949 matches
-
paideia este realizată strălucit de Heidegger în Platons Lehre von der Wahrheit (1930-1931). Studiul a fost tradus în limba română și comentat strălucit de Thomas Kleininger. Vezi M. Heidegger, Repere pe drumul gândirii, ed. cit., pp. 161-202. 131. D.G. Smith, „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, 1991, pp. 187-209. 132. Ibidem, p. 196. 133. Elaine Atkins, „Reframing Curriculum Theory in Terms of Interpretation and
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
strălucit de Heidegger în Platons Lehre von der Wahrheit (1930-1931). Studiul a fost tradus în limba română și comentat strălucit de Thomas Kleininger. Vezi M. Heidegger, Repere pe drumul gândirii, ed. cit., pp. 161-202. 131. D.G. Smith, „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, 1991, pp. 187-209. 132. Ibidem, p. 196. 133. Elaine Atkins, „Reframing Curriculum Theory in Terms of Interpretation and Practice: A Hermeneutical
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Câmpeanu și G. Vătăjelu, Aion, Oradea, 1999); vezi și La structure du comportement (trad. engl.: The Structure of Behavior, Beacon, Boston, 1963). 144. Vezi notele 131, 133, 139-140. 145. W.M. Reynolds, Reading Curriculum Theory: The Development of a New Hermeneutic, Peter Lang, New York, 1989. 146. P. Ricœur, Eseuri de hermeneutică, traducere de V. Tonoiu, Humanitas, București, 1995. Vezi și Le conflit des interpretations, Seuil, Paris, 1969 (trad. rom.: Conflictul interpretărilor, traducere de H. Lazăr, Echinox, Cluj-Napoca), și À l’école
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în cercetarea postmodernă. Wilson își dovedește lipsa de bună-credință în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional modern cu gândirea postmodernă, ar fi putut prezenta metodele reale ale celei din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este un concept fundamental al postmodernismului cu funcție metodologică. Este vorba despre o lărgire a sensului conotativ din lingvistică și naratologie. Orice realitate poate fi considerată, prin analogie, un text (scris sau vorbit) - prin urmare, poate fi supusă unei abordări hermeneutice. Ideea că orice proces, fenomen sau lucru poate fi interpretat în multiple moduri constituie o axiomă a gândirii postmoderne. 232. Hlynka, Yeaman, op. cit., pp. 1-2. 233. C.P. Snow, The Two Cultures and the Scientific Revolution, Cambridge University Press, New York, 1969
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria generală a curriculumului" Și totuși, cum va arăta curriculumul viitorului? O anumită înțelepciune perpetuă a civilizației noastre ne spune că mai întotdeauna ne învârtim în cerc - fie că este „cercul destinului” ilustrat cândva de Homer, fie că e „cercul hermeneutic” al înțelegerii asupra căruia stăruie înțelepții contemporani. Pare o fatalitate care ține de esența însăși a speciei noastre ca ființă întrebătoare. Ori de câte ori simțim că ne-am rătăcit în jungla inextricabilă a ființei și că am pierdut sensul călătoriei prin lume
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
D. (1972), „The Third Force: Humanistic Psychology and Science Education”, The Science Teacher, 39 (8), pp. 18-22. Callahan, R. (1962), Education and the Cult of Efficiency, University of Chicago Press, Chicago. Caputo, J. (1987), Radical Hermeneutics: Repetition, Deconstruction, and the Hermeneutic Project, Indiana University Press, Bloomington. Carlson, D. (1992a), „Ideological Conflict and Change in the Sexuality Curriculum”, în J.T. Sears (ed.), Sexuality and the Curriculum: The Politics and Practices of Sexuality Education, Teachers College Press, New York, pp. 34-58. Carlson, D. (1992b
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
College Press, New York, pp. 34-58. Carlson, D. (1992b), Teachers and Crisis: Urban School Reform and Teachers’ Work Culture, Routledge, Londra, New York. Carroll, J. (1963), „A Model of School Learning”, Teachers College Record, 64 (8), pp. 723-733. Carson, T.R. (1984), A Hermeneutic Investigation of the Meaning of Curriculum Implementation for Consultants and Teachers, University of Alberta, Edmonton. Carson, T.R. (1990), The International Classroom, lucrare prezentată la conferința anuală a The Canadian Educational Association, St. John’s Brunswick. Carson, T.R. (1992), „Remembering Forward
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educațional, în I. Jinga, E. Istrate (coord.), Manual de pedagogie, ALL, București. Negreț-Dobridor, I. (2001a), „Teoria curriculumului educațional”, în I. Cerghit, I. Neacșu, I. Negreț-Dobridor, I.-O. Pânișoară, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași. Negreț-Dobridor, I. (2001b), Accelerarea psihogenezei. Cercetări experimentale și hermeneutice privind puterea educației asupra naturii umane, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I. (2001c), Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I., (2005), Didactica Nova sau arta de a-i învăța pe toți (aproape) totul, Aramis, București
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului educațional”, în I. Cerghit, I. Neacșu, I. Negreț-Dobridor, I.-O. Pânișoară, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași. Negreț-Dobridor, I. (2001b), Accelerarea psihogenezei. Cercetări experimentale și hermeneutice privind puterea educației asupra naturii umane, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I. (2001c), Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I., (2005), Didactica Nova sau arta de a-i învăța pe toți (aproape) totul, Aramis, București. Negreț-Dobridor, I., Pânișoară, I.-O. (2005), Știința învățării. De la teorie la practică, Polirom, Iași. Newmann, F.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Curriculum Theory, Epistemes, Formula, and Familiarity: A Critique of the Present Discourse in Curriculum Theory, lucrare prezentată la conferința de la Bergamo pe tema „Curriculum Theory and Classroom Practice”, Dayton. Reynolds, W. (1989), Reading Curriculum Theory: The Development of a New Hermeneutic, Peter Lang, New York. Reynolds, W., Block, A. (1994), „Curriculum as Making Do”, în R. Martusewicz, W. Reynolds (eds.), Inside Out: Contemporary Critical Perspectives in Education, St. Martin’s Press, New York, pp. 209-221. Rice, J. (1912), Scientific Management in Education, Hinds
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
New York. Smith, B., Stanley, W., Shores, H. (1950/1957), Fundamentals of Curriculum Development, World Book Co., Yonkers; 1957 - ediție revăzută și publicată de Harcourt Brace and World. Smith, D. (1983), The Meaning of Children in the Lives of Adults: A Hermeneutic Study, University of Alberta, Faculty of Education, Department of Secondary Education, Edmonton, Alberta. Smith, D. (1988), „Experimental Eidetics as a Way of Entering Curriculum Language from the Ground up”, în W. Pinar (ed.), Contemporary Curriculum Discourses, Gorsuch Scarisbrick, Scottsdale, pp.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Faculty of Education, Department of Secondary Education, Edmonton, Alberta. Smith, D. (1988), „Experimental Eidetics as a Way of Entering Curriculum Language from the Ground up”, în W. Pinar (ed.), Contemporary Curriculum Discourses, Gorsuch Scarisbrick, Scottsdale, pp. 417-436. Smith, D. (1991a), „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, pp. 187-209. Smith, D. (1991b), Pedagogy as an International Narrative Practice, University of Lethbridge, Faculty of Education, Lethbridge
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Department of Secondary Education, Edmonton, Alberta. Smith, D. (1988), „Experimental Eidetics as a Way of Entering Curriculum Language from the Ground up”, în W. Pinar (ed.), Contemporary Curriculum Discourses, Gorsuch Scarisbrick, Scottsdale, pp. 417-436. Smith, D. (1991a), „Hermeneutic Inquiry: The Hermeneutic Imagination and the Pedagogic Text”, în E. Short (ed.), Forms of Curriculum Inquiry, State University of New York Press, Albany, pp. 187-209. Smith, D. (1991b), Pedagogy as an International Narrative Practice, University of Lethbridge, Faculty of Education, Lethbridge, Alberta. Smith, N.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ori pur și simplu amuzante din existența zilnică a autorului, a mediilor universitare ieșene, a obștii scriitoricești, a satului natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările pe teme și subiecte „cărturărești”. Demersul eseistului este, practic, în orice
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
întreagă secțiune a cărții, reprezentând o cvasimicromonografie. În partea finală sunt grupate texte ce vizează scriitori clasicizați: Gala Galaction, Ion Minulescu, Hortensia Papadat-Bengescu. În Clasici și contemporani (1987), al doilea volum al lui P., înclinația către comentariul analitic și demersul hermeneutic este reconfirmată. Structurarea și compoziția sunt în linii mari asemănătoare și în Brațul de la Lepanto (2003), unde regruparea tematică interferează cu cea întemeiată pe periodizarea istorico-literară; astfel, o secțiune intitulată Cercul lui Făt-Frumos include contribuții exegetice referitoare la operele lui
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu este vizat ca artist, ca autor de literatură. În micromonografia Hermeneutica lui Adrian Marino (1993) comentariul este descriptiv, explicativ și rezumativ, de informare concisă, util pentru inițierea
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
s-a dedicat, cu aceeași fervoare, relecturii clasicilor și impunerii modernilor. Distincția dintre cele două segmente fiind greu de făcut, criticul le aplică același tratament, discută autorii pe un ton participativ și neumoral și se interesează mai degrabă de aspectul hermeneutic decât de acela strict axiologic. E aici și o formă de evaluare implicită, de vreme ce critica lui P. e una afirmativă prin excelență, orientată exclusiv către promovarea valorilor. Totuși, o anume diferență există, pornind chiar de la situarea față de obiect: pe când analiza
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
obiectivă (în înțelesul „vechi”, presupus perimat, al termenilor), întemeiată pe logica binară, pe principiul noncontradicției ș.a.m.d., logica postmodernă fiind una de tipul „și-și”, iar nu una de tip „sau-sau”. Mobilizând, în toată lumea, impresionante energii teoretice și hermeneutice, pătrunzând și difuzându-se și la nivelul orizontului cotidian și al mentalităților populare, p. - căruia unii îi prevăd un viitor infinit, iar alții i-au proclamat deja sfârșitul -, acest „concept-șperaclu”, maleabil până la irelevanță, văzut a da seama de o vârstă
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
esențelor. Operând în oglindă, esențele, la rândul lor, pot fi redate concretului, care devine, prin aceasta, semnificativ, „substanțial”. În plan gnoseologic - conform definiției din prefața la Teze și antiteze - autenticitatea, în calitatea sa de proces, nu este altceva decât cercul hermeneutic însuși, metoda prin care partea anticipează întregul și îl conține în chip prezumtiv („intuitiv”), în vreme ce, invers, înțelegerea părții se revelează doar în lumina comprehensivă a întregului. Gândirea lui P. se refuză, astfel, idealismului transcendental, despărțindu-se de Husserl și afirmând
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
sfaturi și recomandări adresate țarului Petru. Se supuneau însă presiunii sistemului și ceremonialului baroc, scriind (chiar și istorie) potrivit unei mentalități și venind în întâmpinarea unui gust deja instalat. Între datele ce definesc acest gust, aplecarea spre exerciții de tip hermeneutic, în transcrieri literare, ocupă o poziție de seamă. Într-o lume care iubea încifrările și simbolistica și își îmbrăca teama de necunoscut în hieroglifele redescoperite (M. începuse și el redactarea unei Cărți despre hieroglife, care este, de fapt, o traducere
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Caragiale, Antonin Artaud). În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor. Activitatea lui P. s-a desfășurat pe câteva fronturi paralele de mare anvergură intelectuală: comparatistica și studiile romanice, cu precădere italiene; brevetarea și legitimarea unui program hermeneutic ambițios, blindat speculativ și testat cu aplicare la diversele vârste ale literaturii române; despărțirea apelor în producția literară postbelică, aflată sub semnul conjuncturalului și al presiunilor extraculturale. În 1986, cu titlul Intelectualitate și poezie, tipărește o versiune revizuită a tezei
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Un erudit necesar: Marian Papahagi, TR, 1991, 12; Ștefan Borbély, Constructorii. 1. Marian Papahagi, F, 1993, 2; Ierunca, Subiect, 218-223; Maria Genescu, Hermeneutica pudorii, RL, 1994, 8; Octavian Soviany, Critica „filologică” și postmodernismul, APF, 1994, 3-4; Ion Vlad, Orizonturile criticii hermeneutice, TR, 1994, 21-24; Negoițescu, Scriitori contemporani, 336-339; Ioana Cistelecan, O sinteză a perspectivelor, ECH, 1995, 1-2; Mircea Mihăieș, Vitamina M.P., „Cuvântul”, 1995, 2; Nicolae Manolescu, Odiseea unui dicționar, RL, 1995, 33; Ioana Pârvulescu, A,B,C, RL, 1995, 33; Gabriel
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
aici trebuie căutat esențialul.” Interesat de „idei”, de „probleme”, de „raporturi fundamentale”, de „esențe”, exegetul apelează la sugestii, idei și modele din sfera filosofiei, dar nu reduce literatura și operele cercetate la statutul de material ilustrativ. P. practică un raționalism hermeneutic nutrit de surse filosofice (Jean-Paul Sartre, Albert Camus, Jean-François Lyotard) și se bazează pe ample contextualizări spirituale. Critica sa caută, pornind de la texte, viziunea ordonatoare, iar interpretarea devine, implicit, meditație asupra condiției umane, cum atestă, în această fază, îndeosebi eseul
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna” sau Procesul desemnificării amestecă stângăcii („Reluarea procesului productiv [...] reia la nesfârșit procesul productiv”) și forțări ale schemei (acceptarea morții ca refuz al sistemului semiotic dominant, idee preluată prin Jean Baudrillard) cu formulări plastice („Epica magna
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]