KorAP: Find »[drukola/base=hunter & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...54 >

1,337 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

cât ai zice pește. Așa tristă cum eram, nu am putut totuși să nu observ ce atmosferă plăcută era În local: fast strălucitor, dar intim, o ușurare binevenită față de vremea de ianuarie geros de afară. Te simți bine, iubito? Întrebă Hunter, simțindu-mi starea imediat. De fapt, adevărul e că... nu mă simt prea bine, am răspuns eu, cu ochii lăsati În jos. „Trebuie să fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar trebui să comandăm mai Întâi? Of, Dumnezele mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În jos. „Trebuie să fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar trebui să comandăm mai Întâi? Of, Dumnezele mare“. — Cred că pot să te Înveselesc eu... Nu cred asta, am spus cu tristețe. Am respirat adânc și am Început —Hunter, eu... Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-am uitat lung la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar trebui să comandăm mai Întâi? Of, Dumnezele mare“. — Cred că pot să te Înveselesc eu... Nu cred asta, am spus cu tristețe. Am respirat adânc și am Început —Hunter, eu... Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-am uitat lung la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-am uitat lung la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul ăsta, de ce nu mi-l dăruise Hunter de Crăciun? „Să-i spun ceva lui Hunter acum sau nu? Poate că Marci a făcut o greșeală... sau.. of, Doamne“. Nu știam ce să fac. —Nu-ți place? mă Întrebă Hunter, arătând Îngrijorat. —O, ba da, este... nemaipomenit, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul ăsta, de ce nu mi-l dăruise Hunter de Crăciun? „Să-i spun ceva lui Hunter acum sau nu? Poate că Marci a făcut o greșeală... sau.. of, Doamne“. Nu știam ce să fac. —Nu-ți place? mă Întrebă Hunter, arătând Îngrijorat. —O, ba da, este... nemaipomenit, am spus. Absolut minunat. Intenționam să ți-l dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În cazul ăsta, de ce nu mi-l dăruise Hunter de Crăciun? „Să-i spun ceva lui Hunter acum sau nu? Poate că Marci a făcut o greșeală... sau.. of, Doamne“. Nu știam ce să fac. —Nu-ți place? mă Întrebă Hunter, arătând Îngrijorat. —O, ba da, este... nemaipomenit, am spus. Absolut minunat. Intenționam să ți-l dau de Crăciun, dar clama de prindere nu era cum trebuie. Au trebuit să o refacă. Oare era adevărat? Îl purtase Sophia mai Întâi? Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
M-am Întors și m-am privit În oglinda din spatele meu. Ametistul atârna exact unde trebuia, exact sub clavicula mea. Reflecta lumina și scânteia Într-un mod foarte atrăgător. Ar fi fost minunat de purtat la balul lui Alixe Carter. —Hunter, este minunat, dar... —...grrrrrr! toarse Eartha Kitt, Începându-și recitalul. Hunter se ridică brusc și veni să se așeze pe banchetă lângă mine. Își puse un braț În jurul meu și mă sărută afectuos. Chiar nu era momentul să-l acuz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Ametistul atârna exact unde trebuia, exact sub clavicula mea. Reflecta lumina și scânteia Într-un mod foarte atrăgător. Ar fi fost minunat de purtat la balul lui Alixe Carter. —Hunter, este minunat, dar... —...grrrrrr! toarse Eartha Kitt, Începându-și recitalul. Hunter se ridică brusc și veni să se așeze pe banchetă lângă mine. Își puse un braț În jurul meu și mă sărută afectuos. Chiar nu era momentul să-l acuz de tot felul de tâmpenii. Poate că totuși mai puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Londra care Îi place reginei... Ia mai taci cu regina aia! Ce-a mai zis, tună poruncitor Lauren. Zice că el o să te părăsească pentru ea. Crede că lumea deja vorbește despre asta și că știu. Mi-a spus că Hunter o iubește de pe vremea când erau la liceu și că e greu pentru tine să concurezi cu ea, când tu Îl cunoști de doar două luni... sau zise șase luni? Marci făcu o pauză ca și cum ar fi pierdut șirul. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
costumul Jet Set de la ea, că nu voi mai vorbi niciodată cu Sophia. Am simțit că mi se face rău de tot. Apoi Lauren zise: —A mai zis și altceva, orice? — Întrebă dacă văzusem deja vreo aluzie despre ea și Hunter În „Pagina 6“. Lauren tăcea. Eram În stare de șoc. Pe neașteptate, Marci luă În grabă un exemplar din New York Post, lăsat acolo de cineva, pe o masă Învecinată. Deschise la „Pagina 6“ și ne-am strâns toate grămadă deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
adevărat foarte bine atunci când i-am dat papucii lui Christopher. Foarte bine. Uite cât sunt de fericită acum. —Marci, Încetează, i-o reteză Lauren. Va trebui să o ducem pe Sylvie la un hotel. Nu ar trebui să vorbești cu Hunter sau să-l vezi cel puțin o săptămână. Plănuiește-ți ieșirea din peisaj. Întâlnește-te cu el numai când nu vei mai fii atât de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dimineața asta arătam mai palidă decât The Grudge 1. Din punct de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să mă strecor cu o seară Înainte din apartamentul nostru cu o mică geantă de voiaj, cu strictul necesar, Înainte ca Hunter să ajungă acasă. Din punct de vedere emoțional, Însă, eram dărâmată. Când trecusem grăbită pe lângă portar, sperând că nu-mi va observa geanta plină și fața cu urme de lacrimi, mă simțeam de parcă mă Îmbolnăvisem de o boală incurabilă. Pe măsură ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Când trecusem grăbită pe lângă portar, sperând că nu-mi va observa geanta plină și fața cu urme de lacrimi, mă simțeam de parcă mă Îmbolnăvisem de o boală incurabilă. Pe măsură ce seara trecea, am primit din ce În ce mai multe mesaje pe telefonul mobil de la Hunter, care mă Întreba unde sunt, dar nu l-am sunat Înapoi. Mă simțeam groaznic de vinovată, dar Lauren avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău În privința lui Hunter? Nu spusese oare Phoebe odată că el obișnuia să fie pe vremuri un adevărat crai?“ Singurul lucru care mă ajutase să trec peste noaptea aceea fusese să mă uit la emisiunea E! True Hollywood Story: The Barbi Twins. Emisiunile TV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
A venit și a stat În picioare lângă mine: —Să găsești Într-un hotel un grătar din argint pentru prăjit pâinea este mai greu decât să dai de un democrat În Texas. Cred că o să-i dau un telefon lui Hunter, am spus eu. O să-și iasă din minți de Îngrijorare. — În nici un caz. Eu o să fac rost de un avocat, să fie pregătit, insistă Lauren. Oare nu ar trebui ca mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
entuziasmat și emoționat de apariția Ninei În rochia creată de el, că organizase la atelier o vizionare devreme În seara aia, pentru angajați și pentru prieteni. Simțindu-mă prea deprimată, luasem hotărârea să mă uit la show de una singură. Hunter Îmi lăsase și mai multe mesaje În timpul zilei, dar Lauren și Marci mă convinseseră că să-l sun Înapoi nu ar fi fost deloc Înțelept din partea mea În acest moment. „Poate că o să o conving pe Marci să-l anunțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dar Lauren și Marci mă convinseseră că să-l sun Înapoi nu ar fi fost deloc Înțelept din partea mea În acest moment. „Poate că o să o conving pe Marci să-l anunțe că sunt bine“, mă gândeam. Detestam gândul că Hunter Își făcea griji pentru mine În felul ăla. Mă făcea să mă simt groaznic. Dar, dacă suna Marci, ea i-ar fi spus unde mă aflam, că ea nu era nici pe departe genul de persoană În stare să păstreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu era nici o diferență Între ele. Sfârșise prin a se Îmbrăca În Dior și Își prinsese la gât o imensă broșă Verdura cu un safir. Eu, la rândul meu, eram atât de traumatizată din cauza faptului că nu mai vorbisem cu Hunter de trei zile, Încât eram la fel de ineptă ca și ea. Singurul lucru care mă putea scoate din izolarea tristă pe care mi-o impusesem era o Înmormântare. Îmi prinsesem, chiar, un văl În păr, sperând că nimeni nu o poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Îmbietoare două fotolii mici, așa că ne-am dus imediat la ele. —Offf! oftă Marci, prăbușindu-se Într-un fotoliu. Marci așteaptă să mă așez și eu și apoi spuse: Știi, am auzit ceva ce cred că ai vrea să știi. Hunter și Sophia se Întâlnesc mâine la MOMA1. Da? am murmurat eu. Ești sigură? Ea Încuviință din cap. Îmi pare foarte rău, Sylvie. Ieri am auzit ceva din Întâmplare. Sophia lua ceaiul la The Mark cu Phoebe când, pe neașteptate, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
A ales cel mai romantic loc din muzeu: se Întâlnește cu el la ora șase, În fața tabloului de Monet de la mezanin. 20tc "20" Isteria de la MOMAtc "Isteria de la MOMA" În după-amiaza aceea, mai târziu - să tot fi fost ora 4 - Hunter m-a prins, În cele din urmă, la telefon. Îi răspunsesem din greșeală la telefonul mobil, iar când i-am auzit vocea, am devenit atât de nervoasă, că m-a luat cu fiori. —Iubito, unde ești, pentru Dumnezeu? Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
urmă, la telefon. Îi răspunsesem din greșeală la telefonul mobil, iar când i-am auzit vocea, am devenit atât de nervoasă, că m-a luat cu fiori. —Iubito, unde ești, pentru Dumnezeu? Mi-am ieșit din minți de Îngrijorare, spuse Hunter. Nu-mi venea să cred că Hunter dăduse, În sfârșit, de mine. Prietenele mele juraseră să păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu de-abia dacă Îmi mai deschisesem mobilul În ultimele câteva zile. Însă o părticică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la telefonul mobil, iar când i-am auzit vocea, am devenit atât de nervoasă, că m-a luat cu fiori. —Iubito, unde ești, pentru Dumnezeu? Mi-am ieșit din minți de Îngrijorare, spuse Hunter. Nu-mi venea să cred că Hunter dăduse, În sfârșit, de mine. Prietenele mele juraseră să păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu de-abia dacă Îmi mai deschisesem mobilul În ultimele câteva zile. Însă o părticică din mine se simțea, În secret, ușurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Pot să-ți explic... —Încă Îl poartă. Vocea mea se ridică pe măsură ce furia mea creștea. — Gata cu explicațiile. Știu ce pui la cale. Mă minți de luni În șir... Iubito, nu este ceea ce crezi tu... — Hai, lasă-mă În pace, Hunter, nu am chef de asta. Îmi auzeam cuvintele ieșind din ce În ce mai repede, de parcă s-ar fi putut să nu-mi ajungă timpul să le spun pe toate: N-am mai fost atât de nefericită În viața mea. Vreau să divorțez. Prefer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung la telefonul din mâna mea. Acum mă copleșiseră Îndoielile. Hunter păruse sincer șocat. Și deloc vinovat. Dar, În mod sigur, bărbații vinovați Își cultivă În voce tonuri de nevinovăție, mi-am spus În sinea mea. Și apoi, Lauren Îmi spusese ceva groaznic despre bărbați care se poartă cu și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]