404 matches
-
acoperișurilor Însorite ale Estrellei de Mar.) Era o fată de viață. Odată a călărit o cămilă prin Plaza Iglesias, Înjurîndu-i pe taximetriști cu un tupeu de ziceai că-i vreo torera. Într-o seară, la Clubul Nautico, a pescuit un homar viu din bazinul restaurantului și i-a pus să ni-l aducă la masă. — L-a mîncat crud? — Nu. I-a fost milă să-l vadă cum flutura din clești la ea și i-a dat drumul În bazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
noi. Ființele umane nu-s așa grozave. În niciun caz genul de ființe umane de care dai pe Costa del Sol. De asta ai rămas aici? — Printre toți alcoolicii ăștia aninați la soare, care se freacă unii pe alții ca homarii În bazin? (RÎzînd, se spriji de umărul meu.) Să nu te bronzezi vreodată, Charles, că nu te mai iubesc. Și oamenii de-aici sînt de treabă, În felul lor. Am sărutat-o pe frunte. — O să vină și rîndul tău, Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră „La teroristu’“. Îl știau toți motocicliștii, vilegiaturiștii în limuzine și doar cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu s-ar mai fi întors niciodată pe-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și copa cii îți bat în geam. — S-a făcut, zise pasagerul. Apropo, sunt Omar, ca să afli și tu pe cine ai luat în mașină. — Sunt Godun, ca să știi la cine ai să stai... Deodată, șoferul se lovi peste frunte: — Homar și Godun! Sună bine, nu crezi? Am putea să facem un business... În aceeași după-amiază, Omar se împrietenise cu câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceva în cutia în care urma să trăiască, era lipsa perdelelor și a oricărei piedici în fața luminii. Ziua începea lângă el, în pat, și îl făcea să deschidă ochii pe margaretele, macii și crizantemele strânse în mănunchiuri, în căni, pe homarul și brânza de pe câte o tipsie. Mai sus, spre tavan, se aflau tablouri pe care nu le deslușea foarte clar, dar hotărî ca într-o zi să se urce și să le mai schimbe între ele. Se trezea ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peste câmpul încă nedezghețat și-nfigeau picioroangele aparatelor în zăpadă. Măsurau cum autostrada o să taie proprietățile lui Godun, ca să lege câmpia de mare. Va fi ca o cale a regelui printre lanuri de grâu și de rapiță și-ntre ele, Homar & Godun va fi prima benzinărie. Maradona, antreprenorul de morți, îi propuse să se vadă mai des, ca să-și exerseze engleza, dar Omar ar fi vrut să-l evite pe oricare din grup, în afară de gazdă. Godun nu îl sâcâia cu nimic
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
secret, îi zicea Șobolanul fiindcă avea ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sustrase de acest punct care era văzul. El tot ajunsese un ochi unic și sacru al unei identități care nu mai conta. Și parcă cine mai era Omar ăsta, căruia, zece ani, îi spuseseră în fel și chip? Homer și Homar, Teroristul, Harapul ori Circumcisul, Bin Laden sau Omar Kalif? Nici chiar Veterinara, care credea, ca și el, că armoniile lumii sunt alcătuite din amănunte nu ajunsese să știe, în acești zece ani, că numele lui, care le părea tuturor atât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de sine. Un al doilea mod de a produce efect asupra celorlalți prin postùrile propriului corp e dat de gesturile excentrice ale dandy-lor, puse În scenă cu aceeași siguranță sfidătoare. Cum ar fi, de pildă, purtatul unei țestoase, al unui homar sau urs În lesă. Ori aruncatul În mare al unei sticle de Eau de Cologne când un dandy face baie sau pudrarea de către un șir de valeți a coafurii prințului de Kaunitz. Nu mai puțin șocant e Oscar Wilde, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sunt Încă la pateuri sau cotlete. Totul le va sta În gât, iar tânărul nu va obține decât cel mult o tăcere dezaprobatoare. Pe când dacă Însoțește spumoasa șampanie de la sfârșitul mesei, e sigur că va declanșa valuri de râs. La homar și somon te poți lansa În politică, poți răspândi noutăți, cu cât mai confidențiale, cu atât mai de efect. Legea dandy rămâne fermă și aici: bombele se comunică discret, cu ochii țintă În farfurie, cu un aer preocupat de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
zise Violet, râzând. Și n-am auzit niciodată de Richey ăsta al tău. — Dar despre fata care i-a călcat pe urme - s-a aruncat de pe același pod? Probabil că acum sunt prin cine știe ce cocioabă de prin Goa și mănâncă homari proaspeți. Trebuie să recunosc că sună foarte tentant. Aproape divin, dacă n-ar fi deplin hippie. Și dacă ar exista o canalizare normală. —Shirley Lowell, spuse Hazel, atât de încet încât abia o auzii. —Poftim? zise Violet făcând imediat stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care a durat cu câteva secunde mai mult decât părea să o impună situația. — Noapte buna la toată lumea, a zis Honey, făcându-ne semn cu mâna în timp ce ieșea. Ne vedem mâine. Își face apariția a doua zi, încărcată cu cinci homari, trei sticle de șampanie și două feluri de desert. Dotatul nostru bucătar ne pregătește un nou festin și, acum că Lucy se arată dispusă să participe la conversație, învățătoarea și eleva de clasa a patra vorbesc de-ale lor cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să stric cheful aducând în dezbatere un subiect atât de neplăcut. De-acum, și Tom știe totul, dar nici el nu dorește să pomenească renghiul urât care ni s-a jucat. Honey și Lucy cântă cântecele fără sens în timp ce desfac homarii, ce rost ar avea să le întrerupem cu o relatare neplăcută despre resentimente de clasă și animozități provinciale? După ce o duc pe Lucy sus, la culcare, îmi dau seama că sunt mult prea ostenit ca să mai stau până târziu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
totuși să-i presăm mai mult? — N-avea rost. După ce au acceptat optzeci și cinci de mii, nu s-ar mai fi clintit. I-am citit. — Bine, sunt sigură că ai făcut tot ce-ai putut. Au comandat stridii, apoi homar proaspăt. În clipa când se îndepărta chelnărița, Simon spuse: — N-ar trebui să comandăm ceva și pentru - cum o cheamă? Maria? — Cine? — Bona ta. — A, ba da. Ar trebui. Hilary o chemă înapoi pe chelneriță și comandă un hamburger. — Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
distingă un trident și un gladius deasupra ochiului. Un rac și un șarpe îl amenințau din partea dreaptă. În colțul stâng, un corb își înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească cu cleștii lui puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pictate pe peretele templului... Câinele și felina erau singurii care nu atacau ochiul albastru... săreau spre el... Nici bărbatul mascat care îl lovise nu era un agresor, ci încerca să-l împingă înainte. Privi lanțurile de la glezne și înțelese că homarul, șarpele și racul erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție. Corbul, tridentul și gladius-ul... Ce-i spuneau ele? Ce reprezentau? Dintr-odată își redobândi puterile și se ridică. Îi privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fericit bărbat. Am mâna liberă. Ce trebuie să facem? Nimica toată. Dacă dumneata ai mâna liberă, că eu am bagaje, dă-i pentru început, o singură pereche de palme! 11.Doamna Artemiza Bucluc ne întreabă dacă maioneza pentru salata de homari trebuie preparată cu ulei de măsline și dacă, pentru ornare, icrele negre sunt obligatorii. Doamnă, ne bucurăm că, spre deosebire de mulți, foarte mulți alți cititori, nu vă manifestați naționalist și nici nu aveți prejudecăți rasiste în problema icrelor negre.în altă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ne bucurăm că, spre deosebire de mulți, foarte mulți alți cititori, nu vă manifestați naționalist și nici nu aveți prejudecăți rasiste în problema icrelor negre.în altă ordine de idei, uleiul de măsline are exact oligoelementele necesare unei diger ări complete a homarilor și neutralizează pehașul regurgitativ al gălbenușurilor de ouă de broască țestoasă pe care tocmai le-ați achiziționat. Puteți asezona salata cu alge roșii sau, dacă vă supără culoarea, cu mănunchiuri proaspete de tentacule de caracatiță înnăbușite în unt de maragonga
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Îndopați cu bere În fața hărții. Belgia este o țară a berii, există În jur de optzeci de mărci, și a ciocolatei, am uitat cîte sorturi de ciocolată sînt, am impresia că le-am mîncat pe toate, pe lîngă stridii, pești, homari, melci, melcii sînt foarte gustoși dar trebuie apucați cu un cleștișor greu de manevrat, i-am scăpat de mai multe ori În farfuria mea, a celorlalți comeseni, pe podea, nu-i elegant să-i culegi de pe jos, Îi lași acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
caut pe undeva hainele și s-o pornesc haihui prin Calcutta, de luminile căreia mi-era dor. Aș fi vrut să ajung în "Orașul chinezesc" și să mănânc ciau ― acei tăiței fierți în unt, cu praz și vegele multe, cu homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la întoarcere la "Firpos", să ascult jazz-ul cu un cocktail bun în față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sticlă, și-ți Încercai și tu norocul. Erau la fel de diferiți de chelnerii de la Chicote cum e ziua de noapte. Chelnerii erau niște mucoși care primeau niște bacșișuri așa de mari, că ajunseseră să aibă feluri de mîncare speciale, precum homar sau pui, pe care le vindeau la niște prețuri astronomice. Dar se duseseră și toate astea cînd am ajuns noi, așa că am luat doar supă, orez și portocale. Locul Ăla mă scotea mereu din minți, pentru că toți chelnerii erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
duc să perii puțin la șefu’ Ăla de sală și să-i dau și lui ceva. M-am dus și-am făcut exact asta, așa că pînĂ la urmă chelnerul ursuz ne aduse un platou cu carne rece, apoi juma’ de homar spinos cu maioneză și salată verde și linte. Șefu’ de sală ne dăduse astea din stocul lui privat, pe care-l ținea fie ca să-l ducă acasă, fie ca să-l vîndă Întîrziaților. — Te-a costat mult? mă-ntrebă Al. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
argint. În curând, masa se umple cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci și nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce mi se servește: — Tocăniță din labă de urs, legume cu ficat de căprioară, homar prăjit cu sos de soia, melci cu castravete și usturoi, prepeliță marinată friptă cu sos dulce-acrișor, clătite umplute cu fâșii din carne de tigru, sânge de căprioară cu ginseng și plante aromatice, piele crocantă de rață în sos de ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai au nici ei senzația că încalcă un tabu moral, ci că parcurg o etapă a vieții lor amoroase. O încearcă, o simt în trupurile lor. Așa cum se va exprima ceva mai târziu Françoise Dolto, ei se simt ca niște homari în perioada de năpârlire, fragili și vulnerabili. Nu mai au carapacea copilăriei, dar nu o au încă nici pe cea a vârstei adulte. Părăsesc universul ocrotit și lipsit de griji, "paradisul înverzit al iubirilor copilărești", fără să fi dobândit încă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]