fabulă, zicală, snoavă, haz și ghicitoare/ Au slujit să-l mai mângâie omului de tot ce-l doare/ (...)/ Și cu toate că nu schimbă lesne răul arătat,/ Povestind, deocamdată cugetul îi e-mpăcat". Limbajul subversiv e "născocirea unui rob (...)/ Grec neștiutor de carte, zdrențăros, urât și șchiop
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
oficial. Bizară plasare! Las la o parte că sînt două personalități, dar sînt, printre altele, și membri în Senatul Uniter. Puțină considerațiune găsesc că se cuvenea. În fine. E adevărat că spectacolul e lung, din ce în ce mai lung, cu momente slabe, fără haz, fără strălucire, mai mult sau mai puțin inspirat în defilarea atîtor notari și bancheri care iau din timpul discursurilor consistente despre oamenii de teatru ca să se pună în fason bătînd cîmpii fără grație. La urma urmelor, acesta este scopul întîlnirii
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
lumea interbelică sunt surogate atît de proaste, sunt atît de inabil contrafăcute încît ele lasă impresia unui spectacol de varieteu pe teme nostalgic-ironice împletind cuplete cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel și parcă nici Limbă (Jean Constatin) nu mai are haz ca odinioară. Oricît de șarjate și ideologizate, filmele primei serii cu comisarul pistolar păstrau un anume șarm, glumele cam gonflate mergeau, iar teatralismele ciocnirilor prin săli de teatru goale, măcelării sau cimitire erau de efect. Din păcate, Sergiu Nicoleascu nu
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
Urian In anii '80 ai secolului trecut Ioan Groșan era o celebritate a cercurilor literare studențești. Cuceritor neobosit, invitat de onoare la tot felul de festivaluri și concursuri, mereu în largul său, în orice clipă cu o replică plină de haz sau ambiguu sarcastică pe buze, Ioan Groșan era genul de vedetă care se saluta nonșalant cu toată lumea și se bucura de totala deferență - manifestată mereu printr-un exces de veselie și cordialitate, la unii, vag temătoare - a celor din jur
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
găsit, de regulă, în felurite asemenea subsoluri, cu puțină sau fără legătură cu textul de deasupra, ar trebui să nască, printre cititorii de-acum, reacții de solidaritate. Numai că un forum care îți afișează un lăcățel, adică locked, e fără haz, dacă nu chiar frustrant. Așa că strategia - lăsîndu-i deoparte pe cei care gustă presă dintre războaie, cu sentimentul atașant-amărui că nimic nu e nou, și că de măcar vreo șaptezeci de ani (dacă nu de două mii...) ni se pare că se
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
altă parte, după toate probabilitățile, un ... impostor, ca profesor la "Universitatea Internațională Francofonă din Bruxelles", care, conform unei reviste bucureștene, nici nu există. Iar faimosul Dan Zamfirescu e doar "simplu" profesor universitar. Ne abținem de la comentarii, căci ele ar risipi hazul trist al realului.
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
orice temă... Din textele sale - scrise cu inteligență și talent, simț al limbii și curiozitate intelectuală - e totuși greu să citezi, pentru că efectul se produce prin acumulare. Sper că vor fi publicate și vom putea reveni asupra lor, chiar dacă în hazul scenariului se va amesteca tristețea absenței actorului.
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
al Cântecului haiducesc de Alecsandri, cu note grandilocvente: românul e născut "a...supune" " Și cu fapte tot mărețe/ Lumii-ntregi a da povețe. Există și o "perlă", de care Alecsandri, bard și el, dar cu bun gust, va face un haz enorm: Pe uscat, ca și pe mare,/ Și pe jos, tu ești călare !"" (pag. 262) Dacă persistă, anxietatea poetică nu poate fi, în blocul amorf determinat la noi de intervalul 1780-1840, decât una - funciară - a diferenței. Iar dacă ea există
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
ale competiției pentru atenție, simulate cu toată seriozitatea la vârstele mici. Finalul cărții devine o extraordinară metaforă a maturizării. Care se instaurează printr-o acumulare de șanse, nu de - cum se spune - experiențe. Sfiala respectuoasă ia locul obișnuitelor insurgențe juvenile. Hazul ultimului capitol e fără cusur. Subiectul nu are, decât prin teribilul ricoșeu al umorului, importanță. Stilul, pur și simplu, se dovedește mult mai grăitor. Recunoaștem, la tot pasul, decorurile, suficient îngroșate, ale prozei unor scriitori ca Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
această ordine umană, tainic de crudă și care pretinde multe suferinți. Adrian Iorgulescu în Kaleidoscope - lucrare prezentată în primă audiție - a dat și acum măsura talentului său special . Adrian Iorgulescu este un compozitor urban. Este un compozitor de spirit, de haz, - după caz - este un compozitor care poate să amuze și că creeze momente muzicale comice, fapt care descinde dintr-un bogat fond cultural, care-i este propriu, și nu numai muzical, ci și literar. Asocierile se fac cu eternul Caragiale
Muzică de azi... by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84207_a_85532]
-
un bătrân general, cu o barbă de Moș Crăciun, îmi spunea în limba polonă că mă place grozav și dacă n-aș vrea să-l iau de soț. Lucru care mi se traduse imediat de ceilalți tineri ofițeri, care fac haz enorm pe socoteala generalului. Eu arăt inelul meu din deget, spunând că “gata, nu mai sunt liberă”. Mare regret pe general, care continuă să-și mângâie barba uriașe aruncându-mi priviri înflăcărate și bând ceai servit pe la toate stațiile, în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
să priceapă calmul acesta înainte de concert. Ea avea în schimb, un trac teribil, atât de emoționată era, încât de-abia făcuse câțiva pași în gara Stettin, unde coborîsem, când se lungi pe peron cu tot ce avea în brațe, în hazul tuturor pasagerilor. O pusei pe picioare și luarăm o mașină care ne transportă la sala de concert. Fiind în bună dispoziție, am reușit a entuziasma numărul restrâns de ascultători, printre care se afla și ilustra bătrână doamna Maria von Bülow
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
al tatălui meu, N. Băilescu. Suntem vesele de această vizită bucureșteană, iar Trudchen îl ospătează cum aputut mai bine. Fiind iarnă “nea Niculae” (cum îi spuneam în glumă) vine cu o căciula de un metru trasă pe urechi, așa că stârnește hazul copiilor din Oranienburg, care se țin după el, ca după urs, de câte ori trece pe stradă. Hotărârăm plecarea spre casă împreună și iată-mă iar pe drum spre București, unde sunt așteptată cu nerăbdare și unde voi avea și unele surprize
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
unic. La câtva timp în urmă fac o recepție mare la mine acasă, la care am poftit pe regina Elisabeta. Mai erau invitați: Societatea “Muzica”, conducătorii ei și multe personalități artistice. La această serată n-au lipsit nici anumitemomente de haz, urmarea timidității unor personaje din cauza prezenței regale. La ora șase fix regina Elisabeta își făcu intrarea însoțită de d-na de onoare Adela Cantemir. La intrarea sa în salon e primită de un șir de doamne, care sunt plasate pe
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
văzând jena mea, numaidecât chemă croitorul teatrului și așa cu toți în jurul meu și cu croitorul în genunchi, ocupat cu reparația rochiei mele, publicul asemenea făcut curios de ce petrecea în loja mea se uita spre mine, așa că făcurăm foarte mult haz de situație, care se sfârși numai cu ridicarea cortinei. În fine mă văzui iar în ordine cu toaleta mea deteriorată. Markowski mi-a rămas un bun și credincios prieten până la moartea sa care se întâmplă în anul 1939. Vorbisem mai
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
venită de la Wiena, care necunoscând pe princesă și emoționându-se la gândul că trebuie să cânte în fața sa, făcu o temenea până la pământ în fața prietenei mele Maria, careera instalată într-un mare fotoliu, crezând că dânsa era principesa. Se făcu haz pe tema aceasta, iar regizorul Markowski făcu un spirit bine meritat. Mai târziu se înfățișe și un tânăr pictor bulgar, Aristow, pe care îl cunoscui la recenta sa expoziție de tablouri. Auzind Legenda Sf. Francisc pe valurile mării de Liszt
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ridicându-o la ochi trase prin pălăria de pae a fratelului meu, Romulus atârnată de un dulap și o gpuri și pe aceasta. Ar fi fost o scenă ilariantă fiind vorba de o veche pălărie, de care noi întotdeauna făceam haz văzând pe fratele meu că tot o puneape cap de câte ori pleca într-o excursie prin împrejurimi. Însă în halul în care ajunsese după împușcătură nu s-ar fi putut întrebuința, așa că “rogojina”, cum o poreclisem noi, era menită să fie
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
o trăznaie! - Așa, așa! Ai nimerit-o! - Exact. - Deci... Șecspir, - cum îi spuneți voi, - v-a făcut de fapt un compliment, - numai că l-a luat gura pe dinainte... - Uite, - sări ea, - de pildă eu, pe scenă, n-am nici un haz, nu pot juca în roluri caraghioase. Nu râde nimeni, nimic! - De ce?... - Pentru că sunt inteligentă, de-aia... - Nici eu nu prea am haz, să știi, măresc eu potul. - Atunci - deduce Lelia - și mă pupă imediat - n-ai haz, dar ești spiritual
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
că l-a luat gura pe dinainte... - Uite, - sări ea, - de pildă eu, pe scenă, n-am nici un haz, nu pot juca în roluri caraghioase. Nu râde nimeni, nimic! - De ce?... - Pentru că sunt inteligentă, de-aia... - Nici eu nu prea am haz, să știi, măresc eu potul. - Atunci - deduce Lelia - și mă pupă imediat - n-ai haz, dar ești spiritual! Să zicem, m-am gândit. Asta era, într-adevăr, altceva.
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
n-am nici un haz, nu pot juca în roluri caraghioase. Nu râde nimeni, nimic! - De ce?... - Pentru că sunt inteligentă, de-aia... - Nici eu nu prea am haz, să știi, măresc eu potul. - Atunci - deduce Lelia - și mă pupă imediat - n-ai haz, dar ești spiritual! Să zicem, m-am gândit. Asta era, într-adevăr, altceva.
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
oferă aerul inimitabil al Scrisorilor. O tragedie (ciuma lui Caragea) se învecineză cu o sărbătoare (nunta în epoca fanariotă), gloria unui personaj e urmată de moartea lui neașteptată, totul agrementat cu un bon mot ori cu o anecdotă povestită cu haz de omul de lume. Ghica construiește anumite scrisori doar de dragul poantei finale (precum cea care îl are drept erou pe Saint-Marc de Girardin, Generalul Coletti la 1835). Oralitatea nativă a prozatorului iese în prim-plan mai ales cînd interpretează anecdote
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]