1,441 matches
-
o suprafață de 250-300.000 km2, aceasta ar însemna 2-3 milioane locuitori. Însă, insistă el, trebuie să admiten că populația rămasă pe loc a ajuns la o condiție socială inferioară și la o mare barbarie sub stăpânitorii migratori (sarmați, goți, huni, avari). Însă de la slavi a adoptat creștinismul (instituțional) și organizarea politică (statală). Rămâne de stabilit, subliniază el, dacă această populație daco-romană s-a menținut în întreaga Muntenie actuală sau numai într-o parte a ei (Oltenia). Lot precizează: "Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contact între Dacia din nordul Dunării, lăsată pe seama goților, și cele două Dacii din sudul ei, este absolut contrară realității istorice, chiar și înainte de 378, când goții trec în sudul fluviului. Aceste legături transdanubiene nu au încetat nici după năvălirea hunilor în estul Europei (375-454), în ciuda dificultăților provocate de atacurile lor, schimburile au continuat între regiunea numită "Barbaricum", supusă acestora, și Imperiu. Când Priscus și-a prezentat solia la curtea lui Attila, acesta i-a prezentat o lungă listă de dezertori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiunea numită "Barbaricum", supusă acestora, și Imperiu. Când Priscus și-a prezentat solia la curtea lui Attila, acesta i-a prezentat o lungă listă de dezertori refugiați pe teritoriul roman și, în același timp, el a întâlnit în regiunile supuse hunilor un mare număr de romani, care se instalaseră aici și își exercitau meseriile. În secolul al V-lea, ca și în perioada anterioară, Dunărea nu constituia o barieră și nu împiedica influența exercitată de civilizația romană. 22 Pe la mijlocul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numeroase așezări rurale anonime. Elemente de continuitate s-au păstrat, în secolul al IV-lea, chiar și în unele așezări urbane din Dacia și Sciția (Dobrogea), deși orașele au decăzut și cu timpul s-au ruinat cu totul -după năvălirea hunilor, orașele au fost definitiv părăsite de locuitori. Resturile populației urbane s-au refugiat în mediul rural, de aceea numele orașelor a dispărut și s-a pierdut până și noțiunea de oraș, dar nici proprietățile (fermele) agricole (villae) n-au supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limbii artificiale a Statului roman, nu se putea naște (constitui) decât prin ruperea raporturilor cu acesta. Dar pentru o asemenea "operă delicată" (Iorga), se mai cerea și altceva: încetarea până la un timp a pătrunderilor barbare și, afară de colțul unde străbat hunii, după 375, nu se produc noi invazii, în timp ce stratul gotic aflat în nord se revarsă în sudul Dunării. Ei lasă în urmă o vagă autonomie peste care se întinde, alături de pretențiile Imperiului, numai "suzeranitatea" de caracter mongolic fiscal a hanului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alături de pretențiile Imperiului, numai "suzeranitatea" de caracter mongolic fiscal a hanului turanian din Panonia. Această stare de lucruri va dăinui, cu o Dunăre păzită de romani pe ambele maluri, până la apariția altor cete turanice, care fac același lucru ca și hunii, ei nu aduc nici o atingere acelei autonomii până la Justinian și după el. Pe când în Balcani barbarii cad unii peste alții, ostrogoții sălășluiesc aici (la Novae) mai bine de un secol, iar fiscalitatea romană slăbește locuitorii săi supuși și grecismul rezistă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați, un nume la fel foarte vechi. Alte nume foarte vechi de râuri sunt: Nistru (rimează cu Istru), Mureș, Olt, Prut, Siret, Someș, Timiș, Criș, Argeș, Buzău, Cerna, Motru. Nume de orașe-în timpul invaziilor migratoare, și mai ales cea a hunilor, a avut loc distrugerea orașelor din Dacia, iar altele sunt nume vechi dacice. Cuvintele traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est) Niprului, iar patru în dreapta sa (apus). Datele bizantine sunt confirmate de Masudi, care vorbește de opt triburi pecenege, iar Iorga, urmat de C. C. Giurescu, vorbește despre pecenegii împărțiți în treisprezece seminții (triburi). El mai spune că pecenegii încercau, precum hunii și avarii, să formeze un singur statvalul barbarilor pecenegi se întindea de la Nipru până în Panonia, schimbându-și mereu corturile. Apreciind puterea lor, Const. Porphyrogenetul vedea în ei un obstacol în calea rușilor și ungurilor. De la scriitorul persan Gardizi (secolul XI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în urmărirea regelui Bela, pe care au încercat să-l captureze.18 După victoria de la Mohi și ocuparea teritoriilor ungare de la est de Dunăre, căpeteniile mongole au trecut la împărțirea lor, în intenția de a rămâne acolo statornic, precum anterior hunii și avarii. Într-adevăr, odată armata regească distrusă și Ungaria cucerită, a urmat instalarea temeinică a stăpânitorilor mongoli, care s-au pregătit pentru o ocupație de durată în pusta panonică. Astfel, Ungaria urma să fie condusă direct, teritoriul regatului fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocupat întreaga câmpie munteană, spre apus până la Vidin, iar spre răsărit până la malul dobrogean al Dunării. În concluzie, cumanii reprezintă mult mai mult decât pecenegii în evoluția lor istorică: ei au ajuns la ideea întemeierii unui stat, precum cel al hunilor și avarilor (Iorga). Analizând năvălirile turanicilor și efectele lor, Tomaschek nota: "în acea vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata unui iasac (tribut în natură), diferitele elemente etnice și culturale puteau viețui pașnic alături în nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
imediată constituirea unui nou stat (ulus) mongol de tip nomad în răsăritul Europei, cu centrul pe Volga, numit Hoarda de Aur (Ulus-Djuci), care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai riguroase și mai apăsătoare pentru cei supuși. Hoarda de Aur s-a desprins de sub autoritatea marelui han, devenind un stat mongol de-sine-stătător
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din aceste teritorii învecinate, ei s-au infiltrat și la est de Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii, ei au provocat mari dislocări de populație. Unele din acestea au ajuns până în spațiul est-carpatic, chiar dacă locuiau în răsăritul Europei, precum alanii, care au deținut un loc important în armatele emirului Nogai și a fiului său, Joga, care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și oșteni români în cadrul unor cete proprii. Participarea românilor la expedițiile militare (cruciatele) este numai un episod din contribuția lor la aceste acțiuni deoarece, aici, pe pământul lor, românii au avut propria lor cruciată împotriva marilor năvăliri păgâne, începând de la huni până la mongoli. Din secolul al X-lea, pecenegii, uzii și cumanii n-au ajuns în centrul Europei, ci au fost opriți în această zonă de forțele locale (autohtone). Pe pământul românesc au luptat și forțe cruciate străine, precum Ordinul teutonic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievod. Pe un alt plan, legenda urmăririi bourului (zimbrului) se integrează în tema "vânătorii rituale", cu o origine foarte îndepărtată, făcând parte din șirul miturilor referitoare la geneza unui neam, oraș sau stat. Anumite asemănări cu legenda strămoșilor eponimi ai hunilor și maghiarilor, Hunor și Magor, au dus la concluzia că ar exista o înrâurire directă a mitologiei ungare asupra narațiunii despre Dragoș. Dar Mircea Eliade, în De la Zalmoxis la Genghis-han, sesizând lipsa de similitudine între tradiția românească și cea ungară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VII-X 88 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X). 93 Ritul bizantino-slav la români 93 CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) 102 Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) 102 Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 107 Sarmații 107 Goții 110 Hunii 115 Gepizii 120 Avarii 124 PARTEA a II-a DE LA INSTALAREA SLAVILOR LA REVENIREA IMPERIULUI (602-970) 133 CAPITOLUL IV Populația autohtonă în secolele VII-X 135 Situația etno-demografică 135 Structurile economice-ocupații și îndeletniciri 137 Circulația mărfurilor și monedelor 139 Structurile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tânăr al barbarilor, promisiunile unui război interetnic total și încrederea într-un metisaj universal... Subiectul îl pasiona. Se simțea, probabil, când de partea Occidentului muribund, căci piela lui era prea albă, iar cultura lui era europeană, când de partea noilor huni. „Nu, puteți să spuneți tot ce vreți, totuși, sunt prea mulți venetici!” își încheia el discursul, uitând că, un minut mai devreme, lor le încredința salvarea bătrânului continent... Plimbările noastre, în visele mele, ocoleau cartierul acesta și ghiveciul intelectual rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-și apere cu curaj și tărie viața ei caracteristică pe terenul politic și religios. Provincia romană din răsărit, Moesia de Jos (Moesia inferior) fusese, cam de pe la începutul veacului al 5-lea după Cristos, cumplit de învăluită de năvăliri de ale hunilor, avarilor, slăvenilor și bulgarilor, și abia pe la capătul sutei a VII-a prinse o formă politică mai tare. Bulgarii, un neam de oameni de viță ugrică sau finică, se ridicară din așezarea lor de lângă Volga, se împinseră rânduri - rânduri înainte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sustractori și de hetere care ne stăpânește acum. Ei, când cineva își dă osteneala a răsfoi istoria acestui pământ, acela e de mai nainte sigur cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Nimeni n-a numit pe acest călugăr trădător sau nebun pentru că constata că starea de nedreptate în Imperiu făcea pe poporul roman să prefere domnia barbarilor. Bizantinul Priscos fu trimis în solie, la anul 448, la Curtea lui Attila, regele hunilor, unde află o sumă de romani. Ce-i spuse unul din ei, spre marea mirare a lui Priscos? Că sub acești barbari oamenii nu sunt pururea șicanați ca în Imperiu, că judecățile sunt drepte, că judecătorii nu sunt venali, că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
eos esse quam apud nos Romani? Itaque non solum transfugere ab eis ad nos fratres nostri omnino nolunt; sed ut ad eos confugiant, nos relinquunt. ) ["BIZANTINUL PRISCUS... "] 2270 Bizantinul Priscus fu trimis la anul 448 la Curtea lui Attila, regele hunilor, în Ungaria de azi. Prisci excerpta. ["SALVIANUS, PREOT DIN MARSILIA... "] 2270 Salvianus, preot din Marsilia, născut la 390 dintr-o familie galică. Noul Ieremia. Din numeroasele sale uvraje a rămas un tractat, De gubernatione Dei (V, 8), în care spune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
etno-lingvistice: unelte întâlnite aici, precum coașta 3 care, prin vechime, aparține lumii antice sau construcții specifice cum ar fi staulul, atestă continuitatea românilor pe acest teritoriu (Bucur, 1977a). Istoria locală este ulterior marcată de migrațiile intense din epoca prefeudală (avari, huni, goți, gepizi) și ulterior pecenegi, în secolele X-XII (Madgearu, 2005). Secolul dintre retragerea romană și pătrunderea maghiarilor este un secol întunecat și datorită faptului că în această perioadă, populația autohtonă a înregistrat un regres în dezvoltarea ei. Explicația constă în
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prière); Arb „Allhearing”/„hears (the petition)”. La v. 34, 50/49, pe care tocmai l-am citat, unde se află însoțit de Qarb, semnificația îl apropie până la sinonimie de Mumb. La fel și în contextele de mai jos: Hun"lika da‘" Zakariyy" Rabba-hu, q"la Rabb hab l :uriyya ”ayyiba ’inna-ka Șam‘ al-du‘" (3, 38/33): „Atunci Zaharia îl chema pe Domnul sau și spuse: «Domnul meu! Dăruiește-mi mie, de la Tine, o seminție bună! Tu ești Cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și literatură”, „Telegraful român”, „Amicul școalei”, „Concordia”, „Aurora română” ( Pesta ), „Albina”, „Transilvania”, „Familia” ș.a., el a dobândit o largă audiență printre contemporani. A scris despre cucerirea Daciei de către romani, despre Aurelian și retragerea romanilor, despre formarea limbii române, despre migrațiile hunilor. După un manual de istorie alcătuit de el s-a predat vreo cincisprezece ani în Transilvania și Banat. Poeziile lui M., răspândite în periodice, au, majoritatea, subiecte istorice, glorificând pe strămoși, militând pentru emancipare națională. Sunt scrise însă într-o
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța armelor - ungurii au trebuit să poarte nenumărate lupte cu teutonii, bulgarii, grecii, românii, slavii etc. -, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un nume în istorie“), unde câmpul de luptă era încă acoperit de cadavre, sau peste fluviu, la Nicopole, localitate ce amintea de campania din anul 1828. Cu asemenea priveliști în preajmă, el își imagina vremurile când „roiurile de goți și huni“ s-au abătut peste aceleași locuri, silindu-i pe daco-romani să se refugieze în „fortăreața Carpaților“, spre a-și conserva limba și instituțiile, „pregătindu-se să se întoarcă iarăși pe câmpurile fertile ale Valahiei, unde valurile contradictorii ale civilizației și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]