1,472 matches
-
Sava (1709-1714) a făcut mari eforturi să o restaureze, turcii și tătarii au prădat-o și incendiat-o după bătălia de la Stănilești (1711) în așa fel încât nu au mai rămas decât zidurile goale ("numai piatra în jariște"). Dintr-un hrisov din 28 decembrie 1714 aflăm că domnitorul Nicolae Mavrocordat (1711-1715) a reușit să repare și să acopere biserica, construind ziduri de incintă și chilii în curte. Nici aceste lucrări nu au durat mult, deoarece în 1740 tătarii au prădat crunt
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Hălmagiu, străveche așezare românească, este situată într-o depresiune, la extremitatea estică a actualului județ Arad. Cea mai veche atestare documentară este un hrisov de danie de la anul 1211, în care se amintește de „castru Halmagiu”. La 1359 este amintit primul voievod al românilor din Hălmagiu pe nume Bibarch, iar la 10 aprilie 1451, Iancu de Hunedoara confirmă pe voievodul Moga din Hălmagiu în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
o liniște mult zgomotoasă, acum, când timpul pare a fi oprit În loc! Fără nume e această femeie care mă așteaptă pe o banchiză de iarbă, ea crește dropiile din visul trădării - ah, ce misie Înaltă primește Poetul, Înscrisă adânc pe hrisoave de fulgi nevăzuți, ca un drog hibernal Înaintea ultimului zbor! De unde Începe desfrâul iubirii? Dar aurora boreală, frigul polar? Pod de gheață spre inima ta, cu reni din secunde Învinse. Hei, Rudolf, așteaptă o clipă! Ia În sanie și inima
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
de călugări denumit "Cotrocenii cei de sus", pentru a face deosebire de "Cotrocenii de jos", denumire care se referă la satul de cărămidari care se afla la baza dealului. ”Satul și moșia sunt atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614 sub forma Cotroceni. Ele au existat cu siguranță și înainte de 1600, deoarece primii proprietari pe care-i menționează documentele - Stoica, Preda și Istfan - susțin că înainte de a fi devenit proprietatea domnească a lui Mihai Viteazul
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
Athos. Acest moment se dovedește a fi de o importanță covârșitoare, deoarece este pentru prima dată când un ctitor decide să închine mănăstirea locurilor sfinte, însă numai cu anumite condiții. În cazul în care nu erau respectate condițiile respective, atunci hrisovul de închinare devenea nul, iar urmașii domnului puteau sa ia mănăstirea de sub administrarea călugărilor greci. Aceste condiții erau: După cum era de așteptat, călugării care au venit să gestioneze averea mănăstirii nu s-au îngrijit așa cum trebuia de aceasta și astfel
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
să gestioneze averea mănăstirii nu s-au îngrijit așa cum trebuia de aceasta și astfel au intervenit numeroase probleme de ordin financiar. Pe parcursul secolului al XVIII-lea domnitorii și-au arătat mila lor față de ctitoria lui Șerban Cantacuzino, dând mai multe hrisoave prin are se acordau facilități și era sprijinită material. În „1718 - Ioan Mavrocordat, 1734 - Grigore al II-lea Ghica, 1742 - Mihai Racoviță, 1753 - Constantin Racoviță, 1775 - Alexandru Ipsilanti, 1782 - Nicolae Caradja, 1783 și 1792 - Mihail Șuțu, 1793 și 1799 - Alexandru
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
și-a căsătorit frații cu mirese nobile, "...ca prin căsătorii să atragă de partea sa familiile principalilor demnitari ai Imperiului... În ceea ce privește armata și poporul, el a stabilit pentru militari o soldă zilnică, a îndeplinit tot ce li se promisese în hrisoave... Iar poporul i-a făcut pe plac prin aceea că a deschis porțile închisorilor, i-a eliberat pe datornici de restanțele fiscale... îi apăra pe năpăstuiți și i-a răsplătit cu mărinimia sa, încât, de cum se ivea o plângere împotriva
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
care fugise cu visteria, haremul și slugile sale din fața revoltelor supușilor și a ocupației mongole. Basileul nu a scăpat nici prilejul să se asigure de sprijinul grecilor influenți din Constantinopol, împărțindu-le, în speranța cuceririi apropiate a orașului, bani și hrisoave cu diverse promisiuni. În primăvara anului 1259, sebastocratorul Ioan Paleologul, fratele împăratului, a dat o puternică lovitură posesiunilor de nord-est ale despotului Epirului. Îmbinând acțiunile militare cu intrigile diplomatice împotriva Epirului, Paleologul și-a atins scopul principal: alianța creată de
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
adunat din Bănie. Primele documente scrise despre Palilula apar în secolul al XVII-lea și sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, toate găsindu-se în arhivele primăriei Bucovăț. Mai există între hrisoavele bisericii din Palilula câteva documente care pomenesc ctitorii Bisericii : Haiducul Andrii Popa și câțiva boieri locali care obligați de haiduc au contribuit la înălțarea bisericii. Populația satului este formată din români, dar care cetățeni la origini au cea mai diversă
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
datează din vremea lui Basarab cel Tânar-Țepeluș (noiembrie 1477 - septembrie 1478). Acesta, la 3 aprilie 1480, întărește Tismanei, unde era stareț Matei, vama de la Calafat cu târgul, ca și alte vămi și bălți. Din 30 aprilie 1502 datează un alt hrisov, dat de Radu cel Mare (1495-1508), care întărește Tismanei, al cărei egumen era Ioanichie, "„vama de la Calafat, ca să fie de ocină și de ohabă și să ia vama de la Calafat”." Tot din primii ani ai secolului al XVI-lea datează
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
Radu cel Mare (1495-1508), care întărește Tismanei, al cărei egumen era Ioanichie, "„vama de la Calafat, ca să fie de ocină și de ohabă și să ia vama de la Calafat”." Tot din primii ani ai secolului al XVI-lea datează alte două hrisoave domnești, prin care se întărea mănăstirii Tismana vama de la Calafat. La 26 iunie 1508, Mihnea I cel Rău întărește mănăstirii vama de la Calafat, care a fost a Tismanei încă de la bătrânii domni, iar la 1 mai 1510, din Târgoviște, Vlad
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
difuză te lași dus cu mintea și inima Într-o lume dispărută În spuma sidefurilor unui Răsărit prin care Însuși Cantemir umblă pe vârful botinelor. „Cântul lui Teleor” (Teleorman/Deliorman/Pădurea Nebună) text prefirat cu solzi smulși de pe cuvintele vechilor hrisoave este un imn pentru Libertate, un exercițiu repetat dinaintea zilei În care autorul așează și Inorogul și Arlechinul În fața viitorului cărții sale. Povestea poate să Înceapă! Bine, rău, intrigă și frumusețe diafană, paginile următoare mustesc de magie și mierea vorbelor
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
au încălcat frecvent domeniile schitului. Mănăstirea Hangu începe un lung șir de procese cu boierii Cantacuzini pe care i-a acuzat că au încălcat unele moșii pe care le avea în munți. În anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi emite un hrisov prin care îi confirmă cneazului Gheorghe Cantacuzino (1786-1857), fiul lui Matei, stăpânirea unor moșii ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin grija egumenului Iosif și cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi, acest lucru fiind atestat de pisania
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Biserica Vulpe este situată pe strada Sărăriei din Iași și a fost construită în anul 1760 pe locul unei biserici de lemn construită în anul 1630. Biserica veche de lemn a fost terminată la 1632, de către breasla blănarilor, iar un hrisov din timpul lui Petru Movilă zice că în locul unde este biserica astăzi, un vânător a urmărit foarte mult o vulpe și ar fi promis că pe locul unde o va prinde, va zidi o biserică și se presupune că biserica
Biserica Vulpe din Iași () [Corola-website/Science/311422_a_312751]
-
Drengot, pe cel din urmă. Oricum, nu existtă niciun document care să îi atribuie explicit lui Iordan conducerea asupra vreunui district din jurul Nocera, și nici nu se poate spune că, înainte de a deveni principe, ar fi utilizat vreun titlu formal. Hrisoavele sale se referă la el mereu că "Iordan, fiul lui Iordan fost principe" ("Jordanus Jordani filius quondam principis"). Într-un act de danie din 1113, Iordan afirmă că proprietatea pe care o oferea se află "în teritoriul de Nocera, care
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
fost principe" ("Jordanus Jordani filius quondam principis"). Într-un act de danie din 1113, Iordan afirmă că proprietatea pe care o oferea se află "în teritoriul de Nocera, care îmi aparține mie" ("în territorio Nucerie quod michi pertinet"). În toate hrisoavele emise de el începând din acea dată el recunoaște explicit autoritatea fratelui său, principele Robert I de Capua. O diplomă pe care Iordan a emis-o în septembrie 1111, cu consimțământul fratelui său, în favoarea mănăstirii Santissima Trinità di Cava de
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
principală conținea un omagiu memoriei lui Gheorghe Asachi: ""Primului învățetor din Moldova, Gheorghe Asaki, școalele româneșci recunoscătoare"". Gheorghe Asachi este imaginat la o vârstă înaintată, șezând îngândurat într-un jilț, cu capul ușor plecat spre stânga, ținând pe genunchi niște hrisoave vechi, iar în mână o pană. Pe spatele lui Asachi se află o hlamidă care conferă sculpturii o calmă măreție. Pe soclul statuii există două altoreliefuri de bronz: cel din stânga îl reprezintă pe Gh. Asachi înmânând coroane de flori elevilor
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
s-au sărbătorit 500 de ani de la atestarea documentară a orașului București, Capitala României. Pentru eveniment, data cea mai semnificativă din acel an a fost 20 septembrie, deoarece în aceeași zi a anului 1459 domnitorul muntean Vlad Țepeș dăduse un hrisov în care era amintită localitatea, document ce reprezintă baza atestării. În cinstea evenimentului s-au organizat adunări populare și au fost lansate cărți, filme, cântece, spectacole de teatru ș.a. Muzeul Municipiului București, al cărui sediu fusese mutat de mai multe
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
unei colițe (30 000 de exemplare). În tabelul de mai jos sunt descrise elementele seriei în relație cu figura din dreapta. Textele sunt redate în grafia originară. Colița, în valoare de 20 de lei, îl reprezintă pe domnitorul Vlad Țepeș alături de hrisovul său. Descrierea ilustrației este: „hrisovul dat de Vlad Țepeș la 20 septembrie 1459”. Colița este imprimată pe hârtie velină de culoarea alb-murdar, fără filigran. În anul 1959 s-au publicat următoarele cărți non-literare dedicate orașului București:
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
exemplare). În tabelul de mai jos sunt descrise elementele seriei în relație cu figura din dreapta. Textele sunt redate în grafia originară. Colița, în valoare de 20 de lei, îl reprezintă pe domnitorul Vlad Țepeș alături de hrisovul său. Descrierea ilustrației este: „hrisovul dat de Vlad Țepeș la 20 septembrie 1459”. Colița este imprimată pe hârtie velină de culoarea alb-murdar, fără filigran. În anul 1959 s-au publicat următoarele cărți non-literare dedicate orașului București:
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Roman I Mușat (1391-1392). Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "„in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: "„în orașul Hârlău în
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "„in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: "„în orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite”". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Tudor", "Neagu" și alții. Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Legenda spune că Mihai Viteazul, în 1597, voind
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
dreptul să-și ridice case în oraș, în perioada următoare începând să-și strângă și să-și aducă materialele. Muruz nu s-a resemnat însă și, la schimbarea domnitorului, profitând de faptul că, în 1781, orășenilor li se luaseră vechile hrisoave în schimbul cărții date de Ipsilanti, s-a adresat lui Nicolae Caradja (1782-1783). Comisia divanului însărcinată cu cercetarea l-a părtinit pe Muruz - acum mare vornic - și domnitorul, prin hrisoavele din 1782, a dat acestuia „unind împreună moșia de câmp și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]