793 matches
-
explică astăzi de ce diabeticii, cu toate că prezintă hiperglicemie, au o senzație permanentă de foame datorată insuficienței insulinice, insuficiență care reduce fixarea glucozei în centrul sațietății, coborând astfel nivelul de activitate a acestor neuroni (asemănător condițiilor create de hipoglicemie) și producând dezinhibarea hipotalamusului lateral. Utilizând glucoza marcată, s-a confirmat capacitatea centrilor ventro-mediani de a concentra glucoza, capacitate inexistentă în alte zone ale hipotalamusului. Această mare afinitate pentru glucoză explică obezitatea apărută la șoareci, ca urmare a administrării sării de aur a tioglucozei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în centrul sațietății, coborând astfel nivelul de activitate a acestor neuroni (asemănător condițiilor create de hipoglicemie) și producând dezinhibarea hipotalamusului lateral. Utilizând glucoza marcată, s-a confirmat capacitatea centrilor ventro-mediani de a concentra glucoza, capacitate inexistentă în alte zone ale hipotalamusului. Această mare afinitate pentru glucoză explică obezitatea apărută la șoareci, ca urmare a administrării sării de aur a tioglucozei, ce distruge toxic acești neuroni glucocaptatori. II.4.10.2. Alte mecanisme reglatoare ale comportamentului alimentar La producerea reacțiilor complexe din cadrul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plăcere (în cazul de față, ca sațietate), care încheie ciclul acestui proces important. Starea de plăcere sau neplăcere (foame) a fost reprodusă în laborator la animale prin tehnica de autostimulare cu ajutorul electrozilor implantați în diferite zone ale creierului. Astfel, stimularea hipotalamusului median determină starea de răsplată-recompensă („reward”), în timp ce în stimularea hipotalamusului lateral se obține starea de suferință-pedepsire („negative-reward”). Ambele stări sunt manifestări funcționale emoționale sau de expresie, al căror substrat nervos este reprezentat în mare parte de sistemul limbic (rinencefal) în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestui proces important. Starea de plăcere sau neplăcere (foame) a fost reprodusă în laborator la animale prin tehnica de autostimulare cu ajutorul electrozilor implantați în diferite zone ale creierului. Astfel, stimularea hipotalamusului median determină starea de răsplată-recompensă („reward”), în timp ce în stimularea hipotalamusului lateral se obține starea de suferință-pedepsire („negative-reward”). Ambele stări sunt manifestări funcționale emoționale sau de expresie, al căror substrat nervos este reprezentat în mare parte de sistemul limbic (rinencefal) în strânsă legătură cu hipotalamusul și talamusul, la care sosesc aferentele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de răsplată-recompensă („reward”), în timp ce în stimularea hipotalamusului lateral se obține starea de suferință-pedepsire („negative-reward”). Ambele stări sunt manifestări funcționale emoționale sau de expresie, al căror substrat nervos este reprezentat în mare parte de sistemul limbic (rinencefal) în strânsă legătură cu hipotalamusul și talamusul, la care sosesc aferentele senzoriale specifice (circuitul Papez). Dacă girusul cinguli și cornul Ammon (hipocamp) asigură interfața sistem limbic-hipotalamus, în ceea ce privește coloritul afectivo-emoțional al comportamentului alimentar, aceleași structuri limbice împreună cu alte formațiuni ale rinencefalului (nucleul accumbens, amigdala) realizează interfața
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează interfața cu manifestările motorii ale acestui comportament. Neuronii de proiecție corticală ai analizatorului vizual potențați de locus coeruleus sunt legați prin fibre de asociație de cortexul infratemporal, de la care pleacă fibre spre amigdală, iar de aici spre cortexul frontal, hipotalamus și, îndeosebi, la nucleul accumbens. Din nucleul accumbens, proiecțiile fac legătura cu hipotalamusul lateral, substanța neagră și aria tegmentală ventrală și retur, creând unele circuite închise și, de asemenea, cu partea ventrală a globus pallidus din corpul striat, care face
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
analizatorului vizual potențați de locus coeruleus sunt legați prin fibre de asociație de cortexul infratemporal, de la care pleacă fibre spre amigdală, iar de aici spre cortexul frontal, hipotalamus și, îndeosebi, la nucleul accumbens. Din nucleul accumbens, proiecțiile fac legătura cu hipotalamusul lateral, substanța neagră și aria tegmentală ventrală și retur, creând unele circuite închise și, de asemenea, cu partea ventrală a globus pallidus din corpul striat, care face parte din sistemul motor extrapiramidal. Alături de corpii striați, un rol important în manifestările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sațietății, existența a două căi modulatoare, și anume o cale a antisațietății și o cale a antiingestiei (Grossman, 1960). Calea antisațietății, noradrenergică, este reprezentată prin fibre ce pleacă din nucleul dorsal al vagului și ajung la nucleul hipotalamic paraventricular din hipotalamusul anterior, descărcarea noradrenalinică având rol inhibitor asupra acestuia. Calea antiingestiei (adrenergică, noradrenergică și dopaminergică) este formată din fibre ce pleacă din neuroni catecolaminergici ai etajelor nervoase inferioare pe calea fasciculelor adrenergice ascendente până în regiunea perifornicală a hipotalamusului lateral, descărcarea aminelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamic paraventricular din hipotalamusul anterior, descărcarea noradrenalinică având rol inhibitor asupra acestuia. Calea antiingestiei (adrenergică, noradrenergică și dopaminergică) este formată din fibre ce pleacă din neuroni catecolaminergici ai etajelor nervoase inferioare pe calea fasciculelor adrenergice ascendente până în regiunea perifornicală a hipotalamusului lateral, descărcarea aminelor respective având rol inhibitor pe regiunea respectivă. Conform acestei teorii, administrarea de alimente în tubul digestiv al șobolanului ar determina sațietate, prin impulsuri gastrice și intestinale ce inhibă eliberarea noradrenalinei în nucleul paraventricular (dezinhibarea intrahipotalamică a sațietății
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rol inhibitor pe regiunea respectivă. Conform acestei teorii, administrarea de alimente în tubul digestiv al șobolanului ar determina sațietate, prin impulsuri gastrice și intestinale ce inhibă eliberarea noradrenalinei în nucleul paraventricular (dezinhibarea intrahipotalamică a sațietății), și creșterea eliberării catecolaminelor în hipotalamusul lateral (inhibarea centrului foamei). În acest mod, deficitul în biosinteza catecolaminelor pe căile ascendente adrenergice din hipotalamusul lateral poate fi unul din factorii determinanți ai obezității la om. În afara monoaminelor biogene, în reglarea neurochimică a comportamentului alimentar s-a evidențiat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determina sațietate, prin impulsuri gastrice și intestinale ce inhibă eliberarea noradrenalinei în nucleul paraventricular (dezinhibarea intrahipotalamică a sațietății), și creșterea eliberării catecolaminelor în hipotalamusul lateral (inhibarea centrului foamei). În acest mod, deficitul în biosinteza catecolaminelor pe căile ascendente adrenergice din hipotalamusul lateral poate fi unul din factorii determinanți ai obezității la om. În afara monoaminelor biogene, în reglarea neurochimică a comportamentului alimentar s-a evidențiat participarea peptidelor opioide. Peptidele opioide hipotalamice participă la inițierea ingestiei de alimente, fapt semnalat de Guidotti (1977
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anumite condiții, mecanismele termoreglatoare pot afecta ingestia de hrană independent de rezervele energetice de care dispune organismul, constatându-se existența unei corelații negative între temperatura ambiantă și ingestia de hrană. Creșterea temperaturii nucleilor ventro-mediani hipotalamici activează centrii sațietății, iar răcirea hipotalamusului la un animal sătul este urmată de ingestia alimentelor. La om, factorii culturali, de ambianță, experiențele personale trecute, mai ales cele legate de văz, gust și miros, au influență asupra ingerării hranei. II.4.10.3. Mecanismul de lungă durată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de alimente. Considerat organ endocrin complex, țesutul adipos produce și secretă o gamă variată de molecule bioactive cu rol paracrin și endocrin sistemic. A fost găsită în circulația periferică sub formă liberă și legată, acționând asupra unui receptor prezent în hipotalamus (nucleul arcuat) și alte structuri subcorticale. Activarea receptorilor hipotalamici de către leptină provoacă stimularea producției de peptide anorexigene și inhibă sinteza neuropeptidului NPY, inhibitor al apetitului. Totodată, leptina determină prin intermediul nucleului arcuat activarea căii simpatice însoțită de intensificarea atât a oxidațiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
oxidațiilor lipidice, cât și a termogenezei, favorizând cheltuieli energetice și scăderea în greutate. Orexina denumită și hipocretină (Yanagisawa și colab., 1998) este un neuropeptid excitator prevăzută cu doi izomeri (orexina A și orexina B). Ambii izomeri sunt sintetizați la nivelul hipotalamusului lateral și posterior, fiind implicați în stimularea ingestiei de alimente și a cheltuielilor energetice. În prezent li se atribuie un rol mai important în reglarea consumului energetic generator de creștere a temperaturii corporale decât în ingestia alimentelor. Celulele hipotalamice secretoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Apariția senzației de sete este determinată de: - deshidratarea extra- și intracelulară, cauzată de pierderea de lichide și hiperosmoză, în general; - scăderea debitului cardiac și a masei sanguine, în caz de hemoragie, insuficiență cardiacă acută etc. Centrul setei se află în hipotalamusul anterior, latero-caudal față de nucleul supraoptic și suprapus parțial pe nucleul paraventricular (fig. 118). Stimularea cu electrozi a acestei zone determină ingestia de apă sau alte lichide direct proporțional cu timpul de menținere a stimulului. Leziunile centrului setei determină diminuarea sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zone determină ingestia de apă sau alte lichide direct proporțional cu timpul de menținere a stimulului. Leziunile centrului setei determină diminuarea sau abolirea senzației de sete (adipsia) și a consumului de lichide. Centrii setei se suprapun parțial cu zona din hipotalamus care elaborează ADH, ceea ce face ca excitarea acestora să determine și hipersecreția hormonului antidiuretic, mărind reținerea apei în organism de către rinichi. Stimularea centrului setei se face pe două căi independente, una determinată de hipertonia osmotică a lichidelor organismului și cealaltă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intragastric). În concluzie, homeostazia hidrică a organismului este menținută datorită intervenției unor mecanisme neuro-umorale complexe, în care stimulul „princeps” al senzației de sete rămâne deshidratarea neuronilor din centrul setei, asociată cu creșterea nivelului de activitate a osmoreceptorilor centrali și periferici, hipotalamusul constituind o zonă de reglare atât a aportului, cât și a eliminărilor lichidiene. Centrul hipotalamic al setei suprapunându-se parțial cu nucleul paraventricular secretor de hormon antidiuretic retrohipofizar, controlează atât ritmul ingestiei de apă. cât și al eliminării ei pe cale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ultimul timp se atribuie sistemului renină-angiotensină un rol important în reglarea umorală a ingestiei de apă. Suficiente dovezi experimentale s-au acumulat în favoarea participării angiotensinei II la stimularea efectelor sale dipsogene prin mecanismul activării organului subformical și centrului setei din hipotalamusul anterolateral (Fitzsimons, 1969; Petrescu, 1970). Împreună cu organul vascular al laminei terminale, organul subformical este componentă a organului subcomisural bogat în osmoreceptori a căror stimulare de către angiotensina II determină efecte dipsogene și eliberare de hormon antidiuretic de la nivelul nucleilor paraventricular și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
menținerea homeostaziei hidroelectrolitice a organismului prin modificări ale funcției renale, există date în literatură care atestă și rolul dipsogen al angiotensinei II. După introducerea acesteia în circulația generală, ventriculii cerebrali laterali sau diverse alte structuri nervoase centrale (în mod particular hipotalamusul și organul subfornical), s-a constatat apariția senzației de sete și ingerarea unei mari cantități de apă. La baza efectelor centrale și periferice ale angiotensinei stau interacțiunile sale cu structurile nervoase simpatice și parasimpatice din întregul organism. Prin intermediul receptorilor angiotensinici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ingerarea unei mari cantități de apă. La baza efectelor centrale și periferice ale angiotensinei stau interacțiunile sale cu structurile nervoase simpatice și parasimpatice din întregul organism. Prin intermediul receptorilor angiotensinici (AT1 și AT2), angiotensina II stimulează atât formațiunile nervoase simpatice din hipotalamus, punte, bulb și coloana intermediolaterală din măduva spinării implicate în controlul descărcărilor simpatice, cât și teritoriile ganglionare și efectoare periferice din cord, vase, rinichi, glande, musculatura netedă viscerală etc. La nivelul acestora, angiotensina facilitează transmiterea sinaptică adrenergică favorizând elaborarea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activată determină fosforilarea actin-binding proteinei, a vilinei și eliberarea de ioni de calciu, efecte urmate de agregarea canalelor de apă de la suprafața luminală a tubului urinifer și creșterea reabsorbției de apă. O varietate complexă de stimuli este capabilă să influențeze hipotalamusul care, printr-un mecanism tensio-osmoreglator, menține la valori constante echilibrul hidroelectrolitic al organismului în vederea eliberării de ADH retrohipofizar în circulația sanguină (fig. 127). . Corticosuprarenala reprezintă de asemenea o glandă cu secreție internă care intervine în mare măsură în reglarea funcțiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dominat de intervenția hormonului antidiuretic (ADH), ca principal factor de activare a resorbției de apă la nivelul tubilor distali și de participarea aldosteronului la reabsorbția sodiului și eliminarea potasiului tubular. Hormonul antidiuretic retrohipofizar este octapeptid, secretat de nucleul supraoptic din hipotalamusul anterior și depozitat în hipofiza posterioară. Acțiunea st antidiuretică a fost pusă în evidență de Starling și Verney pe rinichiul izolat plasat în circuitul de perfuzie al unui preparat cord-plămân. Adăugarea extractului posthipofizar la sângele de perfuzie a rinichiului poliuric
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Un centru inhibitor situat în jumătatea laterală a ventriculului IV este considerat arie de control a sfincterului extern. Centrii mezencefalici vezico-constrictori sunt localizați în zona dorso-laterală a substanței cenușii periapeductale, iar cei vezico-relaxanți sunt situați în profunzimea coliculului inferior. În hipotalamus se găsesc, de asemenea, un centru facilitator situat în hipotalamusul posterior și altul inhibitor în hipotalamusul posterior. Influența acestor structuri supraspinale se exercită atât pe căile reticulo-spinale cât și a căilor piramidale. Alți centri supramedulari, cum ar fi nucleii bazali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este considerat arie de control a sfincterului extern. Centrii mezencefalici vezico-constrictori sunt localizați în zona dorso-laterală a substanței cenușii periapeductale, iar cei vezico-relaxanți sunt situați în profunzimea coliculului inferior. În hipotalamus se găsesc, de asemenea, un centru facilitator situat în hipotalamusul posterior și altul inhibitor în hipotalamusul posterior. Influența acestor structuri supraspinale se exercită atât pe căile reticulo-spinale cât și a căilor piramidale. Alți centri supramedulari, cum ar fi nucleii bazali, cerebeloși și corticali sunt implicați pe căi somatice în declanșarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sfincterului extern. Centrii mezencefalici vezico-constrictori sunt localizați în zona dorso-laterală a substanței cenușii periapeductale, iar cei vezico-relaxanți sunt situați în profunzimea coliculului inferior. În hipotalamus se găsesc, de asemenea, un centru facilitator situat în hipotalamusul posterior și altul inhibitor în hipotalamusul posterior. Influența acestor structuri supraspinale se exercită atât pe căile reticulo-spinale cât și a căilor piramidale. Alți centri supramedulari, cum ar fi nucleii bazali, cerebeloși și corticali sunt implicați pe căi somatice în declanșarea, inhibarea, întreruperea sau oprirea voluntară a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]