905 matches
-
populare, saturată (încă) de făpturii stranii și miraculoase. Cea de-a doua este clasica versiune neotestamentară a misterioasei lucrări în lume a Duhului Sfânt. Rusaliile, fabuloase creaturi mitologice, sunt prezente în acest interval sacru în registrul unor epifanii favorite: babe hidoase, fete de sânge albastru metamorfozate în stranii fecioare gârbovite de povara nemuririi, zâne eoliene cu nelimitate posibilități de mutilare și schilodire a celor nedrepți și neascultători etc. Indiferent de ipostaze, funcția lor esențială este una justițiară: pedepsesc păcatele, munca în
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a lui Stalin. Receptarea emoțională a personajului istoric diferă nu doar de la o călătorie la alta, ci chiar în cursul aceleiași întrevederi. Iată un exemplu de privire retrospectivă, consemnata în decursul penultimei întrevederi (ianuarie 1948): "Era ceva deopotrivă tragic și hidos în senilitatea lui. Tragicul era invizibil - erau frânturi de gand că declinul este inevitabil, chiar și în cazul unei personalități atât de mari. Urâțenia continuă să se adune tot timpul. Deși îi plăcuse mereu să mănânce bine, Stalin dădea acum
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
real o face să treacă drept incoerentă în conversații uzuale; de fapt Mary Louise nu mai vrea să facă jocul adulților persecutați de convenții și limite, preferând jocul evaziunii, de fapt al răscumpărării unei vieți din trivial, dezgust și mercantilism hidos. Trăind exclusiv în lumea unui romancier ce fusese sursa de inspirație a vărului ei Robert de a-i face curte, așa cum Paolo îi smulsese un sărut Francescăi citindu-i aventurile cavalerului Lancelot. Idila cuplului dantesc, cu știutul deznodământ fatal, nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
erotică care ar fi putut să-i schimbe viața fundamental. Devine, pentru scurt timp însă, unul din cei mai bogați oameni din Florența, în urma căsătoriei silite cu o descendentă a familiei Bardi, Ghita, zisă Nebuna lui Dumnezeu, cu chipul ei hidos ca o mască a morții. Bineînțeles că va evada din colivia de aur a bogăției, așa cum refuzase să devină captivul cărților, rațiunii și filosofiei, spre a se face cruciat. Oricum, libertatea e iluzorie, căci întotdeauna urmează o închisoare, cum va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o eminesciană vrăjitoare, cu toate fanteziile soldatului în permisie. Un Werther evazionist, timid, dar și emfatic, neînțeles în visul său de iubire și idealitate, în violent contrast cu dizarmonia istoriei, a agoniei pe câmpul de luptă. Dezertează, așadar, din climatul hidos, din textura sângeroasă a pânzelor lui Goya, tocmai când se declanșează funesta sarabandă a spintecării și tranșării porcilor; prefață la festinul delirant al devoratorilor demni de violența expresivă a unor Bosch, Shakespeare sau Bunuel. Posedați parcă de diavolul ascuns în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
faza sa incipientă (Gheorghe Gheorghiu Dej). Comunismul a fost în stare să stoarcă din ființa națională tot ce era mai urât. Mizeria umană plutea la suprafață, strângându-se în bălți de nomenclaturiști. În această zoaie, s-a născut o caracatiță hidoasă care și-a întins tentaculele peste întreaga țară. Purta pe brațele sale nemernici frustrați pe care i-a așezat în fotoliile puterii de unde s-au apucat să dărâme edificiul românesc. De pildă, colectivizarea și sistematizarea rurală au urmărit să distrugă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul vedea înălțându-se în soare cadavre spânzurate în ștreang. Un nor de bâzdâganii hidoase, înnebunite de duhoarea cărnii putregăite și al sângelui năclăit, s-a așternut peste ele. PARTEA A II-A DESPRE NEAMUL NOSTRU 1. PE CĂI RĂTĂCITE a. Imagini deformate Înainte de a ne ocupa concret de modul cum a apărut și evoluat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
viață decât orășeanul încărcat de ciurucuri din mall-uri ori de amintiri din excursii exotice în locuri în care nici nu le înțelege sensul. Sub pretextul modernizării comportamentului său, societatea de consum a modelat omul, scoțând la suprafață chipul lui hidos. Egoismul a devenit unicul reper după care omul se orientează în trecerea lui efemeră prin această lume. Își concentrează întregul efort al existenței spre propria mărire. Și-a golit ființa aproape de tot ce este spiritual pentru a face loc în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Orgolii prea mari, pentru a stăpâni o lume devenită din ce în ce mai mică, au aruncat rapid umanitatea în brațele celui de-al Doilea Război Mondial, care cu bombele sale atomice putea să-i aducă pieirea. Europa a trăit spaima morții, văzând chipul hidos al sinuciderii care i-a rânjit grotesc. Nimic nu s-a dovedit mai fals decât a pune progresul în serviciul ideologiei. De atunci s-a instalat o pace stranie asigurată numai de frica răspunderii fiecărui om față de lumea căreia îi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de iubire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
se întîlnesc cuvinte de origine spaniolă precum: complimento, desinvol-tura, fanfarone, flotta, lindo "curat; elegant", iar în portugheză numărul spaniolismelor este foarte mare: airoso "grațios, elegant", camarilha, carabina, donaire "distincție, grație", duende "stafie", endecha "bocet, cîntec de jale", granizo "grindină", heriondo "hidos, slut", humilde, neblina "ceață, pîclă", picaresco, prenda "dar, însușire", tango etc. Dacă portugheza a resimțit cea mai însemnată înrîurire spaniolă, limba română se află într-o situație opusă, fiindcă a receptat puține elemente în mod direct, cele mai multe preluîndu-le din franceză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat în pământ; le place mult să se scalde în mocirlă și glod. E un animal hidos la înfățișare; nu e deloc așa cum spunem și povestim despre el în țările noastre: că e o vietate care își așează capul numai în poala unei fecioare. Vă încredințez că e cu totul altfel decât spunem noi că este"61
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fi adus la frizerie. Parlagiul Am rămas încremenit de tabloul apărut în fața ochilor. În celulă erau doi oameni. Unul era nenea Vasile Socaciu, paralizat, în lanțuri, jos pe dușumea. Pe al doilea, nu l-am putut recunoaște din cauza înfățișării sale hidoase. Avea barba crescută foarte mare, părul îi atârna în lațe murdare, în dezordine. Era și el în lanțuri, în plus era legat cu un lanț încolăcit pe după calorifer și avea cătușe la mâini. Milițianul mi-a dat dispoziție să nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
distrugând în jurul lui totul. M-au trezit din visare cuvintele: Cunoști pe vreunul din boxa acuzaților? Nu reușeam să reconstitui sau să suprapun pe figurile celor din boxă, imaginea lor pe care o aveam în minte. Chipurile mi se păreau hidoase, unse de grăsime ca un machiaj teatral. Nu, am răspuns mașinal, nu cunosc pe nimeni! Președintele a început să-i strige pe nume: Îl cunoști? Răspundeam cu „Da” sau „Nu”, cum era cazul. Care dintre ei te-a bătut la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înviase, Lazăr înviase după ce intrase în putrefacție. Pentru Maxim, care era scadența? În ochii celor ce-l chinuiau, aștepta; acesta era răul?! Pentru așteptarea minunată a intervenției supranaturale primea acum ofense. Da, le merita! Nu se putea o răzbunare mai hidoasă din partea lui satan. Batjocorirea răbdării și speranței în Dumnezeul izbăvitor. Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat putere să o primesc și pe aceasta. M-am rugat pentru acest copil, să-l scoată Dumnezeu din înșelăciunea cugetului lui încă neatins
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Fete - azi Liceul No. 2 - pe care, te rugam pe mata, să Încerci a-l publica În „Zori noi” - intervenind pe lângă tovarășa Doina (Oltea, n.n.) Tănase, care mi-a luat și mie un scurt interviu și mi-a publicat și hidoasa fotografie. Nu l-ai primit? Căci nu faci nici o mențiune despre el și soarta lui. Era Împreună cu Revista Germaniștilor Români. Poate n-ai dat peste el. Era un preludiu la SemiCentenar. Doamna Stino ne-a telefonat de la București, că azi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
meu cu privire la această școală și la uneltirile Canaliei, a cărui Întreagă viață a fost numai să facă rău, să Împiedice binele. De aceea am fost o vreme supărat pe d. Havriș, că În lipsa și fără știrea mea, i-a publicat hidoasa mutră de măcelar bine hrănit În „Înmuguriri” (cu aprecieri neadevărate și lingușitoare) care purtau și numele meu. O fi fost la ananghie și Canalia 577 l-a plătit bine. Cele două articole despre Grillparzer Îmi aparțin și le redau În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
spune noi. De altfel foarte mulți intelectuali (unii de marcă) au pactizat cu analfabeții sau muncitorii mai mult sau mai puțin calificați ajunși prin diverse concursuri de împrejurări în fruntea unei țări care intrase în cea mai neagră și mai hidoasă dictatură din toată istoria sa, dictatura proștilor ajunși la rangul de șefi supremi! Spre deosebire de mareșalul Antonescu care prefera să-i bage în pușcării lucrative pe comuniști, nicidecum să-i extermine, acești parveniți imuni la durerile publice au închis, torturat și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
acasă o să avem săpun ? a între- bat-o Pițu. — Ooo, o să avem atâta săpun să ne spălăm și de cinci ori pe zi în spumă ! Nu mai e mult, băieți, nu mai e mult... Însă din cauza întârzierilor, atât de la vremea hidoasă, dar mai ales de la faptul că trebuiau să tragă trenul pe linii moarte și să aștepte, pentru că trenurile armatei, care aduceau înapoi soldați sau provizii, aveau prioritate, drumul de la Huși până la Brăila a durat mai bine de-o lună. Zile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pe toți. Vocea lui poate fi nemuritoare. Tu pricepi asta ? Ne-mu-ri-toa-re ! Și să stau eu, mon cher, să mă împotrivesc unui astfel de destin faimos, de dragul a ce ? Al prieteniei ? Al dreptății ? Să fiu tocmai eu, un amărât pitic și hidos, piatra de care el se poate oricând împiedica ? Pentru ce, monsieur Ionel, te mai întreb o dată ? — Păi, tocmai pentru această prietenie și dreptate ! țipă Fernic. Căci și despre ea se va vorbi sute de ani, alături de marele Cristian Vasile, dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
scena asta de mult, într-un vis. E un dreptunghi fără ferestre, care, în timpul zilei, primește lumina prin ușile deschise, și ornat, chiar în fața „camerei interioare“, cu o etajeră solidă de stejar, pe care se află o vază verde, deosebit de hidoasă, cu gâtul gros, gura creață, și trandafiri roz pictați pe șoldurile-i bulbucate. M-am atașat extraordinar de obiectul ăsta grosolan. În spatele vazei, e o mică nișă care pare să fi adăpostit cândva o statuie, dar așa, goală, seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În ultimii ani însă, a devenit teribil de susceptibilă și de posesivă; și încercările ei de a-mi fi pe plac erau atât de patetice! Nu se putea opri să nu flirteze. Când s-a îmbolnăvit, către sfârșit, a devenit hidoasă și era necesar să fie mințită în legătură cu înfățișarea ei. Își pierduse silueta și umbla în pantaloni de catifea reiată și o jachetă lăbărțată. Arăta ca un holtei bătrân, cu hainele pătate de băutură și tabac. Și totuși, petrecea zilnic câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și Andromeda și admiram grațiosul trup gol al fetei, a cărei postură aproape dansată, în timp ce se luptă cu lanțurile, o face să pară la fel de aeriană ca și salvatorul ei, când am observat deodată, deși văzusem tabloul de multe ori înainte, hidoasa gură deschisă, zimțată de colți, a dragonului marin, asupra căruia se abătea din zbor Perseu, cu capul înainte. Dragonul marin nu semăna întru totul cu monstrul meu marin, dar gura era la fel, și amintirea acelei halucinații, sau ce-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Te iubesc, și Titus te iubește. Suntem cu toții împreună. — Titus a încetat de mult să mă iubească. Nu plânge. Te iubește, știu că te iubește, mi-a spus-o. Totul va fi bine, acum când o să scăpăm de omul acela hidos. Îi mângâiam lacrimile calme care i se prelingeau pe obraji și, în cele din urmă, pe jumătate împingându-mă într-o parte, a început și ea să-mi mângâie obrajii. — O, Charles... Charles... e atât de straniu! — Suntem acum așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]