480 matches
-
dar numai dacă face asta și asta, și dacă privește către "viitorul de aur" ca un eveniment de vis (pentru că, știm, NC numea și prezentul o "Epocă de aur"). În potopul de substantive și de adjective pozitive (chiar accentuate prin hiperbole și expresia adverbială exagerată), se pierde simțul realității trăite (Simposionul dedicat lui ME, dar și viața prezentă, dificilă). Gerunziul este o cheie pentru stimularea către ceea ce urmează, adică înșiruirea de clișee, culminând cu evocarea comunismului în România: ce mai contează
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
transferă în timp, în istorie. Devenit ușor discursiv, poetul proiectează umbra celor ce sunt ori au fost de puțină vreme pe fundalul grandorii celor ce-au fost mai de mult. Minuția descripțiilor rurale se dovedește a fi un suport al hiperbolei paseiste: „Îmi îndrept adesea fața către turnuri mari, slăvite, / Parcă-ntors din îndoială să le-aud în lemnul sfînt". Dar d-sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
e firească și cît se poate de explicabilă (Cronicarul fiind la rîndul lui un admirator al talentatului spaniol) cu condiția ca expresia ei să nu depășească pragul euforic al ditirambilor stînjenitori. Dragoș Cojocaru pierde măsura și se urcă în piscul hiperbolelor cleioase, strivindu-l pe "marele maestru galactic" (se vede că planeta e neîncăpătoare pentru ierarhiile autorului) sub un iureș de apelative bombastice. Descriind reprezentația de gală din seara de 24 iulie 2009 din Verona, autorul scrie "cîntărețul actor se zbate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
la esență comicului de totdeauna. 1. Una din preotesele acestei sumbre antiliturghii lirice - mai nou venită, dar nu și mai puțin dotată decît măcar o parte din cei amintiți - este Gabriela Cretan. Tendința poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbola a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforica a spiritului, însă și că o flagelare de sine, sub semnul invocației sacrilege, menită a potenta sarcastic autoflagelarea. Astfel eul își reneagă el însuși sîmburele pur, trivializîndu-se, intrînd în horă concretului deșucheat: "de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
de lîngă casa are trăsături de mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau trage de păr pe cei care-ei ajung în apropiere. Rîde, cu un rîs gros și/ puternic, de pe caloriferul lui jegos" (Monstruletul). Dacă la Gabriela Cretan instrumentul liric era hiperbola, aici un atare instrument e litota. Autorul e dispus a micșora, a minimaliza totul. În locul absurdului ostentativ, gonflat, apare un absurd discret, redus la minimum. La antipodul "vizionarului", autorul se vrea un reporter și încă unul cu condei sec, implacabil
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
-și revină din spionită...", îi corespund zeci de fraze din "caietele" lui Sîrbu. Mai sceptic, el plusează mult când e vorba de durata curățirii mentalității grav alterate. O extinde la jumătate de secol. Și, cum se vede, nu e o hiperbolă de literat. Emisiunii radiofonice "Patimile după Pitești", consemnată de Monica Lovinescu, îi răspunde, într-un fel destul de direct, tot jurnalul lui Sîrbu, ca și romanul Adio, Europa!, o utopie neagră, înecată în ironie și în râsul disperat al lui Candid
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
și supărător de prolix. Îl citești cu răbdarea celui care știe că, din conglomeratele de verbozitate debitate fără frînă, din loc în loc vor ieși la suprafață boldurile unor observații făcute de o pupilă genială. Cartea Cazul Wagner stă sub zodia hiperbolei monstruoase. Toate verdictele se susțin prin violența sunetului lor, purtate de propria energie negativă, de parcă furia autorului, vrînd să acopere enormitatea remarcilor, le rostește cu glas țipător. E un exces de maliție, un prisos de răutate ponegritoare și, deasupra a
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
referințele critice" ale ediției, îi recunoaște lui Nicolae Bălcescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, "un răsuflet regulat de desfășurare epică", în comparație cu arta portretistică a lui Voltaire din Histoire de Charles XII. Citită azi, detașat de alunecările spre hiperbola triumfalistă și transfigurările moralizatoare, lucrarea este depozitară a evenimentelor importante, dintre 1593-1601, "anii istoriei românilor cei mai avuți în fapte vitejești, în pilde minunate de jertfire către patrie." Compusă din cinci "cărți", lucrarea este desfășurare de fapte viu materializate prin
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
renascentisto-baroco-clasice, delimitată liber și ferm de escaladele demonice. Georges Minois (autor care crede, culmea, că „Dracul este un mit căruia i-a trecut timpul”) are totuși o viziune suprarealistă a diavolului, ieșită cumva din negura unui ev mediu ahtiat după hiperbole, anticipând genul actual al monștrilor robotizați, excesiv de sonori. Aici în care se amestecă diavolul creștin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon, toate într-o formulă ritmico- melodică asistată de ordinator: „un animal cu adevărat înspăimântător, atât prin mărimea exagerată a corpului său
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
nu e decît o metaforă criptată a Erosului. "Pasărea tăiată" alcătuiește secvența memorabilă a unui Eros trăit la nivel dramatic, tăvălit în sînge, agrementat cu spectacolul torturant al unei execuții savante. E o deflorare atît fizică precum și psihică, împinsă în hiperbolă. Nu întîmplător, autoarea își simte trupul ca un mediu al legăturii dintre capul și corpul zburătoarei sacrificate: M-au ascuns bătrînii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate,/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
lui hiperbolică. Geo era un hiperbolic. Mă gîndeam de multe ori ce legătură ar putea exista între constituția sa biologică, ieșită din comun, și opera lui. Cred că la Bogza marile desfășurări, marile unduiri ale frazei sale, predilecția pentru cultivarea hiperbolei se aflau în oarecari legături, adînci și oculte, cu constituția lui de hiperhipofizar. Oasele acelea mari, mari, ca la nimeni altcineva... Era, neîndoielnic, un produs al propriei geologii". în relație cu Paul Păun, poetul-medic își amintește un soi de farsă
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
devine figură lirică. Întocmai ca unii mari actori care trec cu cea mai mare ușurință de la naturalețea conversației la postura scenică, Nicolae Tzone leagă direct mărturisirea doctrinară de textul poetic. Aproape în orice loc, acesta probează bravada scumpă inimii sale, hiperbola eului devenită un „punct de onoare" al creației. De remarcat că bardul e totuși mereu infuzat de conștiința sa de înger căzut. Spre deosebire însă de autorii ce și-o înfățișează la modul unei frămîntări, a unei crize, d-sa
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
manifestă în referirea umoristică la mers (și de aici la plecare) prin formula joc de gleznă, folosită în actul verbal de alungare: ciocu' mic și joc de gleznă (= "taci și pleacă!"). Metonimia "efect pentru cauză" se poate recunoaște - asociată cu hiperbola - în genocid, termen de desemnare a unei băuturi alcoolice de proastă calitate, deci cu efecte nocive asupra sănătății ("N-are bani, dar barmanul îi toarnă un ŤGenocidť de patru mii suta. Vodcă de-aia la jumate pe care scrie vodcă
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
de a privi Europa prin grila unor părți de vorbire e rară. Probabil că în chip similar s-ar putea face o lectură a culturii continentale după figurile de stil care i-au dominat etapele. De pildă, epoca litotei, a hiperbolei, a metonimiei etc. Pentru asta nu-ți trebuie decît două calități „infime“: enciclopedismul lui Noica și predilecția de a trece lumea prin sita abstracțiunilor. În Despre demnitatea Europei fiecare capitol tratează o parte de vorbire drept emblemă a spiritului unei
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
urmare - în care nici nu mai am de ce mă teme” (ha-ha). Oricum nu avem a face cu o postură „pozitivă”, cu o exaltare a valorilor existențiale. Dar nici cu ceea ce am putea numi o idealizare negativă, în răspăr, cu acele hiperbole înscrise pe portativul esteticii urîtului, cu acele crude devisceralizări ale realului refuzat pe care le putem întîlni la Arghezi sau la Ion Caraion și pe care intimitatea melancolic-aristocratică a lui M. Ivănescu nu le-ar putea produce. Ne aflăm într-
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
sau la arderea ritualică a cărții domniei sale, acum proaspăt reeditată. Cu toate acestea, judecată teologic, piesa Evangheliștii explorează conturul orgiastic al blasfemiei. În absența umorului și a unei referințe istorice plauzibile căreia ironia să-i corespundă măcar tangențial, granița dintre hiperbolă și grotesc a fost încălcată. Deși mă refer aici doar la efecte, iar nu la intenții, dna Alina Mungiu n-are deloc haz. Pentru un om inteligent, e greu să-ți imaginezi o mai severă pedeapsă. Ar fi, o dată în
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
Luiza Palanciuc Unei poetici a emfazei și a hiperbolelor epidictice, i-a succedat, în modernitatea secolului al XX-lea, o poetică minuțioasă care consimte să demonteze cu acribie, într-un pe-cale-de-a-se-face (facerea căii), poematica poeticului la nivelul prim al acelei technę a sa. [...] Poetul contemporan este de bunăvoie și
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
morgana. Un miraj. Nu pot să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Rodica Zafiu Numeralele care desemnează numere mari pot fi folosite pentru a exprima o atitudine, o participare afectivă a vorbitorului la un fapt evoluat negativ sau pozitiv. Hiperbola numerică se recunoaște ușor: ea recurge la zeci, sute, mii, zeci și sute de mii, milioane, în domenii în care cifrele numite sînt greu sau chiar imposibil de atins ori de verificat. De altfel, cu cît contrastul e mai mare
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
De fapt, chiar în interiorul aceleiași limbi, subsistemele culturale și registrele stilistice selectează numere diferite. Variază pe de o parte nivelul cifrelor, pe de altă parte gradul de precizie al indicației numerice. în română, de exemplu, nouă sute nouăzeci și nouă e hiperbola tipică basmelor, în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
sute de stegulețe", zicea Paul. "Și mie mi-a adus un milion de stegulețe", zicea Nicușor"; disputa continuă cu numerele un miliard, un catralion, cinci milioane de sute de catralioane, un infinit, un milion de infinituri... Care sînt totuși cifrele hiperbolei numerice preferate în româna de azi, în funcție de situație și de registrul de comunicare? Desigur, cifrele rotunde (dar aproximative) indicate de substantivele-numerale zece, o sută, o mie, precum și formele de plural cu sens nedeterminat ale acelorași numerale: zeci, sute, mii. Aspectul
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi seriile de analogii, comparații și hiperbole concatenate. Un cult al ,verbului", așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
al timbrului comic mărginindu-le efectul la un amuzament efemer, caz în care cititorul, de îndată ce ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce anume a citit. Dar tocmai aici se întîmplă răsturnarea neașteptată. Autorii scriu după calapodul hiperbolei groase, mărind pragul de exagerare a detaliilor pînă la proporțiile unui fenomen grotesc. Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
o pildă de curaj, demnitate, caracter etc. Mărturisim că ne-a uimit nu doar persistența unei atari perspective intenabile, dar și contrasemnarea ei de către cîteva nume, la rîndul lor importante, într-un număr mai vechi din Caiete critice, înțesat de hiperbole închinate fostului director al Editurii Cartea Românească. De ce să nu ne mulțumim cu recunoașterea unor merite reale ale sale și să-i atribuim altele, fanteziste? Căci adevărul este acesta, rezumat de dl Geacăr: "Om al vremii sale, un democrat Marin
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
actorilor și regizorului demersul le este familiar: în procesul de descifrare al oricărui text, pentru orice spectacol, faza coborârii de pe soclu este absolut obligatorie: altfel nu se poate șterge praful. Căutând adevărul din replici, actorul este nevoit să reducă metafora, hiperbola la expresia lor cea mai simplă, regizorul compune universul scenic după ce a descompus toate cuvintele din piesă, din toate celelalte piese. Poate fi spectatorul chemat în această bucătărie, în care domnește haosul? De ce nu, dacă este prevenit și dacă i
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]