681 matches
-
dar pe temeiul unei nostalgii, e drept, acum senină. Dacă mai înainte își obliga poezia să intre în mit și legendă, aici o lasă liberă, primind-o în propria-i intimitate. Mai demult crea tablouri de legendă, în care personaje hieratice, eterate, se mișcau controlat („Păduri întrepătrunse de hățișuri,/ pe trunchiuri verzi reptile care dorm/ nutresc otrăvuri dulci sub învelișuri/ și arborii exală cloroform,/ se înfășoară simultan pe gleznă/ din plante lipicioși miriapozi”), de data aceasta tinde să se exprime confesiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
spre trecut, adevărată punere în paranteză a prezentului ingrat. Copilăria și tinerețea, vârste paradisiace ale candorii și elanurilor pierdute („Oh! sufletul! - curatul argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
mai despovărat de păcate. De cele lumești Însă se dezbărau mai greu. Lasă că Dumnezeu e mare și bun și ne va ierta. Dumnezeu nu era pentru ei un Deus oțiosus, ci un Tată Bun care iartă. În figurile stilizate, hieratice ale sfinților din ramele icoanelor la care se Închinau, ei vedeau făpturi atinse de har care poartă Însăși Transcendența revărsată În ele. Satul nu a dat nici sfinți și nici călugări. Oamenii de aici socoteau că treaba lor e să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
somn tresar fete mari conform legilor bacoviene, una trecînd pe culoar, nu era fată mare, gluma ritualică masculină, vii înapoi frămîntîndu-ți cu o mînă părul, de la bărbatul care te urmează în voie și de la privirea reținută dinainte, cum esteticul aparține hieraticului, este trăire religioasă, de parcă ar fi și altă trăire decît religioasă! grija de frumos ca mijloc apotropaic, bărbatul intră, se așează întrebînd dacă e liber, îți fac loc, alung arătările din partea ta de compartiment, pleacă repede, o seară bună! iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lăncile sunetelor „fruntea furtunilor ce s-au întors”, să calce „din tunete-n sunete” etc. Măsura relativă a talentului o dau însă versurile care consemnează, ca într-un jurnal de front, impresii de pe câmpul de luptă. Cu inima ca o „hieratică rană”, P. nu observă latura spectaculară a războiului, faptele de eroism, ci aspectele tragice: „moartea calcă dreaptă peste trupuri/unindu-ne prin foc cu inamicul”. Este sensibil la „frunțile enigmatice de soldați”, la oamenii care nu înțeleg ce se întâmplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
pur fizic al organului devin „virtuți“ În planul spiritual al trăirii umane: iubirea, de exemplu, căreia oricine În lumea asta Îi atribuie ca sediu inima, și care, de la simpla apropiere menită regenerării, nu vreau să spun reproducerii, devine complexa și hieratica iubire de aproape și, aș Îndrăzni să anticipez, de Natură. În paralel evoluează și sufletul. Spuneți i biocâmp, adică ceea ce experimentul pur poate evidenția. De la simpla antinomie reprezentată de exergonicul biocâmp vegetal, respectiv endergonicul biocâmp animal, mai general heterotrof, se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
focului viu, ca și mana oii, pe care acesta i-o dă atunci când ciobanul trece oaia prin foc... Desigur, noi suntem pragmatici, găsind tuturor lucrurilor, fie ele chiar Elemente, un rost În a ne sluji Întru lux, detronându-le din hieraticul În care le-au Înălțat strămoșii. Apa a irigat Pământul, devenind agricultură. Apa și Aerul ne călătoresc, iar Eterul ne duce vorbele. Focul, adică energia, a fost aflat pretutindeni: de la Soare până la atom și extras din același pretutindeni. Împământenit, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
M. Eminescu este o proiecție, o "gândire în piatră" ridicată de un Apolodor al magiei absidelor tăietură în stâncă, linii precise de stampă penumbră în care viețuiește și mușchiul verde și paloarea sură a vedeniilor și jocul razelor pe coifuri hieratice: "Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetuza-ajunge norii cu a murilor colți; ..." În "varianta de tranziție" (D. Murărașu) a ms. 2259 f. 93-95 găsim parcă o sinteză a arhitecturii ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
echilibristică între tendinți opuse, între geometrism stihial și organicism, această armonie sub auspiciile echivocului, l-a ferit pe țăranul român de desăvârșirea mortificantă. Sau: Farmecul cu totul particular al acestor icoane se datorește unor interferențe de tendințe polare: năzuința stihială, hieratică nu e rece dusă până la capăt, ci e atenuată prin contraponderea tehnicii organice. Interesant și demn de relevat e că țăranul se va feri totuși să tragă o linie dreaptă cu rigla; aceasta atât în arta textilă sau în ornamentica
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
la începuturile ermetizant-simboliste ale lui T. Conotația socială, vagă, poate fi întrezărită în faptul că eul poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Țărm singuratic cuprinde poeme în care sentimentul naturii, mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucnește cu forță, pentru prima și ultima oară. Volumul postum Nebunul regelui (1976), eclectic, nu se distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat în De bello dacico (1989) să continue experiența clasicizantă din Țărmul singuratic într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
întrucât mizează pe un lirism care își va dovedi rostul abia atunci când va fi trecut în poezie. Exceptând culegerea de început: Schituri cu soare - exerciții tinerești de acomodare cu o tehnică poetică dificilă - și volumul Inimi sub săbii, unde lirismul hieratic tinde să construiască o viziune fabuloasă, poezia lui Eugen Jebeleanu se constituie în jurul a două mituri: adevărul și istoria. E vorba, mai întâi, de o concepție morală a poeziei (voce a tribului!), dar și de un ideal liric mai înalt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
o primă componentă, religioasă și cultică, s-a manifestat în variate forme: poezie de inscripție („simplu ornament în arhitectonica dificilă a tipăriturii”), poezie sacră religioasă (versuri cu conținut moral și religios, rugăciuni, cântări biblice, teatru religios); poezie ecleziastică, sacerdotală; poezie hieratică voievodală; poezie de inscripție heraldică; poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un ciclu didactic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
pentru motive religioase, legate de influența monofizită și nu, așa cum s-a crezut un timp, de neîndemînarea artiștilor -, figura lui Hristos, în mod voit reprezentată ca Dumnezeu și nu ca personaj uman, iar în arta bizantină un aspect impersonal și hieratic, care rupe complet cu tradiția clasică. Replierea din secolul al VII-lea Heraclius, care moare în 641, și urmașii săi vor trebui să înfrunte de-a lungul întregului secol al VII-lea un asalt al popoarelor riverane ale Imperiului, asalt
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
frontoanelor triunghiulare, folosirea absidei și a ornamentelor arhitecturale clasice ele nu sînt nici pe departe singurele. Arta bizantină, de remarcat în centrul Imperiului sau în prelungirile de la Ravenna și Italia de Sud, cu edificiile sale cu cupole și cu caracterul hieratic și chiar țeapăn al decorațiunilor sale, arta musulmană, descoperită în Spania Reconquistei și pe Pămîntul Sfînt, i-au inspirat mult pe arhitecții și artiștii romani. Mai trebuie ținut cont și de foarte vechile tradiții locale în Franța, de exemplu, arta
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vreme de un pătrar de veac (2003). Retrăind Antichitatea filtrată prin cultura secolului al XX-lea, S. oferă în prima sa carte, Elogii (1986), un florilegiu de versuri clasice în concepție, dar moderne ca factură, unde se asociază tonalitatea ceremonios hieratică, stilul lapidar oracular, construcția atentă, ritmurile și chiar prozodia hexametrilor sau endecasilabilor din poezia latină cu subversiunea ironică sau cu spiritul ludic, practicate de optzeciști. Fie că e vorba despre poezii de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
ei mister, "mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă,/ Prin sure și înalte pustiuri de eter" (Când va veni declinul). În rama imensă a acestui tablou deschis în infrarealitate, "sub îngânata lumină-abia născândă" (Gest), perspectiva se adâncește până la transparență, arătând imaginea hieratică prin care se străvede epura posibilului, "somptuosul crin / Al formei" (Luntrea)15. Decreația vizibilului Poemul Driada reia aceste teme, circumscrise de data aceasta regresiei spre originar. Act inițiatic întrucât presupune succesive aboliri de văluri fenomenale, o destratificare în etape care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în munți”; „Într-o poiană frumoasă ca o pânză de in/Dorul meu moare lin/ca iarba de coasă” (Coasa de argint). Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care trăiește prin mituri, ca formă de manifestare a destinului. Nici romanele lui V. nu sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
urmă, dar anunță și intrarea în eternitate a unui spirit. Și astfel metamorfozată, statuia poate fi suportată, căci forma s-a ascuns. Metalul care activa forțele obscure ale urii și o făcea pentru că era văzut vine acum, prin sunetul său hieratic, să invite la meditație și bunătate, la pocăință și resemnare. Oameni ai evidenței, plămădiți cîteodată numai din senzații, uităm de prea multe ori ceea ce nu se vede. Și astfel, de frică, ignorăm esența și preferăm aparența, dar ne comportăm așa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
maturizare a Universului și foarte probabil era în legătură cu maturizarea recoltelor"338. Schimbarea ritualului era o modificare a ordinii cosmice și automat genera o depărtare de divinitate, de un Paradis Pierdut, de un timp primordial care garanta reînnoirea lumii. "Fixitatea formelor hieratice, repetiția gesturilor și isprăvilor efectuate în zorii timpurilor sunt consecința logică a unei teologii care considera ordinea cosmică drept operă divină prin excelență și vedea în orice schimbare riscul unei regresiuni în haos și deci, triumful forțelor malefice"339. Este
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
următoare. După Dinastia a V-a (~ 2500-2300), aproape nimic important nu s-a adăugat la patrimoniul cultural. Acest "imobilism", care caracterizează civilizația egipteană, dar care se regăsește în miturile și nostalgiile altor societăți tradiționale, este de origine religioasă. Fixitatea formelor hieratice, repetiția gesturilor și a isprăvilor efectuate în zorii timpurilor sunt consecința logică a unei teologii care considera ordinea cosmică drept operă divină prin excelență și vedea în orice schimbare riscul unei regresiuni în haos și, deci, triumful forțelor demonice. Tendința
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Anul Nou, înnoia Lumea prin repetarea simbolică a cosmogonici. Concepția le era familiară indo-iranienilor; totuși probabil că sub ahemenizi scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis. Într-o zonă geografică întinsă, și începând de la un anume moment istoric, cosmogonia (ca, de altfel, toate celelalte forme de "creație" și de "întemeiere") comporta lupta victorioasă a unui zeu sau a unui erou
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mic, dar care În spectacol avea importanță, era cel care apărea primul În acest spațiu de legătură Între două lumi. Profeția lui: „Ferește-te de Idele lui Marte“, șoptită În ralanti lui Cezar de pe această punte metafizică, avea un sens hieratic, secret. Până aici nimic prea supărător, dar nu și pentru cronicarii teatrali, deja jenați că trebuie să-și Întoarcă incomod capul ca să-l vadă pe Ogășanu debitându-și profeția de pe punte. Obligați să urmărească acțiunea peste tot prin sală, În loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acest loc contrazice orice reguli de acustică. La fel ca la Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura Întunecoasă a portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea În Trilogia mea avea să corespundă În nemișcare și interioritate primei părți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nimic rece, nimic care să creeze depărtare, dimpotrivă, parcă strângea Împreună energiile și vibrațiile și le proiecta din nou În afară, mai puternice. Era un loc minunat pentru teatru. Îi priveam și-i ascultam pe actorii din Medeea mișcându-se hieratic, ca niște umbre proiectate pe zidurile ruinelor, și prin sunet descopeream ceva ce venea dintr-un alt timp și se transmitea prin prezența lor. Dar pentru actori cea mai impresionantă experiență a fost când am jucat În Grecia pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]