2,402 matches
-
s-a părut lui Gheorghe Bălăceanu că epigrama este specia care i se potrivește ca o mănușă (chirurgicală, aș adăuga pentru o potrivită asociere), dar se pare că proza scurtă este mai pe măsura suflului lui de alergător prin curtea humorului. Așa cum am afirmat și la prima sa carte de epigrame și la cea de a doua, evoluția este evidentă iar spiritul de responsabilitate semantică, acela care ne face să tăiem cu mînie proletară din lexicul nărăvaș care ne mai duce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Petrone. Și aceasta pe fondul apariției unor nume pe care nu le mai adaug la vreo listă, care fac deservicii celor citați mai sus. Despre temele noi pe care le propune Gheorghe Bălăceanu am mai scris, ca un degustător de humor de calitate, cum îmi place să cred că sunt. Surpriza a venit într-o zi cînd am primit cîteva mostre de proză, care m-au avertizat că autorul este pus pe fapte mari, că are suflu și ambalaj pentru cele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de humor... * Liceu Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de humor... * Liceu Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu,- cimitir Al tinereții mele! Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare- Azi nu mai sunt eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge... - O, cum omul a devenit concert... Nervi de toamnă Iarbă de plumb și aer tare... Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă; Pe câmp, cu-o umbră de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt indiferente. Nu mă fascinează absconsul. Nu am humor suficient pentru a fi tragic. Zâmbesc acum, privindu-mă cum aștept încă în ușa berăriei, nehotărât dacă să intru sau nu. Neștiutor al împăunării de peste douăzeci de ani, cu credința că scrisul meu la gazetă ar fi putut însemna altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În acest loc? - Ba da. E mănăstirea din imaginația măriei tale. Cu o arhitectură remarcabilă, ce-i drept. Și plină de picturi. O mănăstire albastră. - De ce albastră? - Nu știu. Așa mi-a venit. Mănăstirile de la Probota, de la Bistrița și de la Humor sunt, parcă, prea Întunecate. Culorile lor bat spre negru, În ciuda contururilor aurii ale personajelor religioase. Măria ta are nevoie, aici, de o mănăstire albastră. - La ce fel de albastru te gândești? - Greu de spus. Nu e albastrul lagunei și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
multe variante nu sunt. Toată țara e sub controlul turcilor, mai puțin cetățile și munții. La cetăți nu putem ajunge, căci se află sub asediu. Ne rămân munții. 14. Întâlnirea 15 august 1476, Păltinoasa, Valea Moldovei Oastea voievodului trecuse dinspre Humor spre Ilișești, fără să iasă din umbra codrilor. Detașamente ale vânătorilor domnești atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus de Suceava, forțele otomane se aventurau cu greu, iar cele care se aventurau nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai trebui să fie nici un spahiu În viață. - Am Înțeles, măria ta! Iar apoi... - Apoi vom vedea dacă Mahomed devine curios să vadă cine i-a desființat avangarda. Și dacă iese din spațiul deschis al Sucevei ca să intre În pădurile Humorului. Spătarul porni să execute ordinele. Lângă Ștefan rămase doar Alexandru, care murmură, parcă pentru el, dar suficient de tare ca să audă și voievodul: - Căci acesta e, până la urmă, umorul Humorului. Omorul. Limba românească e plină de capcane... - Pe care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iese din spațiul deschis al Sucevei ca să intre În pădurile Humorului. Spătarul porni să execute ordinele. Lângă Ștefan rămase doar Alexandru, care murmură, parcă pentru el, dar suficient de tare ca să audă și voievodul: - Căci acesta e, până la urmă, umorul Humorului. Omorul. Limba românească e plină de capcane... - Pe care un turc n-are cum să le Înțeleagă, Alexandru. Asta voiai să spui, nu? - Oarecum... - Observ că nu ești doar un pictor de viitor, ci și un lingvist eminent. - Eminent, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după spusele sătenilor de la munte, pe urmele voievodului. Iar acum ajunseseră aproape, dar, totuși, departe. Între ei și Ștefan se afla oastea lui Mahomed. - Dacă Înțeleg eu bine, spuse Oană, atunci Ștefan Încearcă să atragă avangarda lui Mahomed spre pădurile Humorului. Și lansează un atac fals la Ilișești. Dar, În același timp, sultanul a Înțeles strategia voievodului și Îl Încercuiește fără zgomot. Cum putem ajunge la domnitor? - În nici un fel. Ne putem apropia, prin păduri, dar nu putem trece de trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și atunci inginerul îi răspundea zîmbind: "Oui, oui, c'est ça", privindu-ne apoi extraordinar de satisfăcut. Lucien s-a rugat să-i fie îngăduit să privească mai de aproape costumul Maitreyiei, bijuteriile și ornamentele, și inginerul a acceptat cu humor, aducîndu-și fata de mână, căci Maitreyi se rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurând și cu șalul căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de înțeles. Cel puțin pentru mine, Narendra Sen era un bărbat seducător, deștept și subtil, instruit, plin de humor, blând și drept. Cum stam și-l priveam așa, intră ― aducând cu ea o atmosferă stranie de căldură și panică ― soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat în aur și cu picioarele goale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Calcutta pentru a-l putea menționa aici) a intervenit. Discuții, explicații, scuze. ― Am făcut vreo greșeală de gramatică? întrebă Maitreyi. Aceasta mă făcu să râd cu poftă, deși mă întrebam dacă fata aceasta ascunde inocență ori un perfect rafinament, cultivând humorul și amuzîndu-se pe spinarea noastră. Gândul acesta îmi venea mereu în minte de câte ori, în urmă, o ascultam vorbind sau îi auzeam râsul din celelalte odăi. ― Nu știi că Maitreyi scrie versuri? mă întrebă, foarte mândru, inginerul. ― Îmi închipuiam numai, i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la această scenă și-mi imaginam o serie de întîmplări cu desăvârșire absurde. Când m-am întors de la birou, m-am privit în oglindă și, pentru întîia oară în viața mea, mă voiam mai frumos. Dar am un rest de humor care nu mă părăsește niciodată și, surprinzîndu-mă în fața oglinzii, așa cum mă maimuțăream ca un actor de cinema, începui să râd cu poftă și mă trântii pe pat, fericit că sunt totuși un tânăr inteligent și lucid. Atunci intră și Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un glas depărtat, strein. Văd că n-ai înțeles iubirea mea. Te iubesc ca pe un prieten, foarte scump prieten. Altfel nu pot, altceva nu vreau... ― Dar aceasta nu e prietenie, e dragoste, îi răspunsei eu, recăpătîndu-mi pe neașteptate și humorul, și luciditatea. ― Câte feluri de dragoste nu cunoaște sufletul? adăogă ea privindu-mă. ― Dar pe mine mă iubești, e inutil să te ascunzi, stăruii. Nu mai putem unul fără altul, ne-am chinuit de ajuns până acum ascunzîndu-ne. Mi-ești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care nu le înțelegeam. Jocul acesta mi-a amintit începuturile prieteniei noastre și cele dintâi lecții de franceză. Aș fi vrut s-o întrerup, ca să-i spun câte greșeli făcuse în biletul de aseară, dar mi-am surprins josnicia acestui humor și am tăcut. Nici vreme de reflecții melancolice nu aveam. Maitreyi îmi spunea lucruri pe care nu știam cum să le cred. Mă turburau și mă surprindeau, jicnindu-mă și în orgoliul, și în certitudinea mea. Niciodată nu o ascultasem vorbind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Almora, dar că nu îi e teamă. Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se stăpâni, își lipi călcâiele și mă salută, strigînd: - Heil! Sieg! Soldatul întoarse capul spre el, apoi către mine și trecu arma în cealaltă mână și-mi zâmbi. - Domnul locotenent e scriitor, e un poet, începu cellalt. Are imaginație, fantezie, humor. Știi ce e aia scriitor? Știi ce e un poet? - Știu. Am învățat la școală. Am citit și eu poezii. Eminescu, Alecsandri. - Domnul locotenent von Balthasar e un foarte mare poet. Tot atât de mare ca Eminescu. E născut, ca și Eminescu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
distinction dans les stratégies de la prévention du STS est discutée. Mots-clés: stress traumatique secondaire, personnel médical, empathie În seria Psihologie au apărut (selectiv): • Aproape de ,,sufletul" animalelor. O sinteză de psihologie animală și etologie, Mihai-Iosif Mihai • Fundamentele psihologiei speciale, Gheorghe Schwartz • Humorul ca sentiment vital, Harald Hoffding • Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România, Aurel Stan • Istoria Psihologiei, Mihai-Iosif Mihai • Lexic de psihanaliză, Frédéric de Scitivaux • Memoria autobiografică, Ticu Constantin • Negocierea și medierea perspective psihologice, Ștefan Boncu • O psihologie a educației, Gabriel
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
secui și sași (vezi secui, sași). frescă - pictură cu subiect religios, în numeroase culori, realizată în Evul Mediu pe peretele umed al unei biserici. Cele mai cunoscute fresce pot fi admirate la mănăstirile din nordul Moldovei, în Bucovina (mănăstirile Voroneț, Humor, Arbore, Sucevița), unde au fost realizate nu numai în interiorul bisericii, ci și pe pereții exteriori, ceea ce le face unice în lume. Frontul Salvării Naționale - partid politic, rezultat din transformarea Consiliului Frontului Salvării Naționale (vezi Consiliul FSN) în aprilie 1990. La
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
supună Moldova: Ștefan cel Mare a acceptat suzeranitatea polonă la Colomeia, însă polonii nu i-au trimis ajutorul promis împotriva turcilor. În 1497, la Codrii Cozminului, regele polon este înfrânt. Ștefan a construit 44 de biserici și mănăstiri (vezi Voroneț, Humor, Bistrița, Arbore...). A încurajat mult copierea cărților religioase în atelirele din mănăstiri (vezi manuscris). A fost înmormântat la mănăstirea Putna (vezi Putna). Românii i-au păstrat un adevărat cult pentru stabilitatea, prosperitatea, cultura și pacea pe care a cunoscut-o
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
bunăoară, E cea mai mândră din țară? Vatra Dornei Eu nu vreau să vă împung, Nu a voastră este vina: Care-i câmpul cel mai lung De la noi, din Bucovina? Iar acum vă-ntreb anume: Care gură face glume? Gura Humorului Am urcat, în pragul toamnei, Pe Rarău, ... Pietrele Doamnei Dintre toate, mi se pare, Este târgul cel mai mare. Târgu Mureș Nu e chir așa chipos, Dar se spune că-i... frumos. Târgu Frumos Care apă curgătoare Curge tulbure și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
travers son metier: „Acestei existențe, care uzează pe cei mai tari, rezistă doar adevăratele talente”. Comentînd volumul de debut, Caii lui Cibicioc, al lui Ion Călugăru (nr. 27), Vinea remarcă adaptarea personală a amintirilor din copilăria autorului de la „duioșia și humorul sănătos al lui Creangă” la „fiorul suferind și subtil” evocînd „viața pestriță și misticismul tîrgurilor evreiești din nordul Moldovei”. Ideea refuzului imitației (deopotrivă a formelor străine și a valorilor autohtone), prin urmare a originalității autentice, este o dată în plus reafirmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor caragialești, numai că - deosebindu-se de autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul satiric, de cuțitul nemilos al zeflemistului, care avea o atât de vie conștiință a moravurilor. Caragiale e un nervos și un îndurerat social (nu moral), în timp ce G. Călinescu e un cinic jovial. Prin faptul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]