3,598 matches
-
văd, sînt prezenți, sînt implicați. Tăind cam jumătate din textul piesei lui Galin, cred, spectacolul a devenit și mai dramatic, cu o tensiune în plus, bine dirijată, bine gradată și condusă, bine gestionată de fiecare actor, amplificîndu-se, astfel, drama fiecăruia, hohotul de rîs și de plîns, alternanța stărilor care devine, de cîteva ori, halucinantă. Împlinirea acestei piese stă, după părerea mea, pe ceea ce numim performanță actoricească. Și asta a reușit Claudiu Goga. Pușa Darie, Tatiana Ionesi, Anne Marie Chertic, Doina Deleanu
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
vor ele în Japonia? Fiindcă, nu e așa, bărbații sînt niște porci, le chinuie, nu le merită, nu le înțeleg, beau, bat, înșală și tot arsenalul. Ce se întîmplă în partea a doua, cînd intră în scenă masculii? Caragiale curat, hohot de rîs și de plîns. Disperările își ies din matcă și își intensifică, din plin, cromatica. Teodor Corban, Doru Aftanasiu, Constantin Pușcașu - de nerecunoscut, ieșit din manierism, din toate șabloanele, riguros, cu măsura și nuanțe cum eu nu l-am
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
ba chiar și celebrii Virgil Ierunca și Monica Lovinescu (aristocratici, superiori, a căror retorică întotdeauna gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei fraze rostite, discursul liber, la limita bancului, îl transformaseră pe Neculai Constantin Munteanu în exponentul gândirii fiecărui român. Fiecare vorbă rostită de Neculai Constantin Munteanu în emisiune
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
azi. A-l împinge cu insistență maladivă pe Lucian Bolcaș la televiziuni și la tribuna parlamentului e drumul cel mai scurt spre îngroparea definitivă a partidului. Acest individ, ridicolă încrucișare între un Agamiță Dandanache și-un contabil de la ORACA, iscă hohote de râs prin simpla rostire a câtorva cuvinte. Bombastic, aberant și calp, discursul lui Bolcaș amintește de răgetele parlamentare de secol nouăsprezece, când efectele retorice se rezumau la a-ți stigmatiza scurt inamicii și a proslăvi de-a-mboulea valorile eterne ale
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
de inteligentă ca să știu că Moș Crăciun nu există. Dar eu nu știam. O clipă chiar nu am înțeles la ce se referă, iar când, în sfârșit, n-am mai putut să neg existența dezvăluirii, am început să plâng în hohote și să țip: Nu-i adevărat, nu cred, nu-i adevărat, e o minciună! Și cu cât plângeam și țipam, cu cât negam mai tare cele auzite, cu atât mă pătrundeam de adevărul lor demolator și de nesuportat." Rostogolindu-se
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
și deciziei pe cont propriu. Transformarea lozincilor în "literatură" a fost specialitatea realismului socialist: eroii au un schematism care îi face absolut neverosimili în epocă și de-a dreptul comici, ulterior. Citim astăzi producțiile din anii '50 cu un uriaș hohot de râs. D.R. Popescu, ca și Marin Preda în Moromeții, II (apărută cu doi ani mai devreme), desface în bucăți această imagine furată, "colectivizată", "naționalizată"; desprinde personaje de sine stătătoare, negative ori pozitive. Calificarea lor morală nu apare de la bun
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
mai ajungi tu mare și voinic, așa cum este Ionel, nu mai poți juca voley, fotbal, nu mai poți călări, ce mai, ai să ajungi mic, cocârjat și slab ca Schinuț, ori ca Ciulinel-văcarul ! Rică Olaru nu-și putu reține un hohot de râs, moment În care cei doi colegi de pescuit Îl priviră surprinși crezând că a Început să „dea” crapul. Ce aiureală și ce tâmpenie! Am crezut și am căzut ca un fraier, am pierdut atât de mult! De ce nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
somn cu spasme. Victor rămase foarte Încurcat și chiar Îi era frică. Să meargă la spital, la o copilă care cine știe cum ar putea primi o veste atât de dureroasă, și-ar putea pierde cunoștința, ar putea striga, ar plânge În hohote, poate veni Miliția, cercetări și dărâmarea tuturor speranțelor sale. Cum s-o abordeze? L-ar crede ea? Sau poate, și mai grav, ar chema chiar ea milițianul cel mai apropiat. Ce garanție ar avea fata că toate câte i le
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a fost greu să-i prezint un tablou foarte convingător. Am fost iertat, dragul meu Charlot, în timp ce tu, dimpotrivă, ești stigmatizat ca mincinos. Scuză-mă că mă amuz atât de tare, știu, desigur, că e foarte nedrept. Izbucni într-un hohot de râs, așteptându-se parcă să-l vadă pe celălalt gustând cu mult altruism hazul întregii situații. Va trebui să-ți iei tălpășița, și încă repede, imediat. E supărată foc pe tine. Dar am convins-o să-ți dea trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de dimineață, o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către maică-sa și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să mă duc unde mi-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndrăznit să deschidă gura Alecu Slobodă, cu un zâmbet cam strepezit. Păi ce rachiu să fie? Ii rachiul pe care l-ați comandat voi. Asta ați plătit, asta ați băut și basta! Ințelegând păcăleala, cei din jur au izbucnit în hohote de râs nestăpânit... Multe îți mai trec prin cap, Dumitre. Asta i-ai șoptit tu lui Costache? a reușit să îngaime Pâcu, printre hohotele de râs răgușit. Doar nu era să strig în gura mare: „Costache! Ia fă tu rachiul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Asta ați plătit, asta ați băut și basta! Ințelegând păcăleala, cei din jur au izbucnit în hohote de râs nestăpânit... Multe îți mai trec prin cap, Dumitre. Asta i-ai șoptit tu lui Costache? a reușit să îngaime Pâcu, printre hohotele de râs răgușit. Doar nu era să strig în gura mare: „Costache! Ia fă tu rachiul cela pentru Alecu și Gheorghe să aibă gust de gază!” Că atunci cine mai râdea? Si, la urma-urmei, de ce ai cap? Ca să gândești cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în jos, și noaptea pleacă „fâl-fâl”, cum spune Pâcu...Asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrebat Pâcu pe Hliboceanu. Apoi nu ar fi fost rău dacă îl potriveau din sare. L-o scăpat cam sărat - a răspuns Hliboceanu, râzând din toată inima. Pentru așa o greșeală, Costache va plăti scump - a spus moș Dumitru, printre hohotele de râs ale celorlalți. Costache crâșmarul, care „din întâmplare” se afla lângă masa cărăușilor, arborând o înfățișare spășită, a vorbit moale: Cer iertare cinstitului gospodar și proaspăt cărăuș pentru neatenție la potrivirea din sare a rachiului...Altădată am să fiu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
masa cărăușilor, arborând o înfățișare spășită, a vorbit moale: Cer iertare cinstitului gospodar și proaspăt cărăuș pentru neatenție la potrivirea din sare a rachiului...Altădată am să fiu mai cu băgare de seamă la așa o trebușoară delicată. Un nou hohot de râs a zguduit geamurile crâșmei. Vasile Hliboceanu râdea în rând cu ceilalți, fără nici o umbră de supărare. După ultima plăcintă cu bostan dispărută din chersân, crâșmarul a umplut ulcelele cu vin proaspăt și răcoros. Pâcu, din colțul lui, privea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iau, tată...” „Cum nu-i chip, Toadere? Cum?!” „Apoi n-am ce face, tată. Cum să nu iau fata omului, dacă am lăsat-o grea?!” La auzul acestor vorbe spuse cu tâlc de Hliboceanu, cărăușii au pornit să râdă cu hohote... Stați! Stați! Socoteala nu s-o încheiat aici - i-a liniștit Hliboceanu. Cum? Nu s-o mântuit aici? Da’ ce o mai fost? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi cum să se termine aici? Toader și Măndița s-o luat până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fiu, jumătate din satul meu îi plin de cimotia lui Stup. Cealaltă jumătate cred că îi plină de cimotia lui Hliboceanu - a presupus Pâcu, râzând sacadat. Nu-i chiar așa, dar ceva-ceva ar fi adevărat - s-a împăunat Hliboceanu, în hohotele de râs ale cărăușilor. Luna încă nu-și adunase stelele ca să plece la culcare, când moș Dumitru și cu Pâcu erau în picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce hal am ajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu Dinuța ta o țineți numai în distracții!” „Da’ ce, vi-i ciudă că și nevestele voastre nu au patroni ca Dinuța?” Si bărbați așa de tăntălăi ca Georgel aista? a completat moș Dumitru. Cărăușii au izbucnit într-un nou hohot de râs. Numai Mitruță - roșu ca un rac - privea în jur pe sub sprâncene...De când a început Pâcu să povestească, parcă i s-a înfipt un cuțit în inimă și se răsucea acolo odată cu fiecare vorbă a moșneagului sau a celor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Numai Mitruță - roșu ca un rac - privea în jur pe sub sprâncene...De când a început Pâcu să povestească, parcă i s-a înfipt un cuțit în inimă și se răsucea acolo odată cu fiecare vorbă a moșneagului sau a celor din jur. Hohotele de râs îi spărgeau timpanele și rămâneau acolo să-i bată darabana în creier încă multă vreme...” Zâna mea nu lucrează la patron, nu merge la distracții, dar...” In mintea lui se zvârcoleau imagini din momentele când se întorcea acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gust de vodcă, își face el o cruce mare și încearcă să reizbucnească în lacrimi. — Mare minune, confirmă Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă Esmé verdictul. Roman se ridică în picioare și începe să râdă în hohote: — Trișoareo! Escroaco! Târfo! Eu am fost campion al Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne banii înapoi, hoațo! Începe să dea cu pumnii în peretele de sticlă incasabilă care desparte cele două compartimente. Se oprește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Te-ai gândit ce-o să se schimbe în viața ta când o să fii cetățean francez? O să respiri altfel, o să te piși altfel, o să fuți altfel? — Asta în orice caz, răspunde Kiril în locul lui Lionel. Măcar mai des. Amândoi râd în hohote, atrăgând atenția unui impiegat. Lionel duce degetul la buze, sugerându le să facă liniște. — Acum, de ce-ți mai e frică? Lunea ailaltă sau ești francez, sau ești mort și atunci chiar că nu mai contează nimic. De ce trăiești, ca să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
forțe, care Înaintau Într-un fel de transă generală, stoarse, mimînd grosolan viața”(p.27); „De mîine vom avea gară! Vine tovarășul Ceaușescu. Soarele de pe cer ne-a zîmbit, florile din ghivece și-au ridicat capetele, natura a izbucnit În hohote de bucurie”(111); „Vagoanele transportau destinele unor oameni singuri, care veneau de nicăieri și se Îndreptau spre nicăieri”(p.126) ș.a.m.d. Captiv În epoca de aur Îl obligă pe Călin Ciobotari să revină la proză, măcar Între două
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sănătate. M-ai scos din mare încurcătură. Costăchele tată, eu mă grăbesc să ajung acasă, că baba mă așteaptă cu mâncarea pe masă. Și nu de alta, dar dacă nu ajung la vreme, mă ia cu melesteul - a rostit printre hohote de râs moș Dumitru. Mergi sănătos și spune-i mătușii Zamfira să nu umble cu melesteul, că eu o știu femeie la locul ei - i-a răspuns Costăchel, râzând cu poftă. O înserare cu cer trandafiriu se lăsa peste sat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o strălucire firească dar nesigură încă. Plângând în hohote, din câțiva pași Măriuca a fost lângă el. L-a privit o clipă, apoi s-a aruncat în brațele lui. Costăchele! Ai venit? Doamne Dumnezeule! Îți mulțumesc că m-ai lăsat să trăiesc și ziua asta. De unde vii, Costăchele? Răspusul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are nici pantaloni pe fund și se crede mare gospodar. Un hohot de râs sănătos, care a făcut să zăngănească geamurile sălii, a acoperit ultimele vorbe ale moșneagului. Prostiili aiestea să le spui babei tale! Nouă să ne spui ce n-ai priceput! - s-a rățoit Chersân. Moș Dumitru s-a făcut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]