663 matches
-
ai prins? Coperta și pictorialul îl avem de-acu’, e aici, cu noi. Știi ce ocarină are momoloiul ăsta? Obligeană! Faci pleurezie dacă ți-o arată. Punem pariu? Am ridicat din umeri. Nu mă interesa câtuși de puțin. Popa a hohotit. — Stai, profesore, nu te pripi. Nu mai suntem la „Geamandura“. Acu’ eu conduc parada, cum ziceai p-atunci că zicea Ostapu’ ăla al tău. Ia te uită! Momoloi, fă puțină lumină! Blonda, surâzând, s-a ridicat doar, a făcut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
moral, dezvoltarea cu ocarina, să nu sufere din cauza ta. Îi place la nebuneală când se crede utilă, dă perspective. Nu văd de ce te-aș minți, i-am răspuns, trăgându-mă de sub brațul lui. Trăiesc așa și mi-e bine. — Persepolis! hohoti, intrând în mașină. Cum să-ți fie bine? Totuși, dacă ai nevoie de-o sponsorizare, nu te rușina. Îmi trimiți numărul tău de cont și-ți vărs câți coconei ai nevoie. Sponsorizez zeci de porcării și tocmai în numele prieteniei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a fi descoperiți, ca taina lor să devină un scandal și să nu mai fie nevoiți să se ascundă prin unghere și poduri pentru a se iubi pe bîjbîite. Uneori, cînd Jacinta mergea s-o Îmbrace pe Penélope, fata hohotea de plîns și Îi mărturisea dorința ei de a fugi cu Julián, de a lua primul tren și de a se duce unde nimeni nu-i va mai recunoaște. Jacinta, care Își amintea ce hal de lume se Întindea dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care s-a tîrÎt spre ușă și a ieșit În stradă, fără grai. Fără a rosti nici un cuvînt, și-a condus fiul Înăuntru, În prăvălie, a coborît obloanele și, de Îndată ce lumea exterioară a rămas pecetluită, l-a Îmbrățișat, tremurînd și hohotind În lacrimi. Mai tîrziu, pălărierul i-a explicat că poliția Întrebase de el cu două zile În urmă. Un anume Fumero, un om cu o reputație proastă, despre care se spunea că, În urmă cu o lună, fusese În serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ureche, pe care o coborî mai Întâi până la colțul gurii, după care o ridică pe una din pleoape. „Aveți perfectă dreptate”, spuse el. „Totul nu este decât o iluzie.” Cealaltă ureche parcurse același traseu, așezându-se pe cealaltă pleoapă. „Vedeți?” hohoti el. Noimann aruncă o privire spre Bikinski, iar Bikinski spre Noimann, apoi ambii Își Îndreptară ochii spre inginerul Edward, care poseda acum nu una, ci două perechi de urechi. Făcând Încă o scamatorie, Satanovski Își deplasă toate cele patru urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul ajunse la dulap și deschise ușile, apoi se dădu În lături. Înăuntru se afla trupul lui Lilith, decapitat, cu sânii tăiați și puși pe umeri În chip de epoleți. Halucinația nu dură Însă decât o clipă. Cineva În stânga lui hohoti, aducându-l cu picioarele pe pământ. Nu, aceasta era cu neputință. Noimann avea toate viciile de pe lume, dar instincte criminale nu. E drept, uneori gândurile Îl făceau să-și Închipuie scene atroce. Inginerul Edward Îi trimitea iarăși mesaje ciudate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna trimite un jet de sânge În ochii unui copil care doarme În leagăn, Înconjurat de păpușile lui... Noimann pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În curând o să cadă, o să cadă. Iată, a căzut! Mulțimea de oameni-mâini urlă, cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poezie de Ady Endre. Popescu aplaudă din răsputeri. Murmurul sălii se potolește greu, dar nu entuziasmul ci indisciplina e la origine. Un tip cu chelie se ridică și Începe să-și amintească de cum era când era el elev. Câțiva elevi hohotesc totuși În contratimp cu poantele slabe ale vorbitorului. De la tribună, profesorii lansează câte un ssst! Gelu se Întoarce brusc spre fratele lui, Zare, și-l Întreabă: — Bă, cine-i aia de la tribună, a doua din stânga, aia cu părul scurt? Zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Frunzar m-aș vrea tăcutului desiș, Ca rătăcitul pas pierdut de tine S-alunece-n fricos păienjeniș, Din pragul visului ce în treziri rămâne; Oricând aș vrea, în unde să-ți cuprind Întreaga-ntruchipare-atât de dragă, Cum drag e muntelui, când hohotind, Ecoul trece, mirosind a fragă... Cu mii de vorbe-aș vrea să te încânt Să-ți mângâi părul, buzele, făptura, S-ascult și eu nepotolitul cânt, Ce-l spune-adesea-ți fermecată, gura...
DORIN?? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83787_a_85112]
-
un răspuns la asta, nu?” Danny își simți pumnii încleștându-se în buzunare, semn că trebuia s-o lase moale. „Habar n-am. Cum te cheamă?” „Ralph Carter, adică—” „Ralph, ai mai pregătit până acum vreun cadavru pentru autopsie?” Carter hohoti. „Băiete, am făcut de toate, și pe toți. L-am făcut pe Rudolph Valentino, care era înțepat ca un gândac. Le-am făcut pe Lupe Lopez și pe Carole Landis, am poze cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
albaștri și o paloare de pușcărie. — Davey, vrea să știe cum merge treaba. Spune-i. — Bărbații trebuie să joace la pariuri, să ceară bani împrumut și să-și rezolve femeile. Băieții noștri plutesc pe covoare fermecate. Treaba merge șnur. Mickey hohoti de plăcere. Buzz chicoti, pretinse că are un acces de tuse, se întoarse spre Johnny Stompanato și-i șopti: — Sifakis și Lucy Whitehall. Ține-ți gura. Mickey îl bătu pe spate și îi întinse un pahar cu apă. Buzz continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
măturat sub pat”. Pe unele să le-ntâlnești, pe altele să le-ocolești. Hopa, uite-o că vine! Mickey își încheie monologul făcând un gest larg cu pălăria. Davey, poznașul, se prăbuși pe masă, cocoșat de râs. Buzz încercă să hohotească și el, dar nu reuși: se gândea că Meyer Harris Cohen omorâse unsprezece tipi de care știa el și că încasa pe an minimum zece milioane, pentru care nu plătea impozit. Dând din cap, spuse: — Mickey, ești un comedian. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apartamentului său și își dădu seama că suna telefonul. Ridică receptorul. — Șefu’? — Mda, spuse căpitanul Al Dietrich. De unde știai că sunt eu? Altcineva nu mă sună. Dietrich pufni. — Ți-a spus cineva vreodată că ești un ascet? — Mda, tu. Dietrich hohoti. — Îmi place bafta ta. O noapte ca locțiitor de comandant și ești asaltat: două accidente mortale și o crimă. Mă pui și pe mine la curent? Danny se gândi la cadavru: mușcăturile, ochii lipsă. — E unul dintre cazurile alea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cât stătuse la închisoarea comitatului. — Ia-mă cu niște tachinerii sexuale, locotenente. Considine întoarse pagina. — „Dar sunt cu treisprezece ani mai mare decât tine.” Danny adoptă un ton satirică: — Un bob de sare într-o mare de pasiune. Dudley Smith hohoti. Consindine chicoti, apoi continuă: — „Ai intrat în viața mea când sunt logodită și gata să mă mărit. Nu știu dacă pot avea încredere în tine.” — Claire, nu există decât un singur motiv să ai încredere în mine: acela că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se auzi ca un ecou, iar „cherchez la femme” ca un tunet. Mal știa că Dudley era informat despre dușmănia dintre el și Meeks. — Ești la fel de subtil ca un mărfar, locotenente. Și care e povestea cu tine și Upshaw? Dudley hohoti. Meeks spuse: — Mike Breuning mi l-a turnat și el pe puști. M-a sunat azi-noapte târziu și mi-a transmis o listă de patru persoane, patru inși pe care Upshaw vrea să-i urmărească. M-a întrebat dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
decât să perii niște bătrânei pentru bani. — O să ai ocazia. Și nu sunt niște bătrânei - decât dacă ești de părere că femeile de vârsta mea sunt bătrâne. O ocazie minunată. — Câți ani ai? Treizeci și unu, treizeci și doi? Claire hohoti la auzul complimentului. — Diplomat. Câți ani ai tu? Danny se gândi la vârsta lui Ted Krugman și și-o aminti - dar parcă întârzie o fracțiune de secundă. — Douăzeci și șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tipului grizonat. Apariția se întoarse către Danny. N-avea chip, ci doar trupul lui Tim și un ștremeleag mai mare decât cel al lui Demon Don Eversall, care apărea la dușuri, își încărca prepuțul imens cu apă, îl lăbărța și hohotea „Hai să bei din pocalul iubirii!” Săruturi îndârjite, trupuri strivite în strânsoare, ei doi unul înăuntrul celuilalt, Claire ieșind prin oglindă și zicând „E imposibil”... Apoi un foc de armă, încă unul și încă unul. Danny tresări și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda în care se pregătea să plece iar. — Ai să rămâi fără suflare de atâta mers, a hohotit Ioana zglobie. — Încearcă-mă! nu m-am lăsat eu descurajată. — Atunci, hai! Japonia? Dincolo de templele înconju rate de grădini magice, sunt oameni de o poli tețe desăvâr șită, care nu fac nici un gest nelalocul lui, com por ta mentul e
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
niciodată numele acesta de Hector? accentuă profesorul. Chiorul se-nsenină la față, înveselit că, în sfârșit, va da un răspuns bun. ― Ba da, am auzit! Hector era câinele lui Ahile! O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele din urmă, fu nevoit să-și șteargă lacrimile! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Altă dată, tot la Istorie, și tot Chiorul, pe când profesoral explica despre "Năvălirea barbarilor', ne-a făcut să ne tăvălim de râs prin răspunsul pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu bunăvoința care-l caracteriza, chiar atunci când era supărat: Hai, să te-ajut eu, este un cefalo... ― ...pod! respirai eu ușurat că am nimerit-o, făcând disperate apeluri la reminiscențele mele zoologice în legătură cu denumirile de origine greacă ale animalelor. Clasa hohoti scurt și se opri din condescendență pentru mine. ― Din pod ai căzut dumneata! Aceste animale sânt cefalotorace, domnule, prin urmare nici urmă de gît! Cine ți-a spus dumitale chestia asta cu gâtul racului? ― Mama, când ne dădea rasol de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trezesc povestind despre Lipari. La care ea îmi răspunde foarte drăguț: What a dream, if I could jump over my dreams! Eu imediat îi răspund: It would be such an honor to have your Majesty in our house! și adaug, hohotind, după o matură gândire: So you could help us wash the dishes!. A fost un râs nemaipomenit. Delicioasă, a replicat: It would be a pleasure! — Dacă tot ai adus vorba despre Lipari, am îndemnat-o, spune-ne și nouă câte ceva
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda în care se pregătea să plece iar. — Ai să rămâi fără suflare de atâta mers, a hohotit Ioana zglobie. — Încearcă-mă! nu m-am lăsat eu descurajată. — Atunci, hai! Japonia? Dincolo de templele înconju rate de grădini magice, sunt oameni de o poli tețe desăvâr șită, care nu fac nici un gest nelalocul lui, com por ta mentul e
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
umeri. Își scoase de la încheietură o brățară de jad și mi-o îndesă în buzunar: „Te rog, Fann!“. Se uita la mine rugător. Mi-am revenit în simțiri și l-am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng, care hohotea de mama focului. În fața porții stătea ministrul. Ținea în palme o bucată împăturită de mătase albă - sfoara pentru spânzurare. În spatele lui erau mai multe gărzi. Plâng pentru Hsien Feng, băiețelul. Peste ani, el avea să devină soțul meu, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă în care, între doi dinți, i se vedea limba, am auzit că ești marxist. Păi știi tu cine a fost Marx? Și tot el răspundea. - Un economist tîmpit. Mă lăsa perplex. - Filosoful nu trebuie să inventeze
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]