723 matches
-
Mateiu I. Caragiale, Tudor Arghezi. În teatrul lui M. doar interesul pentru mutațiile imaginii interioare a persoanei umane, răsfrântă în ceilalți, adevărat motiv pirandellian, din Le Fou? putea interesa. Moartea lui Dante închipuie apoteoza marelui florentin (în destinul căruia poetul hulit de contemporani și mistic îndrăgostit de poezie se regăsea pe deplin), iar în Saul el se proiectează în legendarul David, cântărețul înaripat. Iadeș!, Unchiașul Sărăcie, 3 decembrie sunt simple adaptări. Ca traducător, a dat o versiune a tragediei shakespeariene Romeo
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
aici, mai jos). Celebru este și unicul fragment rămas (în greacă și latină) din scrisoarea a 4-a, adresată lui Ioan de Antiohia, în care Proclus afirmă: „mărturisim că Unul din Sfânta Treime a fost crucificat după trup, și nu hulim considerând divinitatea supusă pătimirilor”. Acest enunț va provoca vii discuții în timpul controverselor teopaschite din secolul al VI-lea (cf. aici, p. ???); însă formularea lui dovedește că Proclus a adoptat o formulă preexistentă pe care a vrut s-o clarifice prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
susținută de F. Diekamp) în opera lui Facundus din Hermiane (Apărarea celor Trei Capitole IV) și la Pelagius (care le-a preluat de la Facundus); bogate în reminiscențe biblice, fragmentele se caracterizează prin duritatea limbajului cu care Chiril este acuzat că hulește. Opoziția față de Chiril nu pare însă să se fi asociat și cu o atitudine în favoarea lui Nestorios. Un citat din Ioan Damaschinul ne furnizează un fragment din al doilea logos al unei scrieri compuse pentru (mai puțin probabil: contra) un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
literatură. Cu nici un preț nu vom renunța la cerințele estetice ale scrisului.” Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare”, suna concluzia, dar în indigența postbelică, „mijloacele materiale mici”. Modeste se vor dovedi și resursele literare angajate în realizarea
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
ROMÂNIA LITERARĂ, revistă de literatură, artă și cultură, apărută la Aiud, lunar, din martie până în iunie 1930, având ca redactor pe Ovidiu Hulea, ca secretar de redacție pe Emil Giurgiuca, iar ca director administrativ pe G. Avramovici (administrația și editura la Arad). Deși în articolul-program fondatorii refuză orice ideologie literară explicită, ei își exprimă totuși intenția de a continua o anumită tradiție a
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
tradiție a culturii transilvănene și preferința pentru o literatură „în care se înveșmântează etnicul nostru”, promițând să încurajeze năzuințele „de a tălmăci marele suflet al națiunii”. Orientarea tradiționalistă este evidentă în alte articole ulterioare (de exemplu, Organizarea culturală de Ovidiu Hulea), ca și, în bună măsură, în textele literare. Calitatea acestora e notabilă: poeme de Emil Isac (Poezie, Poemă de mai), Emil Giurgiuca (Singurătate, Câmp bătrân, Suferință) și povestiri de Ion Agârbiceanu (Inimi simple, Prorociile, Protectorul). Tot cu proză colaborează Al.
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
însă cu totul literatura. În paginile ei pot fi citite versuri populare sau aparținând unor autori ca Aron Cotruș (În țara morții), George Gregorian, Ioan Al. Bran-Lemeny, I.U. Soricu (semnatar și al unui fragment din drama Doamna munților), Ovidiu Hulea, o proză inedită a lui Emil Gârleanu (Dragoste de patrie) și traduceri din Petőfi și Alphonse Daudet. I.M.
ROMANIA MARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289325_a_290654]
-
sunt Titus Bunea, I.C. Mălin, Olimpiu Boitoș, care folosește și pseudonimul S. Florea, Iosif E. Naghiu. Se reiau câteva poeme de Aron Cotruș (Horia, Căpetenia,), se înscriu în sumar versuri de Al. Popescu-Negură (prezent constant în 1940 și 1941), Ovidiu Hulea, Ioanichie Olteanu, Vasile Flueraș ș.a., dar se acordă un loc special prozei, fie că e vorba de note de călătorie sau de memorialistică, precum sunt cele aparținând lui Augustin Tătaru, I.C. Mălin, A. Bochișiu, Corneliu Coposu, Victor Papilian (Cu steagul
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
Al. T. Stamatiad, O. Goga, Ion Minulescu, Aron Cotruș, Victor Eftimiu, Elena Farago, V. Demetrius, Emil Isac, D. Iacobescu, Mihai Codreanu, Zaharia Bârsan, N. Budurescu, Gabriel Donna, Mihail Cruceanu, G. Rotică, Maria Ciobanu, Ecaterina Pitiș, Vasile Al-George, Teodor Murășanu, Ovidiu Hulea ș.a. În numărul din 30 noiembrie 1920, cu prilejul morții lui Al. Macedonski, se consacră o pagină poeziilor acestuia. Cu proză sunt prezenți D. Anghel, Emil Isac, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu ș.a. Se publică sau se reproduc scrieri în proză
ROMANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289358_a_290687]
-
Mitropolitul Nicolae Bălan semnează editorialul primului număr. Partea literară este puternic marcată de orientarea religioasă a revistei. Se publică versuri de Mihai Eminescu, Al. Vlahuță, D. Anghel, dar și de Zaharia Bârsan, Otilia Cazimir, Volbură Poiană-Năsturaș, I.U. Soricu, Ovidiu Hulea, Const. Goran, Vasile Militaru, I.V. Spiridon ș.a. În rubrica „Să mai și râdem” se reiau versuri umoristice de Th. D. Speranția. Proza, adeseori cu conținut religios sau moralizator, a apărut în anumite perioade în rubricile „Să mai spunem o poveste
LUMINA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287902_a_289231]
-
cea mai eficace împotriva marilor corupți. Aparenta acceptare a situației este, la acest personaj, similară cu cea a lui Vlaicu din piesa lui Al. Davila, care trebuie să câștige timp pentru ceea ce și-a propus, după cum relația cu bătrânul domnitor, hulită de toată lumea, aduce aminte de stratagemele unor personaje precum Anca din Năpasta lui I.L. Caragiale sau Nastasia din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu. Finalul piesei este unul în notă pesimistă, virtutea dovedindu-se copleșită de impostură: Anița și iubitul ei
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
unul singur (9; cf. infra). Celebru este și singurul fragment rămas (în greacă și latină) din scrisoarea 4, adresată lui Ioan de Antiohia, în care Proclus afirmă: „Mărturisim că unul din Sfînta Treime a fost crucificat după trup și nu hulim considerînd divinitatea supusă pătimirilor”. Acest enunț va provoca vii discuții în timpul controverselor teopaschite din secolul al VI-lea (cf. p. 000), însă formularea lui dovedește că Proclus a adoptat o formulă preexistentă, pe care a vrut s-o clarifice prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
susținută de F. Diekamp) în opera lui Facundus de Hermiane (Apărarea celor Trei Capitole IV) și la Pelagius (care le-a preluat de la Facundus); bogate în reminiscențe biblice, fragmentele se caracterizează prin duritatea limbajului cu care Chiril este acuzat că hulește. Opoziția față de Chiril nu pare însă să se fi asociat și cu o atitudine în favoarea lui Nestorie. Un citat din Ioan Damaschinul ne furnizează un fragment din al doilea logos al unei scrieri compuse pentru (mai puțin probabil: contra) un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și hule (:γ (ς8∀ 6∀ℜ ∃8∀Φν0:∴∀Η) și i s‑a dat putere să lucreze timp de patruzeci și două de luni [cf. Dan. 7,8; 11,27]. 6Și și‑a deschis gura spre hulirea lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer. 7Și i s‑a dat să facă război cu sfinții și să‑i biruiască [cf. Dan. 7,8]; și i s‑a dat ei stăpânire peste toate triburile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i se închine balaurului, căci el este cel care dă fiarei puterea extraordinară de a face minuni. Domnia fiarei „ieșite din apă” durează patruzeci și două de luni. În tot acest răstimp ea rostește „enormități și hule” împotriva lui Dumnezeu; hulește „numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer” (13,6). Prin puterea ei demonică, dar cu îngăduința lui Dumnezeu, fiara va învinge „sfinții” - inclusiv martorii din capitolul 11 - și va pune stăpânire pe triburile lui Israel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ridica toți în același timp, iar după ei, ultimul [rege], Anticristul. Acesta va cuceri imperiul, va purta război și va doborî trei dintre cei zece regi. Dar nu se va mulțumi cu această victorie în fața oamenilor. Ci, spune profetul, „va huli Împotriva Celui Preaînalt și va asupri pe sfinții Celui Preaînalt”, după unele versiuni, „și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea” (Dan. 7,25). Într‑atâta va fi cuprins de furie și de nebunie, încât va începe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a spus același lucru iudeilor: „Eu am venit în numele Tatălui, iar voi nu m‑ați primit. Altul va veni în numele său și pe acela îl veți primi” (In. 5,43). Îngerul care i‑a vorbit lui Daniel spune: „Și va huli împotriva Celui Preaînalt, și va asupri pe sfinții celui Preaînalt, și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea și [sfinții] vor fi dați în mâna lui până la o vreme și vremuri și o jumătate de vreme. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Viteaz (faimoasa nuntă făcută în postul cel mare, împotriva căreia protestează Azarie; cronicarul călugăr îi află voievodului ce a fost „ca un nour întunecos” deasupra Moldovei și alte hibe grave în raport cu Ecclesia: „Era acesta și nedrept cinstitor în credință, căci hulea chipurile dumnezeiești zugrăvite pe pereți și de pe icoane, s-a arătat ca moravuri ca un al doilea Copronim, silea pe oameni să muncească în zilele de sărbătoare și duminicile; și-a luat femeie în postul mare și nu numai el
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Se acordă un spațiu larg și literaturii. Se republică versuri de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coșbuc, St. O. Iosif, Octavian Goga, Panait Cerna, dar sunt incluse și pagini de Ioan N. Broșu, Teodor Murășanu, A. Pop-Dafin, Maria Cunțan, Ovidiu Hulea, Octavian Lupeanu, G. Tutoveanu, Zaharia Bârsan, Corneliu Moldovanu, Ioan Borcia, Const. A. Giulescu, Valeriu Bora, V. Bontescu ș.a. La capitolul traduceri, se oferă texte transpuse din scrierile lui Hans Christian Andersen și Friedrich Rückert, iar preocuparea pentru folclor se reflectă
SOLIA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289781_a_291110]
-
implică o datorie”. Partea politică a publicației are drept scop susținerea idealurilor istorice ale Transilvaniei. Rubrici: „Cronici - note și însemnări”, „Cărți noi relative la Ardeal”. Sunt incluse în sumar versuri de Ion Al-George, Aurel Esca, Eugeniu Revent, Zaharia Bârsan, Ovidiu Hulea, Aron Densușianu, Octavian Moșescu, Aron Cotruș, Constantin Asiminei, Adrian G. Roșianu, Maria Cunțan, Octavian Goga, Al. A. Leontescu, Volbură-Poiană Năsturaș ș.a. Proza aparține lui D. N. Ciotori, Ion Iosif Șchiopul, Oct. C. Tăslăuanu, Octavian Goga, Al. Cazaban, Laurian Gabor, contribuții
TRIBUNA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290265_a_291594]
-
Crainic (Cântecul pământului), I. D. Pietrari ș.a. Elie Dăianu recenzează volume de poezii ale lui G. Gregorian și I. D. Pietrari și semnează mai multe articole cu pseudonimul Pascu Ludeanu. Mai colaborează Sebastian Bornemisa, V. Nițescu, Isaia Tolan, Ionel Pop, Eugen Hulea, E. Nicoară. M. Pp.
TRIBUNA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290267_a_291596]
-
TRIBUNA, cotidian apărut la Cluj din 29 octombrie 1938 până în 2 septembrie 1940, sub direcția lui Ion Agârbiceanu. Director administrativ: Ioan Petruca, prim-redactor responsabil: Liviu Hulea. Gazeta se deschide cu articolul-program Către cititori, semnat de Ion Agârbiceanu, în care se face apel la unitatea românilor în jurul regelui Carol al II-lea, într-un moment în care „națiunea începe să se regăsească pe sine însăși”, după o
TRIBUNA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290266_a_291595]
-
din Blaj, pentru a trece apoi sub direcția unui comitet. Un timp își asumă responsabilitatea de director Al. Ciura (15 decembrie 1918-30 septembrie 1919), urmat de Al. Rusu și de Augustin Popa (1930-1944). Din redacție au mai făcut parte Ovidiu Hulea (1918-1919), Iuliu Maior (1919), Zenovie Pâclișanu (1919-1920), Gh. Dănilă, Dumitru Neda (1930-1945) ș.a. Având caracterul unei publicații confesionale, așa cum indică și subtitlul „Foaia bisericească politică”, U. nu și-a propus să realizeze un program literar. Până la 1900 se publică destul de
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
ZORILE, gazetă apărută la Aiud, săptămânal, între 1 octombrie 1923 și 9 martie 1924, având la 10 februarie 1924 subtitlul „Cea dintâi gazetă românească din Aiud”, ulterior schimbat în „Gazetă culturală”. Director: Ovidiu Hulea; redactor responsabil: Paul Fodorean. În articolul-program, Ori de câte ori, se afirmă că deviza publicației va fi „Totul pentru cultură”. În sumar intră versuri de Livia Rebreanu, Ovidiu Hulea (Către oastea țării...), Vidu Rusmin (Numai noi), Teodor Murășanu (Povestea unui cântec), proză de
ZORILE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290756_a_292085]
-
subtitlul „Cea dintâi gazetă românească din Aiud”, ulterior schimbat în „Gazetă culturală”. Director: Ovidiu Hulea; redactor responsabil: Paul Fodorean. În articolul-program, Ori de câte ori, se afirmă că deviza publicației va fi „Totul pentru cultură”. În sumar intră versuri de Livia Rebreanu, Ovidiu Hulea (Către oastea țării...), Vidu Rusmin (Numai noi), Teodor Murășanu (Povestea unui cântec), proză de Al. Ciura și Liviu Rebreanu (Nevasta). O. Hulea scrie despre Titu Maiorescu și propune o zi de sărbătoare națională închinată lui Mihai Eminescu. Z. este o
ZORILE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290756_a_292085]