2,324 matches
-
peste 30UI/l menopauză, insuficientă ovariana, insuficientă testiculara insuficientă gonadica hipotalamo-hipofizara, ovar polichistic Insulină 5-25 uU/ml insulinom Diabet zaharat dezechilibrat Parathormonul 10-60 pg/ ml Adenom paratiroidian, carcinom pulmonar, nefropatii tetanie Prolactina femeie bărbat 1-25 ng/ml 1-20ng/ml Adenom hipofizar, Amenoree, galactoree, unele anticoncepționale după administrare de bromergocriptina, hormoni tiroidieni, B6 Testosteron bărbat femeie 275-875 ng/dl 23-75 ng/dl cancer testicular, virilism, pubertate precoce cancer prostatic, sindrom Turner 151 sarcina 38-190 ng/dl TSH (Hormonul tireostimulant) 0,7mU/l
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
adevărați creatori de școală, la Universitatea de Medicină din Iași și nu numai se numără; Grigore T. Popa (1892-1948), născut în satul Șurănești (astăzi Emil Racoviță), profesor de Anatomie la universitățile din Iași, București, Cambridge, savant, descoperitorul sistemului port hipotalamo hipofizar, academician, filosof, literat și eseist de marcă. Leon Baliff (1892-1967), născut în comuna Țibănești, profesor și cercetător în domeniul psihiatriei și neurochirurgiei. Alexandru Ciurea, născut la Vaslui în 1940, profesor și director la Spitalul Bagdazar-Arsene București. Petre Brânzei (1916-1985), născut
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
meningeană Tulburările de conștiență, de la obnubilare la comă profundă Crizele convulsive localizate sau generalizate Semnele de deficit neurologic, sub forma deficitului motor (monoplegii, hemiplegii, paralizii de nervi cranieni) sau a mișcărilor anormale (distonii, mioclonii) Semne de afectare a axului hipotalamo hipofizar, care asociază tulburări de reglare a temperaturii, diabet insipid sau sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic . Tulburările de conștiență se apreciază cu ajutorul scalei Glasgow. Diagnostic Diagnosticul de encefalită infecțioasă este stabilit pe baza manifestărilor clinice și a examenului LCR
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ventriculului III 5. Chist enterogen 6. Chist neuroglial 7. Tumori cu celule granulare (choristom, pituicitom) 8. Hamartom neuronal hipotalamic 9. Heterotopia gliala nazală 10. Granulom cu celule plasmatice 123 G. Tumori ale regiunii selare 1. Craniofaringiom − adamantinomatos − papilar 2. Adenom hipofizar 3. Adenocarcinom H. Extensii ale unor tumori de vecinatate 1. Paragangliom (chemodectom) - tumoră de glomus jugular 2. Cordom 3. Condrom, Condrosarcom 4. Carcinoame I. Resturi embrionare intracraniene sau intraspinale − Lipoame J. Metastaze. Cel mai frecvent apar în cancerele: pulmonare, de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
supratentoriale, iar 15-20% infratentoriale. Principalele tipuri histologice și frecvența lor sunt [4]: - Glioblastom multiform 20-25% - Astrocitom anaplazic 3-5% - Astrocitom de grad mic 18-20% - Ependimom benign sau malign 3-5% - Oligodendrogliom benign sau malign 2-4% - Meduloblastom 2-4% - Meningiom 15-18% - Schwanom 6-8% - Adenom hipofizar 8% - Pinealom benign malign 1-2% - Angioblastom < 1% - Papilom < 1% - Chist epidermoid < 1% - Craniofaringiom < 2% - Tumori neuroepiteliale primitive (PNET) < 2% - Lipom < 1% - Alte tipuri < 2%. Tumorile supratentoriale. Tumorile selare, de chiasmă și regiune pineală considerate și tumori de linie mediană reprezintă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
1% - Papilom < 1% - Chist epidermoid < 1% - Craniofaringiom < 2% - Tumori neuroepiteliale primitive (PNET) < 2% - Lipom < 1% - Alte tipuri < 2%. Tumorile supratentoriale. Tumorile selare, de chiasmă și regiune pineală considerate și tumori de linie mediană reprezintă 8-12% din toate neoplaziile intracraniene. Adenoamele hipofizare (6-8%) sunt cele mai comune, urmate de craniofaringioame (5%), pinealoame și glioamele de chiasmă. Pinealoamele apar mai ales la adulți 126 tineri (germinoamele). Ependimoamele și papiloamele sunt localizate la nivelul ventriculului al treilea. Dintre tumorile localizate în emisferele cerebrale și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
neuroepitelială. Astrocitoamele sunt cele mai frecvente, urmate de meduloblastoame, ependimoame și oligodendroglioame. De multe ori diferențierea în tumorile extrem de maligne de tipul meduloblastoamelor, ependimoblastoamelor și sarcoamelor poate fi aproape imposibilă, preferând a fi clasificate ca PNET (tumori neuroectodermale primitive). Adenoamele hipofizare, schwanoamele și meningioamele sunt foarte rare în copilărie [7,10,11]. Tumorile supratentoriale. Tumorile regiunii selare, ale chiasmei si regiunii pineale reprezintă mai mult de 10% din toate neoplasmele intracraniene la copii. Craniofaringioamele constituie aproximativ 5% din toate tumorile cerebrale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tip de craniotomie, fie arcuat cu baza spre aripa de sfenoid, fie circular, cu pedicul supero-lateral sau inferior (fig. 4.10). Abordul endoscopic transnazal În ultimul deceniu tot mai mulți neurochirurgi adoptă această cale de abord nu numai în adenoamele hipofizare, a craniofaringioamelor, unde a devenit metoda de elecție în majoritatea cazurilor, dar și în altor afecțiuni tumorale ale bazei craniului, în special tumori extradurale (Cordoame, condroame), dar și intradurale. Experiența ultimilor ani, pe studii anatomice și clinice a demonstrate valabilitatea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
celule fusiforme dispuse într-o rețea bogată de fibre reticulinice, existând variante pleiomorfe, de o mare malignitate, în care se observă absența rețelei reticulinice și prezența unor straturi de celule poligonale. Radioterapia efectuată în tratamentul meduloblastoamelor, ependimoamelor, astrocitoamelor și adenoamelor hipofizare poate induce formarea sarcoamelor meningeale. Deși în marea lor majoritate sunt supratentoriale prezentând bază de inserție durală, s-au descris și forme intraparenchimatoase pure. Celulele tumorale migrează frecvent subarahnoidian, arareori înregistrându-se metastazare sistemică. Tratamentul constă în rezecția chirurgicală a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sfenoid prezintă variații individuale ce pot fi grupate în trei tipuri: selar, preselar și conchal. Șaua turcească este delimitată anterior de tuberculum sellae, iar posterior de dorsum sellae, care prezintă două proeminențe terminale - procesele clinoidiene posterioare. Hipofiza și hipotalamusul. Glanda hipofizară este adăpostită în șaua turcească și este conectată la hipotalamus prin tija hipofizară care ajunge la hipofiză după ce străbate un orificiu în diafragma selară (fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și conchal. Șaua turcească este delimitată anterior de tuberculum sellae, iar posterior de dorsum sellae, care prezintă două proeminențe terminale - procesele clinoidiene posterioare. Hipofiza și hipotalamusul. Glanda hipofizară este adăpostită în șaua turcească și este conectată la hipotalamus prin tija hipofizară care ajunge la hipofiză după ce străbate un orificiu în diafragma selară (fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Hipofiza și hipotalamusul. Glanda hipofizară este adăpostită în șaua turcească și este conectată la hipotalamus prin tija hipofizară care ajunge la hipofiză după ce străbate un orificiu în diafragma selară (fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice distincte: punga lui Rathke (o evaginație cranială a stomodeumului embrionar) pentru adenohipofiză, respectiv o evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni, 219 din peretele posterior al pungii lui Rathke, se formează lobul intermediar care la adult devine un simplu vestigiu. O lamă subțire a adenohipofizei, pars tubelaris, înconjoară porțiunea terminală a tijei hipofizare și se extinde pe o scurtă porțiune deasupra diafragmei selare. Lobul posterior are o porțiune îngustă situată cranial, care formează tija hipofizară și o porțiune distală mai voluminoasă, ce devine neurohipofiza. Hipotalamusul și hipofiza funcționează ca o unitate constituită din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
la adult devine un simplu vestigiu. O lamă subțire a adenohipofizei, pars tubelaris, înconjoară porțiunea terminală a tijei hipofizare și se extinde pe o scurtă porțiune deasupra diafragmei selare. Lobul posterior are o porțiune îngustă situată cranial, care formează tija hipofizară și o porțiune distală mai voluminoasă, ce devine neurohipofiza. Hipotalamusul și hipofiza funcționează ca o unitate constituită din două sisteme: un sistem hipotalamo-adenohipofizar și un sistem hipotalamo-neurohipofizar. Chiasma optică este situată imediat deasupra porțiunii centrale a diafragmului selar și a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
între peretele lateral al sinusului și sfenoid este situat nervul abducens (VI) și artera carotidă internă înconjurată de plexul simpatic. Arterele regiunii sunt reprezentate de: segmentul supraclinoid al arterei carotide interne (ACI) și ramurile sale: artera oftalmică (AOp) și arterele hipofizare (în număr de 1-3), ramuri emergente de pe fața medial, respectiv artera Comunicantă posterioară (ACoP) și artera coroidoană anterioară pe fața laterală; artera cerebrală anterioară (ACA), care reprezintă ramura medial a bifurcației carotidiene ce se unește cu congenera ei contralaterală prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ACoP) și artera coroidoană anterioară pe fața laterală; artera cerebrală anterioară (ACA), care reprezintă ramura medial a bifurcației carotidiene ce se unește cu congenera ei contralaterală prin artera comunicantă anterioară, situate de regulă deasupra chiasmei optice (fig. 4.120). ADENOAMELE HIPOFIZARE IOAN ȘTEFAN FLORIAN EPIDEMIOLOGIE Tumori benigne în imensa majoritate a cazurilor, adenoamele hipofizare apar cu o incidență greu de apreciat. Rapoarte recente asupra studiilor RMN efectuate în ultimii ani atestă existența unor imagini interpretabile ca adenom hipofizar la 10% din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
reprezintă ramura medial a bifurcației carotidiene ce se unește cu congenera ei contralaterală prin artera comunicantă anterioară, situate de regulă deasupra chiasmei optice (fig. 4.120). ADENOAMELE HIPOFIZARE IOAN ȘTEFAN FLORIAN EPIDEMIOLOGIE Tumori benigne în imensa majoritate a cazurilor, adenoamele hipofizare apar cu o incidență greu de apreciat. Rapoarte recente asupra studiilor RMN efectuate în ultimii ani atestă existența unor imagini interpretabile ca adenom hipofizar la 10% din cazurile asimptomatice. Rezultatele noastre în ceea ce privește numărul de adenoame hipofizare raportat la numărul total
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
4.120). ADENOAMELE HIPOFIZARE IOAN ȘTEFAN FLORIAN EPIDEMIOLOGIE Tumori benigne în imensa majoritate a cazurilor, adenoamele hipofizare apar cu o incidență greu de apreciat. Rapoarte recente asupra studiilor RMN efectuate în ultimii ani atestă existența unor imagini interpretabile ca adenom hipofizar la 10% din cazurile asimptomatice. Rezultatele noastre în ceea ce privește numărul de adenoame hipofizare raportat la numărul total de tumori cerebrale operate în același interval de timp a fost de aproximativ 4% situându-se spre limita inferioară a valorilor din literatura de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
majoritate a cazurilor, adenoamele hipofizare apar cu o incidență greu de apreciat. Rapoarte recente asupra studiilor RMN efectuate în ultimii ani atestă existența unor imagini interpretabile ca adenom hipofizar la 10% din cazurile asimptomatice. Rezultatele noastre în ceea ce privește numărul de adenoame hipofizare raportat la numărul total de tumori cerebrale operate în același interval de timp a fost de aproximativ 4% situându-se spre limita inferioară a valorilor din literatura de specialitate care indică o incidență între 4-8%. Deși adenoamele hipofizare au o
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de adenoame hipofizare raportat la numărul total de tumori cerebrale operate în același interval de timp a fost de aproximativ 4% situându-se spre limita inferioară a valorilor din literatura de specialitate care indică o incidență între 4-8%. Deși adenoamele hipofizare au o distribuție egală pe sexe, în ceea ce privește rapoartele necroptice, în majoritatea seriilor clinice publicate există o predominență a sexului feminin, indicând un raport F:M de 2:1, cea mai mare diferență existând în cazul prolactinoamelor, unde raportul este diferit
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
între decadele a treia și a șasea, cu mențiunea că adenoamele funcționale sunt mai frecvent întâlnite înspre decada a treia și a patra, în timp ce adenoamele nesecretante tind să fie mult mai bine reprezentate spre decadele 5 și 6. Apariția adenoamelor hipofizare la copii este excepțională [1]. ETIOPATOGENIE În patogenia adenoamelor hipofizare au fost identificate numeroase anomalii oncogenice, unele heterotipii fiind transmise de-a lungul generațiilor așa cum a fost recent demonstrat [2]. Abateri de la normal ale G-protein, mutații ale genei RAS, deleții
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
adenoamele funcționale sunt mai frecvent întâlnite înspre decada a treia și a patra, în timp ce adenoamele nesecretante tind să fie mult mai bine reprezentate spre decadele 5 și 6. Apariția adenoamelor hipofizare la copii este excepțională [1]. ETIOPATOGENIE În patogenia adenoamelor hipofizare au fost identificate numeroase anomalii oncogenice, unele heterotipii fiind transmise de-a lungul generațiilor așa cum a fost recent demonstrat [2]. Abateri de la normal ale G-protein, mutații ale genei RAS, deleții, mutții, rearanjări au fost descrise ca fiind implicate în apariția
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fost identificate numeroase anomalii oncogenice, unele heterotipii fiind transmise de-a lungul generațiilor așa cum a fost recent demonstrat [2]. Abateri de la normal ale G-protein, mutații ale genei RAS, deleții, mutții, rearanjări au fost descrise ca fiind implicate în apariția adenoamelor hipofizare. O recent descoperită oncogenă - PTTG 1 (pituitary tumor transforming gene 1) este superexprimată în tumorile hipofizare [3]. Adenomele nefuncționale par a fi în relație cu p16, în timp ce prezența p53 denotă un comportament mai agresiv al tumorii. În 220 prolactinoame și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
recent demonstrat [2]. Abateri de la normal ale G-protein, mutații ale genei RAS, deleții, mutții, rearanjări au fost descrise ca fiind implicate în apariția adenoamelor hipofizare. O recent descoperită oncogenă - PTTG 1 (pituitary tumor transforming gene 1) este superexprimată în tumorile hipofizare [3]. Adenomele nefuncționale par a fi în relație cu p16, în timp ce prezența p53 denotă un comportament mai agresiv al tumorii. În 220 prolactinoame și adenoamele corticosecretante este exprimată gena Gal-3 (galectin-3) genă implicată în creșterea celulară și apoptoză [4,5
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
normale) sau adenomul nu sintetizează hormoni identificabili („null cell adenomas”) Clasificarea neuroradiologică . Din punct de vedere neuroimagistic avem deci două criterii principale de clasificare: − criteriul volumului tumoral: microadenoame (sub 10 mm) macroadenoame (peste 10 mm). Stadializarea Hardy [6] a adenoamelor hipofizare: − Stadiul I sunt microadenoame (< 10 mm) − Stadiul II sunt macroadenoame (> 10 mm) și pot să determine expansiunea deasupra șeii − Stadiul III sunt macroadenoame cu lărgirea și invazia planșeului selar sau extensie supraselară − Stadiul IV reprezintă distrugerea șeii. TABLOUL CLINIC Datorită
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]