516 matches
-
noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin mahala epitalamii/ la nopțile ghicite în cafea". Cele mai reușite dintre pânzele acordorului de semne sau ale ultimului vorbitor de umbră sunt însă micile alegorii ale himericului, ale iluziei recuperatoare ("Ne plăceau mai ales/ jocurile cu iluzii obeze/ și abluțiunile în oglinzi/ din care ieșeam tot mai greu", își amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului) și pastelurile pe fundalul cărora se întrezăresc zone
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
uium/ numai gloria de fum" (Paianjenița). Îndrăgostitul orf(e)ic este mai puțin îndrăgostit de obiectul propriei cântări și mai mult de cântarea însăși. De altfel, ca în baladele lui Radu Stanca, iubita se arată mai degrabă ca un produs himeric decât ca o existență pur carnală: "Mă țin pe-un aer de credință veche/ ce-ncet prin bronchii o himeră varsă/ și se clătește ca o algă arsă/ în ape triste umbra nepereche" (Cu sânii frumuseții). Dar îndrăgostitul nu suferă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vocii hermeneutului poate fi sesizat și în fascinația pentru efectele poetice ale luminii (Rosa Del Conte), în comprehensiunea simpatetică a condiției tragice (Ioana Em Petrescu) sau la Zoe Dumitrescu Bușulenga ; mai târziu, și la Mircea Cărtărescu, în eseul decriptării oniricului himeric. Analiștii paginii eminesciene dispun de instrumentele criticii necesare pentru radiografia textului, însă despre Eminescu nu se poate vorbi decât întru Eminescu. Să fie vorba despre apartenența la aceeași generație în receptarea critică a Poetului Național, ceva mai atașată afectiv, comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
e în mod activ întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce prevede știința sau, cel puțin, nu exclude. Referindu-se la tot ceea ce e condiționat măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de tonica și relativizanta înțelepciune orientală, flirtînd cu tema jocului divin al creației, a lumii himerice, a incongruității nașterii, împiedicîndu-se însă mereu de problematica nașterii și suferinței, pe care gîndirea hindusă o leagă exclusiv de spațiul iluzoriu creat de maya. Or, a nega suferința reprezintă păcatul suprem pentru Cioran! În apele cele mai adînci, atît în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici un rol? Mințile unor visători, precum cea a gotului catolicizat Iordanes (secolul al VI-lea), au imaginat existența nu numai a spaniolilor în Dacia, veniți ca soldați în armatele lui Traian, ci și a dacilor în Spania, purtați de alte himerice închipuiri. Astăzi spunem și încercăm să și realizăm că nu numai Estul presupune Vestul, dar și invers. Popoarele au fost și sunt într-o continuă mișcare, care generează metamorfoze de cele mai multe ori greu de explicat. Printre altele, "începutul" ajunge să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în pictură, fapt pe care-l reflectă și personajele sale mitice: Europa, Pasiphae, Elena, Sapho, Muzele, Menadele etc. Decorul devine la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numitorul comun al majorității reprezentărilor masculine: Orfeu, Oedip, Prometeu etc. "Principiul său al bogăției necesare (richesse nécessaire, s.n.) predomină, mai degrabă, în lucrările de mici dimensiuni; a fost influențat de primitivi care-și plasau personajele, cel mai adesea, în spații himerice și le înconjurau de ceea ce vedeau mai rar și mai curios în jurul lor. Gustave Moreau spunea că o pictură trebuie înobilată cu toate frumusețile care îți cad sub ochi; el dorea ca decorul să fie complicat și punerea în scenă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cucerirea Ideii, îndepărtând cu un gest sigur și nobil florile tentante care răsar în drum"41. Imaginația, visul, misteriile apar nu doar ca subiecte, ci devin creatoare de atmosferă în pictura simbolistă, fapt pe care-l ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind de la filiația mitologică este și monstru, o exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu apucături enciclopedice, dar mai ales îndreptată în domeniul trecutului și inutilului. Inconformismul lui nu era numai teoretic ca la tatăl său, ci integral. Matei n-a fost numai un revoltat, ci și un învins; inactual, se refugiase în studii himerice, în heraldică, în miniatură, în genealogie, în tot ce-l putea îndepărta de ritmul prezentului. Încă de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Cităm acest eșantion de elocvență parlamentară pentru a arăta ce fel de vorbe usturătoare trebui să suporte ministerul Golescu. Or, aceste pretinse pericole erau inventate pentru o figură de retorică. Miniștrii, fiecare în parte, erau oameni foarte placizi. Aceste temeri himerice, exagerate fără temei, provocară o asemenea ilaritate, încât boierii sfârșiră prin a râde și ei de acestea. Stânga răspunse printr-un banchet cu trei mii de tacâmuri pentru comemorarea revoluției de la 1848; se bău acolo în sănătatea domnitorului, pentru unirea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
el seama, nici o a patra ipoteză. Delindy interpreta doar rolul unui pion în jocul Creierului, făcând inconștient ceea ce îi cerea acea inteligență artificială și ca o completare a existenței ei conștiente. Tulburat, Marin alungă gândul. Nu pentru că era absurd sau himeric, ci pur și simplu fiindcă era bizar și de necontrolat. Nu la asta trebuia să se gândească acum, în dimineața celei de a treia zile, când avea atât de multe de făcut. 18 MARIN DESCHISE UȘA APARTAMENTULUI LUI TRASK ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
În amănun tele pe care ea le uită și parcă le părăsește la întâm plare. Un fel de tehnică, până la urmă, a provocării, a smulgerii din latență. Greșit numită halucinogenă. Familiară, demult, pictorilor chinezi. Care țineau să creeze exact și himeric, în același timp. Pentru a surprinde imperceptibilul. — Vinișoarele unei mese de marmoră au marcat, știi, probabil, copilăria lui Klee. Leonardo urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care a sporit faima lui Piero și a deschis, cum afirmă cronicarul, calea altor „lucruri hazlii și de iscusită născocire“. Florența a perseverat, până a nu mai avea egal, în „organizarea unor asemenea serbări și spectacole“. Sărbători și spectacole poate himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri și pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu atâta crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să înnebunească. Să mai trăiască, oricât de mulți ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține cu atâta ferocitate. Am privit-o cu oroare și umilință și n-am putut s-o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încercărilor ratate“. Dacă față de admiratorii doamnei Hariga se arăta rezervată și tăcută, detractorii primeau totdeauna replici dure. Interlocutorul trăia plăcute momente de încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că „exactitatea excesivă, deci himericul“ o apropiaseră pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cald al sânilor, un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. Darul acestei frumuseți liniștite și bizare ar înlocui, oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești Muză? {EminescuOpIV 313} CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieți-mi și-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De regulă, fericirea este travestită în confort. Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne amenință cu fericirea. Zvâcnetul prim al pruncului în mamă este tulburătorul dangăt al bucuriei cosmice. Utopicii căutau fericirea și pe rug. Fericirea - un Everest himeric. Să le respectăm nefericiților dreptul la mândrie. Pe toate meridianele există oameni care uită de ce s au așezat la masă. Nefericiților nu le mai rămâne decât să mizeze pe tandrețea posterității. Nefericirea provine, de regulă, din deficitul de imaginație. Între
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lui Shachespeare, care ignoră și respinge realul, se constituie în depozit de amintiri, se revoltă împotriva măsurilor de disciplinare administrativă a sătenilor, cu biografii atât de diverse, izvorâte din ordinea societății fără proprietate personală, își creează o lume a lui, himerică, o Vale a regilor și lansează zvonuri fantastice ce va pune în mișcare o armată de vânători de animale preistorice, ispravă ce-1 va costa viața și va da finalului de carte un gust amar, hamletian, pe care autorul îl
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc 158 acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
jos se află ghindă, și ciuperci, și mușchi, iar pentru dreptele pedepse, înțepătoare și usturătoare, spini, scaieți, ciulini, urzici și vreun smârc acoperit cu vâscoasa mătase a broaștei. Plantele dușmănoase își găsesc, cu aceleași rosturi mustrătoare, un corespondent în fauna, himerică sau nu, a insulei vrăjite, vipere cu limba despicată și șuierătoare, broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]