620 matches
-
război acelor state pe care le consideră dușmane. Potrivit unei serii de teoreticieni relativ neluați în seamă, de la Pufendorf și Althusius pînă la Paine, Calhoun, von Seydel și Schmitt, acest model de putere interstatală nu a fost niciodată cu adevărat hegemonic și nici nu a meritat să fie. Ei s-au arătat mai puțin interesați de imperiile moderne, pentru care nu s-a scris încă o istorie comparativă, sau de diferitele alternative constituționale moderne vechea Confederație Elvețiană, care s-a menținut
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
moțiunii în general admise în Europa secolului nostru de către o ierarhie culturală, moțiune privind drepturile și îndatoririle popoarelor "superioare" față de cele "inferioare", acest discurs va asigura în mod constant legitimitatea apărării societăților așa-zis primitive împotriva dominației Occidentului, împotriva pătrunderii hegemonice a modului său de a trăi și de a gîndi. Același sistem de referințe va fi invocat și în favoarea a numeroase mișcări pînă acum puțin studiate, dar a căror dezvoltare nu poate lăsa indiferentă istoria comportamentelor și a atitudinilor față de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
călăuze pentru reglementări represive", iar complicii se pare că ar fi membrii elitei care propagă aceste idei pentru a se asigura de puterea lor de influență. Într-adevăr, în expunerea sa Bailey vorbește la un moment dat despre "minciuna primară hegemonică" pe care o identifică "ideologiei dominante". Chiar "curente mai puțin importante precum funcționalismul, structuralismul sau postmodernismul" se găsesc incluse în aceeași categorie a minciunii primare (Bailey 1991:122). Această clasificare largă este, după părerea mea, neindicată. Criteriul înșelăciunii a dispărut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
critic. Revenind la structura cărții, remarcăm, ca trăsătură originală, faptul că cele două mari paradigme care au consolidat disciplina Relațiilor Internaționale, realismul și liberalismul, nu sunt privilegiate în raport cu mai modestul ecologism internațional, de pildă. Realismul, considerat multă vreme drept paradigma hegemonică (aceasta mai ales în timpul Războiului Rece), a fost din ce în ce mai contestat începând cu anii 90 din cauza incapacității sale de a explica și prezice fenomene internaționale. Dacă într-o primă etapă, principalul adversar al realismului fusese liberalismul, către zilele noastre, cele două
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și economice dominante. Aceste chestiuni nu sunt rezolvate de investigația empirică -sunt în primul rând chestiuni etice care au pătruns în centrul disciplinei în ultimii douăzeci de ani. Aceasta ridică întrebări importante despre cum obțin teoriile un statut dominant sau hegemonic în cadrul disciplinei. Cotitura postpozitivistă a făcut ca astfel de chestiuni să devină dominante în disciplină, dar ele au o genealogie mai veche. Începând cu anii '60, de exemplu, cercetători radicali din Statele Unite, precum Yergin (1990) și Chomsky (1969) au analizat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vedea "Forum on Chomsky", Review of International Studies, 2003). S-a subliniat modul în care nevoile politice dominante ale momentului, așa cum erau ele definite de guverne, au favorizat unele teorii în așa fel încât o perspectivă să obțină un statut hegemonic, în timp ce altele să protesteze la marginile disciplinei. Studiile strategice au fost considerate un caz de acest tip, și mulți cercetători radicali au subliniat strânsele lor legături cu "complexul militar-industrial" în anii '60. Realismul a fost ideologia dominantă a establishment-ului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domeniul ca fiind limitat la interacțiunile între state" (Cox 1992b:132). Cox afișează o preferință pentru concentrarea pe modul cum se combină forțele interne și internaționale ale claselor dominante, statelor și instituțiilor internaționale puternice, pentru a forma o ordine globală hegemonică. Dezbaterile privind "structura primară a relațiilor internaționale" nu privesc doar ceea ce este "acolo" (out there) și cum ajungem să cunoaștem "realitatea"; ele sunt de asemenea în mod inextricabil legate de diferite viziuni asupra scopurilor investigației politice. Cox (1981:128) sublinia
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
punct central sau o intuiție cu caracter substanțial: de exemplu, genul pentru feminism, societatea internațională pentru Școala Engleză, puterea pentru realism. Pe de altă parte, ele includ și teorii explicative particulare, modele sau propoziții specifice: de exemplu, patriarhatul și masculinitatea hegemonică sau anarhia și echilibrul puterii. Acest capitol începe și se încheie cu o privire asupra caracterului general al abordării realiste. În cuprins, ne concentrăm pe explicații realiste particulare. Definirea realismului Deși definițiile realismului diferă în detaliile lor (vezi Cusack și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fi, de exemplu, dreptul mării. Acceptând structurile largi ale neorealismului, dar folosind teoria alegerii raționale și teoria jocurilor pentru a anticipa comportamentul statelor, instituționaliștii liberali caută să demonstreze că înțelegerea dintre state poate fi intensificată chiar și în lipsa unui jucător hegemonic, care să asigure conformitatea cu regulile. Pentru ei, anarhia este atenuată de regimuri și de cooperarea instituțională care duce la niveluri mai înalte de predictibilitate și de regularitate a relațiilor internaționale. Regimurile constrâng comportamentul statelor prin formalizarea așteptărilor fiecărei părți
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
societate de state, în termeni egali cu membrii occidentali (Bain 2003). Europenii credeau că această tranziție ar fi durat câteva zeci de ani, dacă nu secole, în parte deoarece celelalte civilizații trebuiau să se despartă ele însele de o concepție hegemonică a societății internaționale, în baza căreia se considerau centrul lumii. China, de exemplu, se considera Regatul de Mijloc ce merita să ia tribut de la alte societăți despre care credea că sunt pe un nivel inferior de dezvoltare. Viziunea islamică tradițională
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Viziunea islamică tradițională a relațiilor inter-naționale distingea între Casa Islamului (Dar al Islam) și Casa Războiului (Dar al Harb) între credincioși și necredincioși -, deși posibilitatea unui armistițiu temporar cu puterile non-islamice era permisă. Nu mai puțin angajate într-o viziune hegemonică asupra ordinii internaționale, puterile europene credeau că apartenența la o societate de state era imposibilă pentru aceia ce încă nu atinseseră standardul lor de civilizație (Gong 1984). Aceasta însemna că diferitele civilizații aparțineau unui sistem internațional în secolul al XVIII
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internaționalizarea relațiilor de producție în epoca modernă capitalistă și formele de guvernare globală care perpetuează inegalitățile de putere și bogăție. Dezvoltând o temă introdusă de marxistul italian Antonio Gramsci în anii 1920 și 1930, Cox s-a concentrat asupra naturii hegemonice a ordinii mondiale adică asupra modului în care arhitectura politică a capitalismului global ajută la menținerea inegalităților materiale prin intermediul unei combinații între constrângere și efortul de a obține consimțământul (Cox 1993). Abordarea pe care școala neogramsciană o oferă în ceea ce privește economia
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
instituții" ajută la crearea de atitudini, dispoziții și comportamente consistente cu și ducând la forma pe care statul o dă relațiilor de putere din societate. Prin urmare, statul, ce conține mașinăria guvernării, plus societatea civilă, reprezintă și reflectă "ordinea socială hegemonică" (1983). Această ordine socială hegemonică trebuie să fie înțeleasă ca o configurație dominantă a "puterii materiale, ideologiei și instituțiilor" ce formează și susține forme de ordine mondială (Cox 1981: 141). Problema de bază pentru Cox este prin urmare cum să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atitudini, dispoziții și comportamente consistente cu și ducând la forma pe care statul o dă relațiilor de putere din societate. Prin urmare, statul, ce conține mașinăria guvernării, plus societatea civilă, reprezintă și reflectă "ordinea socială hegemonică" (1983). Această ordine socială hegemonică trebuie să fie înțeleasă ca o configurație dominantă a "puterii materiale, ideologiei și instituțiilor" ce formează și susține forme de ordine mondială (Cox 1981: 141). Problema de bază pentru Cox este prin urmare cum să explice tranziția de la o ordine
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ideii de identitate suverană identificabilă și demarcată, trebuie reprimate sau negate pentru a da sens problematicii anarhiei. În special, opoziția dintre anarhie și suveranitate se sprijină pe posibilitatea de a determina "o entitate suverană bine delimitată ce are propriul centru hegemonic "intern" de luare a deciziilor, capabil să reconcilieze conflictele "interne", și, deci, capabil să proiecteze o prezență singulară" (Ashley 1988: 245). Efectul general al problematicii anarhiei este confirmarea opoziției dintre anarhie și suveranitate drept concepte reciproc exclusive și exhaustive. Acest
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
modelul "potrivit", "normal", sau "exemplar". De exemplu, "cvasistatele" sau "statele eșuate" reprezintă cazuri empirice de state deviate de la modelul exemplar, deoarece nu reușesc să demonstreze că posedă semnele recunoscute ale statalității suverane. Prin acest eșec, ele ajută la consolidarea modului hegemonic de subiectivitate ca normă, și la reconfirmarea opoziției suveranitate/anarhie ce stă la baza lui. Pentru ca modelul să capete o anumită putere trebuie, totuși, să fie replicabil; trebuie să fie văzut ca un mod de subiectivitate universal eficient, ce poate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoriei (Cox 1987; Der Derian 1987). Această orientare generală a fost încurajată de o asumpție larg răspândită printre teoreticienii critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era evidentă în refrenul lor comun potrivit căruia realismul constituia un "discurs hegemonic", prin care înțelegeau două lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales sub veșmântul raționalismului și neopozitivismului, așa cum a fost neorealismul, defineau ceea ce a fost considerat a fi cunoașterea legitimă în domeniul Relațiilor Internaționale. Și, în al doilea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Dezbaterile despre putere în relațiile internaționale au fost văzute în mod tradițional ca un teritoriu al realiștilor. "Puterea absolută", "puterea relativă", "puterea structurală" și "echilibrul puterii" sunt toate concepții realiste, la fel și noțiunile de "luptă pentru putere" și "stabilitate hegemonică". Totuși, așa cum susține persuasiv Wendt, "afirmația că natura politicii internaționale este modelată de relațiile de putere... nu poate fi doar o pretenție realistă". (1999:96-7). Ceea ce este în mod unic realist este "ipoteza că efectele puterii sunt constituite în primul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ale reconstrucției. Reorientarea unilateralistă în politica externă americană, "războiul împotriva terorismului" și apariția războiului "preventiv" împotriva statelor criminale i-a determinat pe unii constructiviști să articuleze o concepție socială a puterii care împacă relația complexă dintre norme, legitimitate și putere hegemonică. Totuși, acesta rămâne un teren puțin străbătut (Ikenberry 2000; Cronin 2001; Barnett și Duvall 2004; Reus-Smit 2004a). Relevant este aici corpusul din ce în ce mai semnificativ de cercetare constructivistă privind dreptul internațional, o instituție intim legată de politica normelor, legitimității și puterii (Brunnee
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
feminist de "gen" se referă la constructele sociale asimetrice ale masculinității și feminității, și nu la diferențele biologice feminin-masculin (deși feminismul postmodernist susține că atât sexul, cât și genul sunt categorii construite social, vezi Butler 1990; Gatens 1991). Imaginea occidentală hegemonică a masculinității este asociată cu autonomia, suveranitatea, înclinația spre raționalitate, obiectivitate și universalism, în vreme ce noțiunea dominantă de feminitate este asociată cu lipsa acestor caracteristici. Spre exemplu, practicile de rutină ale armatelor reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1990; Gatens 1991). Imaginea occidentală hegemonică a masculinității este asociată cu autonomia, suveranitatea, înclinația spre raționalitate, obiectivitate și universalism, în vreme ce noțiunea dominantă de feminitate este asociată cu lipsa acestor caracteristici. Spre exemplu, practicile de rutină ale armatelor reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților atât pentru a proteja "femeile-și-copiii", cât și pentru a-și suprima emoțiile (feminine) asociate cu durerea fizică și compasiunea. Instrucția militară, în cuvintele Barbarei Roberts (1984) reprezintă o "socializare în spiritul masculinității dusă la extrem
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care acționează în principal prin manipularea sferelor publică și privată (Connell 1990). Statul nu reprezintă o "identitate coerentă subordonată unui singur centru interpretativ" ca în teoriile neorealiste (Ashley, 1988:230). Această noțiune reflectă mai degrabă un model idealizat de masculinitate hegemonică și bazele patriarhale ale formei statale. Studiile feministe din Relațiile Internaționale susțin că statul manipulează identități de gen pentru propria sa unitate internă și legitimitate externă. Bărbații sunt socializați să se identifice cu construcții ale masculinității care pun accentul pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sunt construite social și istoric și exclud alte identități. Practic, Sylvester renunță la poziția feministă potrivit căreia experiența femeilor poate constitui baza unei teorii mai critice și universale în Relațiile Internaționale, în favoarea perspectivelor feministe multiple, care pun la îndoială cunoașterea hegemonică din cadrul disciplinei. Feminismul "este ipostaza de cercetare în care te afli în mai multe locații în același timp, punând în lumină relațiile și practicile importante ascunse până atunci de umbra Relațiilor Internaționale oficiale; este o modalitate de a privi altfel
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
celor mai avuți funcțiile de conducere. Actul de persuasiune se analizează ca o operațiune de cumpărare (de spații și timpi), iar cetățeanului i se adresează ca unui consumator, serios sondat, eșantionat, vizat și panelizat de marketingul diverșilor conducători de firme hegemonice. În această privință, dominația imaginii asupra tiparului a fost un formidabil accelerator în coruperea jocului în sine și a jucătorilor politici. Costul năucitor al campaniilor electorale și al întreținerii zi de zi a unei "bune imagini" incită la folosirea banilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe "sus", pe "jos", la "dreapta", la "stânga", "înapoi", înainte spre "viitorii posibili" ... Salvarea noastră, spune Touraine, depinde de toate familiile de intelectuali care coexistă 291, de dezbaterile lor când "societățile nu mai au consistență, nu se conformează nici unei logici hegemonice și sunt tot mai împrăștiate"292. Am trecut printr-o organizare societală comunistă, pe baza planului și a ordinii prin "ordine de sus". Trăim acum într-una în care se vorbește mult despre organizare și ordine, într-o "societate cu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]