1,576 matches
-
despre complexitatea problemei. O colonie este un teritoriu străin (Îndepărtat sau apropiat, rareori neocupat, cel mai adesea locuit de o populație numită indigenă sau autohtonă) asupra căruia un stat (numit metropolă) Își exercită (prin administrare directă sau indirectă) hegemonia. Prin hegemonie Înțelegem capacitatea acelui stat de a-și impune interesele (ale sale sau ale anumitor grupuri sociale) În afara propriului teritoriu; aceste interese sunt dintre cele mai diverse: cel mai adesea economice, dar și strategice, politice, culturale etc. ν Ca orice definiție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
colonizarea? Bineînțeles! Am putea spune că, Încă de la Începuturile umanității, cele mai puternice colectivități au Încercat să-și impună interesele În fața celor mai slabe și că acestea au Încercat să se apere: iată una dintre „legile necruțătoare” ale istoriei umanității. Hegemonia se exercită prin forța armelor sau pe căi diplomatice. Când se Înfruntă, comunitățile bogate jefuiesc bunurile celor mai sărace și, de obicei, se Întorc cu prada la casele lor; ele nu Încearcă Întotdeauna să-și extindă teritoriul prin exercitarea unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ea este cu mult anterioară capitalismului și industrializării. În ceea ce privește practica europeană, aceasta datează de pe vremea grecilor (În special În perioada de supremație a Atenei) și a romanilor: ocuparea Galiei de către romani este În mod clar un fapt de tip colonial. Hegemonia, regională ieri, mondială astăzi, este o miză a luptei dintre statele cele mai puternice. Din cauza inegalei lor dezvoltări, a rivalităților, a războaielor și a contradicțiilor dintre aceste state, cărțile puterii se redistribuie În permanență. Statele a căror capacitate de dominare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Italia etc.); după cel de-al doilea război mondial, au urmat URSS și Statele Unite, iar În ultima vreme, lumea este dominată de SUA, cu sprijinul unor mari organizații internaționale (printre care Banca Mondială și FMI). O dată cu schimbarea celor ce dețin hegemonia, se schimbă și metodele folosite, precum și discursurile ideologice care o justifică. Ne vom mărgini aici să prezentăm marile etape ale istoriei coloniale și post (sau neo) coloniale din cursul ultimelor cinci veacuri. Hegemonia Portugaliei și a Spaniei Necesitățile economice ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și FMI). O dată cu schimbarea celor ce dețin hegemonia, se schimbă și metodele folosite, precum și discursurile ideologice care o justifică. Ne vom mărgini aici să prezentăm marile etape ale istoriei coloniale și post (sau neo) coloniale din cursul ultimelor cinci veacuri. Hegemonia Portugaliei și a Spaniei Necesitățile economice ale țărilor cele mai puternice, combinate cu conjunctura politică a momentului, cu descoperirile științifice și, desigur, cu multă imaginație, Îndrăzneală și șansă, explică descoperirea și colonizarea a ceea ce azi numim continentul american. Burgheziile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
economia, În special pe cea a Angliei, Franței și Olandei. După cumse știe, Marx a văzut În această delapidare originea a ceea ce el a numit „acumularea primitivă de capital”, care a fost una dintre condițiile dezvoltării capitalismului industrial, punând capăt hegemoniilor epocii și consacrând, cu aceeași ocazie, dominația englezilor și francezilor. După aproape trei secole de rezistență Împotriva noilor puteri În ascensiune și de lupte Împotriva rebeliunilor din propriile colonii, Spania și Portugalia au fost obligate să cedeze locul. Mișcările de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cu ajutorul englezilor, pe frontul de vest; toate celelalte părți, inclusiv Franța, nu puteau decât să recunoască aceste fapte. Conferința de la Ialta (1945) i-a reunit pe Învingători ă Stalin, Roosevelt (urmat de Truman) și Churchill ă și le-a confirmat hegemonia. În esență, cei doi noi stăpâni ai lumii aveau nevoie, pentru expansiunea lor economică, să sfărâme frontierele piețelor exclusive și să-și construiască zone de influență cât mai vaste posibil. Fiind doi pretendenți la cucerirea lumii, Înțelegerea lor inițială nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai vaste posibil. Fiind doi pretendenți la cucerirea lumii, Înțelegerea lor inițială nu a Întârziat să se degradeze și a fost Înlocuită de relații foarte tensionate, adică de așa-numitul război rece. Cele două puteri și-au Împărțit mai Întâi hegemonia asupra țărilor europene, pe care tocmai le eliberaseră de fascism: o cortină de fier și, la Berlin, un zid au despărțit lumea estică de cea vestică. Ingerința era o practică foarte curentă, exercitată prin intermediul presiunilor economice, politice și militare: mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
această ocazie Întregii lumi legitimitatea modelului propriu, cel al capitalismului neoliberal. În același timp, au avut loc multe alte schimbări legate de subiectul nostru. Observăm astfel trei mutații de fond. Prima mutație: organizarea unui sistem În cadrul căruia actorii care exercită hegemonia nu mai sunt (sau, oricum, nu mai sunt doar) statele, baza teritorială nu mai este națiunea, iar dreptul de ingerință este din ce În ce mai larg recunoscut. Există multe organizații internaționale (ONU și toate instanțele derivate, FMI, Banca Mondială, OMC, uniunile economice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu mai există decât un singur model: neoliberalismul, instalat de-acum În țările dependente prin ajustări structurale fundamentale. Aceste trei mutații esențiale indică cu claritate, ni se pare, că este În curs de instituire un nou mod de exercitare a hegemoniei. Acesta nu mai are o bază teritorială, ci se sprijină pe rețele de schimburi de informații și de capital, controlate de organizații internaționale și de națiunea cea mai puternică. Cât privește legitimările ideologice, ele nu fac decât să urmeze evoluția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
negocierilor, pentru că interesele lor nu ajung să fie cunoscute, nu sunt legitime sau pentru că respectivele grupuri nu sunt suficient de puternice pentru a impune recunoașterea lor. Capacitatea de a gestiona interesul unei colectivități naționale În relațiile sale cu alții ă hegemonia ă dă naștere altor confruntări. Anumite entități teritoriale controlează ordinea economică, politică și culturală internațională: ele exercită o formă de imperialism sau instaurează cooperarea; altele, dimpotrivă, sunt dependente: acestea practică alinierea sau caută să se elibereze. Mize ale unor nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
controlează ordinea economică, politică și culturală internațională: ele exercită o formă de imperialism sau instaurează cooperarea; altele, dimpotrivă, sunt dependente: acestea practică alinierea sau caută să se elibereze. Mize ale unor nesfârșite lupte, puterea economică sau politică, autoritatea, influența și hegemonia se află la originea marilor inegalități care marchează colectivitățile umane. Mijloacele Și totuși, societatea nu este un câmp de bătălie: deși se bazează pe dominație și generează inegalități, relațiile sociale nu Înseamnă doar interacțiuni conflictuale și contradictorii. Cei care domină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1934). NISBET Robert (1984), La Tradition sociologique, trad. fr., Paris, PUF (prima ediție americană: 1966). PARLEBAS Pierre (1992), Sociométrie, réseaux et communications, Paris, PUF. Φ Atitudine, Castă, Clan, Comunitate, Instituție Guvernanțătc "GuvernanȚĂ" Φ Asociație, CULTURĂ ȘI DEZVOLTARE Htc "H" Hegemonietc "Hegemonie" Φ COLONIALISM, DOMINAȚIE Hibriditatetc "Hibriditate" În limbajul curent, considerăm cel mai adesea hibridul drept o ființă degenerată, care și-a pierdut, „din vina părinților”, caracterele originare și nobile ale „rasei pure”. Două alunecări de sens par să ducă la aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
teritoriale care vor fi, cu siguranță, exploatate politic. Nu există Însă nici o identitate colectivă care să reziste timpului: Credința sau Patriotismul Încetează să mai fie valori de referință În momentul În care, din cauza mutațiilor sociale, Biserica sau Națiunea Își pierd hegemonia. Și multe dintre apartenențele obligatorii nu demult sunt percepute astăzi ca niște „identități ucigașe” (Maalouf, 1998). Identități și cultură Preferința noastră pentru o viziune constructivistă asupra identității implică faptul că actorii sociali, preocupați să dea un sens prezenței lor În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dincolo de Atlantic i-a silit pe cercetători să adopte un model pluralist, conform căruia societatea este constituită dintr-un ansamblu de colectivități Înzestrate cu identități distincte. În acest context, se ivește o altă perspectivă: interculturația. În loc să li se impună minorităților hegemonia culturală a colectivității dominante, se promovează recunoașterea diferențelor, care este integrată În interacțiunile diferiților actori. Activitatea subiecților, Într-un astfel de context, este de două ori originală: În procesul său (bazându-se pe o dinamică a confruntării) și În produsele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
state europene au rămas monarhii, uneori confesionale. Nici măcar În Statele Unite afirmațiile anticlericale nu au atins vreodată aceeași virulență ca În Franța. În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de a afirma unitatea națiunii Împotriva hegemoniei puterilor ecleziastice. Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult țările latine. Republica spaniolă (1868-1876), Portugalia (1908-1917) și Mexicul au cunoscut puternice manifestări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
minorităților „unice” (ca bascii, friulanii, galezii), „non-teritoriale” (cum sunt rromii) sau reprezentând populații autohtone (aborigenii În Australia, inuiții În Marele Nord etc.). Totuși, acest principiu merge mult mai departe: În calitate de mecanism de conservare, alături de alte mecanisme, el poate face ca hegemonia unei limbi globale, cum este engleza, să nu fie de necontrolat. În definitiv, „problemele minorităților” nu există În sine; ele sunt cel puțin În aceeași măsură probleme ale majorităților ă sau, și mai important, probleme de gestionare a diversității. F.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
populația Kikuyu), accentul căzând uneori pe trăsături secundare ale culturii autohtone; 2) o respingere a anumitor aspecte ale acestei culturi (poligamia este interzisă la populația Ngunziste din Congo), concomitent cu o Îndepărtare a modelelor străine, ca reacție față de o anumită hegemonie; 3) o asimilare sau o integrare crescândă a elementelor creștine: Biblia, cartea sfântă, devine ultima soluție salvatoare pentru penticostalii din rândurile populației Zulu, care speră Într-o izbăvire nepământeană și În dreptate În lumea de dincolo. Bisericile autohtone devin, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
acesteia. Suveranitatea interioară este păstrată de fiecare stat confederat, cea internațională este exercitată în numele confederației de un organ comun (Adunare, Dietă) care adoptă decizii în unanimitate. Motivele care determină crearea uniunii de state sunt diferite: conștiința intereselor comune; dorința de hegemonie politică a unui stat, preocuparea de a întări contractele politice bazate pe aceeași ideologie. Exemple: Republica Arabă Unită prin uniunea între Egipt și Siria, 1958-1961; Tanganica și Zanzibar, 1964. Statul federal Statul federal este format din mai multe formațiuni statale
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
secolele XVII-XIX, nu s-au soldat cu efecte asemănătoare în plan politico geografic. Proiectele coloniale ale puterilor europene din epoca modernă, fulminanta aventură napoleoniană, puseurile agresive germane și japoneze din cursul secolelor al XIX-lea și al XXlea, precum și actuala hegemonie americană, par scurte episoade efemere în raport cu amplitudinea valului expansiv arab și consecințelor acestuia. De altfel, toate aceste evenimente s-au încadrat pe jaloanele altor modele geopolitice, neavând nici caracterul, nici substratul motivațional și nici consecințele politico-teritoriale ale expansiunii arabe. Epopeea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
ultraperiferice, precum departamentele de peste mări franceze, regiunile autonome portugheze și comunitățile autonome spaniole ori englezești, sunt lipsite de sentimentul apartenenței la aceeași civilizație și la același spațiu comun tuturor membrilor UE. După 1989, UE și SUA conlucrează în lupta pentru hegemonia primelor zece puteri ale lumii. Devenind membră NATO și integrată în UE din anul 2007, România simte că și-a întărit astfel securitatea, asumându-și noi obligații, pe care le poate îndeplini odată cu înțelegerea de cât mai mulți cetățeni a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în revistele scoase de un Pierre Bayle (1647- 1706) în Olanda ori în alte țări din Nord și chiar din Răsărit (Prusia, Polonia, Ungaria). "Acum lumina ne vine din nord... Dar și la răsărit are loc o schimbare de valori.(...) hegemonia spiritului nu mai este cu exclusivitate latină". (11, pp. 83-84) Împotriva separării Sudului catolic de Nordul protestant, răsfrântă în inventarea de bariere naționale în domenii precum diplomația, ambasadele, colaborările dintre academii, biblioteci ori în practici pedagogice și sisteme de educație
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Reforma și Contrareforma religioasă de la începutul secolului al XVI-lea, Renașterea, Iluminismul și Revoluțiile burgheze din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au dus la crearea puterilor politice și militare moderne care s-au angajat în lupte pentru hegemonia lumii. Avem în vedere mai ales Spania, Franța și Germania. Prin războiul de 77 ani început de Germania în 1914, cum îi place lui N. Djuvara să spună, s-a ajuns însă la hegemonia celui mai tânăr stat modern apărut
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s-au angajat în lupte pentru hegemonia lumii. Avem în vedere mai ales Spania, Franța și Germania. Prin războiul de 77 ani început de Germania în 1914, cum îi place lui N. Djuvara să spună, s-a ajuns însă la hegemonia celui mai tânăr stat modern apărut în Lumea Nouă: SUA. Destul de repede, liderii săi și-au dat seama că după 1989 s-a intrat într-o lume multipolară odată cu trezirea tot mai multor popoare la modernitate. Dar pentru că există și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2006, 322 p. 7. M. Onfray, O contraistorie a filosofiei, vol. 4 (377p), vol. 5 (377p), vol. 6 (300p), Editura Polirom, Iași, 2009-2011. 8. N. Djuvara, Războiul de 77 de ani și premisele hegemoniei americane (1914-1991). Eseu de istorie-politologie, Editura Humanitas, București, 2008, 143 p. 9. a). R. Guénon, Criza lumii moderne, traducere de Anca Manolescu, Editura Humanitas, București, 2008, 169 p. Din www.razboiîntrucuvant.ro/.../ernest- bernea-si criza-lumii- moderne-, aflăm despre o carte
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]