640 matches
-
neutră. — Tu ce crezi, Norman? — Că nu e de vină Harry. — Nu. Nu este. — Atunci, ce se Întâmplă? Norman se ridică, Înfășurându-se mai strâns În pături, Își Îndoi genunchiul bandajat: Îl durea, dar nu prea tare. Se apropie de hublou și se uită afară. În depărtare se Întrezărea șirul de lumini roșii ale explozibilelor interconectate de Beth. Nu putea pricepe de ce ținuse morțiș să facă asta. Se comportase straniu. Se uită În jos, Înspre baza habitatului. Și acolo, chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și se uită afară. În depărtare se Întrezărea șirul de lumini roșii ale explozibilelor interconectate de Beth. Nu putea pricepe de ce ținuse morțiș să facă asta. Se comportase straniu. Se uită În jos, Înspre baza habitatului. Și acolo, chiar sub hublou, străluceau niște lumini roșii. „Beth a armat și explozibilele din jurul habitatului.“ — Beth, ce-ai făcut? — Ce-am făcut? — Ai armat și explozibilele din jurul lui DH-8. — Da, Norman, spuse ea, privindu-l calmă, nemișcată. — Beth, mi-ai promis că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Caută să te folosești de ceea ce găsești prin cameră. Nu pot; n-a mai rămas nimic care să-mi fie de folos. Atunci ieși de acolo. Nu pot. Am... Se opri. Asta nu era adevărat. Putea ieși dacă spărgea un hublou sau, și mai bine, prin deschiderea tambuchiului din tavan. Dar nu avea unde să se ducă. Nu avea costum. Apa era Înghețată. Fusese expus la apa aceea doar câteva secunde și fusese gata-gata să moară. Dacă ar fi părăsit camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șuvoaie de bule ridicându-se din cilindrii A și B, cavitățile din D și spărtura din E, cilindru care era deja inundat. Habitatul era zdrobit și pe moarte. Dar de ce venise atât de aproape de habitat? Privi cu coada ochiului la hublouri și Își dădu seama că, de fapt, spera să-i vadă pentru ultima oară pa Harry și Beth. Voia să-l vadă pe Harry inert, În stare de inconștiență. Voia să o vadă pe Beth stând la fereastră și agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sfârșit marea liniștită, cerul, norii pufoși. — Ai văzut? strigă Harry În urechea lui Norman. Ai văzut? E o zi a dracului de perfectă! 00.00 ORE Când se trezi, Norman văzu o rază strălucitoare de lumină ce pătrundea prin singurul hublou, luminând toaleta dintr-un colț al camerei de decompresie. Lungit pe banchetă, privi În jurul său: un cilindru orizontal, lung de cincisprezece metri; câteva banchete, o masă metalică și niște scaune În mijloc, toaleta din spatele unui mic paravan. Harry sforăia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de deasupra lui. Vizavi, Beth dormea, cu brațul Îndoit peste față. De undeva, din depărtare, se auzeau slab glasuri de oameni. Norman căscă și se ridică din pat. Corpul Îl durea, dar, În rest, se simțea bine. Se Îndreptă spre hubloul luminos și privi afară, clipind la soarele strălucitor al Pacificului. Aruncă o privire asupra punții-spate a vasului de cercetare John Hawes: platforma albă pentru aterizarea elicopterelor, colacii masivi de cablu, cadrul tubular metalic al unui robot subacvatic. Un echipaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
solid rostogolea un rezervor verde uriaș cu inscripția „Oxigen“, aliniindu-l lângă o duzină de alte asemenea recipiente. Cei trei membri ai echipei medicale care supraveghea camera de decompresie jucau cărți. Privind prin sticla groasă de aproape trei centimetri a hubloului, Norman avu senzația că pătrundea cu privirea Într-o lume miniaturală cu care avea puține lucruri În comun, un soi de terarium populat cu specimene interesante și exotice. Această nouă lume Îi era la fel de străină cum i se păruse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
extinsă a misiunii, la veștile pe care supraviețuitorii le aduseseră cu ei la suprafață. Acești zglobii jucători de cărți ai Marinei Militare păreau că nu dau doi bani pe misiunea lui Norman. Dar poate că nu știau. Se Îndepărtă de hublou și se așeză la masă. Genunchiul Îi palpita, iar În jurul bandajului pielea era umflată. Primise Îngrijiri de la un medic al marinei, În timpul transbordării din submarin În camera de decompresie. Fuseseră scoși din Deepstar III Într-un clopot presurizat, iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
timpul. Se ridică de la masă. Se gândi că sosise timpul să mănânce ceva. Aveau nevoie de hrană. — Am să cer ceva de mâncare. — Mie nu mi-e foame, spuse Beth. — Știu, dar trebuie totuși să mâncăm. Norman se duse la hublou. Supraveghetorii de la Marina Militară Îl observară imediat și conectară intercomul radio. — Domnule Johnson, vă trebuie ceva? — Da, spuse Norman. Avem nevoie de ceva mâncare. — Imediat, domnule. Norman văzu simpatia Întipărită pe fețele lor. Acești oameni Înțeleseseră ce șoc suferiseră cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
devenit nefuncționali și atmosfera ambientului a devenit toxică. — Înțeleg. — Probabil că s-a Întâmplat foarte brusc, domnule. — Da, spuse Johnson. Da, așa a fost. — Așadar, sunteți gata să discutați acum cu cineva? — Cred că da... Da. Norman se Îndepărtă de hublou. Își vârî mâinile În buzunarul hainei și dădu peste o bucățică de hârtie. O scoase și o studie cu curiozitate. Era fotografia unei mașini roșii, o Corvette. Norman se Întrebă de unde apăruse acolo fotografia aceea. Probabil că mașina aparținuse celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
strângerea tuburilor trase; - dispunerea muniției în alte locuri decât cele stabilite, precum și lăsarea muniției, chiar și pentru intervale foarte scurte, fără pază și supraveghere; - dezasigurarea armamentului în vederea tragerii din elicopter, înainte de asigurarea trăgătorului cu sistemul de siguranță și deschiderea ușilor (hubloului); - accesul altor persoane pe aliniamentul de tragere, în imediata apropiere a trăgătorilor, sub motivul supravegherii în mânuirea corectă a armamentului sau recuperării tuburilor. Aprobarea pentru începerea tragerii o dă conducătorul tragerii după ce, în prealabil, ofițerul de serviciu a raportat că
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
jos de flamura Clubului Nautico, se putea citi numele ei: Halcyon. Polițiștii Întinseseră de-a lungul balustradelor benzi ale căror capete atîrnau În apă, plutind ca serpentinele de la o petrecere de mult Încheiată. — Halcyon? (Am Îngenuncheat și am privit prin hublourile miniaturale.) Deci asta-i barca lui Frank? N-o să găsiți pe ea nimic care să vă fie de folos. Frank l-a rugat pe domnul Hennessy s-o vîndă În numele lui. Andersson privi lung la ambarcațiune, pieptănîndu-și barba cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să vii înapoi tot așa. E un zbor scurt, până să-ți dai seama că ești în aer, ai și aterizat! Iei un somnifer, nor mal, sau mai degrabă un calmant, și gata... Nu trebuie să te uiți pe hublou, ceri și tu un loc pe scaunul dinspre interior, normal. 4. — Noi sărbătorim întotdeauna aniversarea lui Codrin chiar în ziua când pică, vreau să zic, indiferent dacă-i în cursul săptămânii! declară ritos Ionela Neacșu, cu un zâmbet larg care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat cu o alură inconfundabilă de șofer. Un șofer descumpănit de un mij loc de transport pe care nu îl putea controla. Bărbatul dădea din mâini, în gol, de parcă ar fi mânuit un volan nevăzut, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu lăcomie. Se uită în jur. Femeia în vârstă de lângă ea ador mise, cu capul căzut în jos. Simți și ea o torpoare în tot corpul și o du rere de cap surdă și persistentă. Aruncă o privire fugară pe hublou. „Aș avea mare nevoie de tine acum, Edo!“ rosti ea în gând. „Oare mai dorești să mi te arăți vreodată? Oare vei mai pluti prin aer vreodată cu mine și vei mai poposi cu mine pe spinarea unui nor cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până acum! Fără să știe că Svetlana, de la următorul nivel, de sus, de la balcon, îi observa, folosind hubloul rotund de sticlă, iar prin tăcute aplauze de stadion avea să le asiste cele mai reușite orgasme, se repeziră pe patul dublu, foarte solid întocmit, în așa fel încât să nu scârțâie. Căzură unul în brațele celuilalt, sărutându-se, mușluindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sas. Erau echipați cu lămpi individuale și diverse accesorii. Aerul era prea prețios pentru a fi risipit, așa că așteptară cu nerăbdare ca oxigenul să fie inhalat de nava lor. Apoi ușa externă intră la loc în cocă. Ceea ce văzură dincolo de hubloul sasului capsulei de salvare îi descumpăni: nici o lumină, nici un semn de viață. Ușa nu voia să asculte, atunci când apăsară clapele externe ale comenzii de deschidere. Fusese deschisă manual. După ce se asigurară că nu era aer în capsulă, cei trei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
etanșeizare fără să se uite, trăgea fermoarele cu o ușurință datorată unei practici îndelungate.) Ești prea pesimistă. Ți-aș înșira o grămadă de motive pentru care nu a fost observat până acum. ― De exemplu? Ea întoarse fără chef spatele la hublou și începu să se echipeze pentru ieșire. ― De exemplu, munții ăștia o ascund față de detectoarele coloniei, și știi că sateliții de supraveghere nu sunt buni de nimic în atmosfera asta. ― Și infraroșiile? Ea remontă închiderea cu glisieră a combinezonului presurizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Rămâneți înăuntru, copii. Ați înțeles? ― Da, mamă, răspunse Tim, vizibil dezamăgit. Nu pot să vin cu voi? ― Nu, nu poți să vii cu noi. O să-ți povestim la întoarcere. Ea trase ușa sasului după ea. Tim se duse numaidecât la hubloul cel mai apropiat și-și lipi nasul de geam. În exterior, fascicilele lămpilor de pe căștile părinților lui luminau un peisaj crepuscular. ― Nu pricep de ce nu pot să merg cu ei. ― Pentru că așa a zis mama. Tot gândindu-se la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lămpilor de pe căștile părinților lui luminau un peisaj crepuscular. ― Nu pricep de ce nu pot să merg cu ei. ― Pentru că așa a zis mama. Tot gândindu-se la ce s-ar putea juca mai apoi, "Newt își lipi fața de alt hublou. Lumina pălea odată cu îndepărtarea părinților ei în direcția ciudatei nave. Ceva o prinse prin spate, urlă, se răsuci spre fratele ei. ― Trișorule! El fugi imediat, în căutarea unei ascunzători. Fetița îl urmă strigând. Coca navei străine îi domina pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în negreala cosmosului și norii de sub ei se aprinseră într-o străluminare. O bulă de gaz supraîncălzită plesni în troposferă. Unda de șoc a exploziei nucleare zgâlțâi aparatul, dar nu-i provocă nici o avarie. Ripley și Newt se uitară pe hublou și văzură strălucirea orbitoare pierind în urma lor. Apoi Newt căzu pe umărul femeii și începu să plângă încetișor. Ripley o legăna mângâind-o de păr. ― E bine acum, draga mea. Am reușit. S-a terminat. În fața lor, masa disgrațioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Încărcătoarea scrâșni, scârțâi, împinsă de creatură. Ființa se degajase în parte, când ușile externe mâncate de acid cedară în totalitate. Bucăți de metal, bule de acid, regina și încărcătoarea, fură proiectate în spațiu. Ripley se ridică și se îndreptă spre hubloul cel mai apropiat cu mers împleticit. Regina fu proiectată în afara câmpului gravitațional artificial al lui Sulaco. Urlând și înverșunată încă pe încărcătoare, creatura se îndepărtă, învârtindu-se, spre lumea inospitalieră de care încercase să fugă. Ripley se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și siguranță. Îl încercasem și eu, închisesem repede ochii, să nu vomit. Între tine și pământul care te născuse stăteau doar o fâșie de tablă și nouă kilometri de spațiu gol; îți priveai vârfurile pantofilor și vedeai tabla zbârnâind. Dincolo de hublou, soarele strălucea mort pe fuselaj. O lumină înghețată, metalică, pâlpâind în oxigenul rarefiat. Dacă ai fi scăpat de frig și sufocare, te-ar fi strivit presiunea, ca un bloc de zece etaje. Aveam de unde-alege. Cu „Avianca 45“ m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avea dreptate: noi rămâneam aceiași, dar orașul își schimba formele, arhitectura, chiar și oamenii. Te trezeai dimineața, toate păreau la locul lor, până ajungeai la geam. Soarele nu bătea la fel. Copacul de după perdea nu-și păstrase culoarea de ieri. Hubloul de vizavi, de la ultimul etaj, fusese larg deschis. În mijlocul străzii, cineva era scos pe targă, în pijama, cu papucii încă în picioare, mângâiat pe cap de vecini. „Melancolic?“, s-a interesat Maria. M-a sărutat pe-obraz, să-mi treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suprapuse în straturi late de beton, tăvălind grădina vecinilor. Clădirile multinaționalelor se cățăraseră peste case: în Piața Victoriei un turn de aluminiu și sticlă strivea Muzeul Antipa, iar la Aviatorilor se ridicase spre cer un fel de submarin rotund, prin hublourile căruia zăreai oamenii forfotind la birouri, spălați de faruri galbene. Amestecul de stiluri și dimensiuni trăda frică și nepăsare. Nimic nu ținea mai mult de-un sfert de secol. Invadatorii, cutremurele și prostia oamenilor se înghesuiau să pună la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]