6,099 matches
-
ținut de câmpii, m-am târât, dar în vanîntre noi am legat vântul serii de ramuriSă nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geamCând treceai că un fum, vișiniu de frumoasă,îmbrăcată în jar, dogorita de flori,cănd treceai că un iad peste iadul din casă,Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de noriCând treceai mâna ta, răvășind spinii verii,Pește degetul lui împietrit în inel,Cănd muream de tăceri prin cotloanele serii,Cănd vroiam să nu fiu, cănd vroiam să
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
câmpii, m-am târât, dar în vanîntre noi am legat vântul serii de ramuriSă nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geamCând treceai că un fum, vișiniu de frumoasă,îmbrăcată în jar, dogorita de flori,cănd treceai că un iad peste iadul din casă,Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de noriCând treceai mâna ta, răvășind spinii verii,Pește degetul lui împietrit în inel,Cănd muream de tăceri prin cotloanele serii,Cănd vroiam să nu fiu, cănd vroiam să fiu ... XIII
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
interactive”! Nu voi face o pledoarie de modernizare, dintr-un motiv temeinic. Fiindcă am înțeles că Jertfa lui Hristos pe Cruce, Învierea și Înălțarea Sa la Cer au fost făcute pentru înnoirea omului adamic și pentru ridicarea lui din întunericul iadului în care se afundase din neascultare de Dumnezeu. A cere în Biserică un ”cadru nou, ieșiri în decor - de spectacole adiacente”, cum se scria aberant într-un cotidian gălățean, e ca și cum am vorbi de frânghie în casa spânzuratului. Ca și cum am
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
Asta doresc! Să regăsești trimise, Frânturi de viitor fără temei! Iar când duhoarea-ți străpezește țelul, Fardând mirosuri pestilențiale, Nici nu-i mai crede sorții tale felul De-a te-ndruma pe căile venale. Pluti-vei ca un abur peste iaduri Pierdut printre noroaiele din vise, S-o scurge toată ura printre vaduri, Săpate-n năzuințele ucise! Ciclul "Blesteme" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Noroaiele din vise / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27
NOROAIELE DIN VISE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377111_a_378440]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ARIPI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o candelă aprinsă Văd un înger cu credință Cum se roagă în văpaie, Iadul cade și se-ndoaie. Și striviți de mâna ploii Sunt în lanțuri puși călăii Osândiți la-ngropăciune, Cu tot răul de prin lume. Clipe seci și efemere Vor să prindă iar putere, Florile de mucegai Cer parfum nou să le dai
ARIPI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377166_a_378495]
-
un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii” (Penteleul) Acesate viziuni îl urmăresc și în descrierea vieții interioare: sufletul e plin de
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
margini de absolut arde în acest amor condamnat: „Iubirea ni-i sfințită de marea-i înălțime, Ne urcă la lumina eternelor dureri. Acolo, sus, păcatul n-ajunge nici ca gând, Și vițiul nu suie nici în închipuire; E ca un iad în ceruri unde se-ntorc plângând Râvnirile nebune ce n-au jos împlinire.” Ca mai toți scriitorii interbelici care n-au aderat la ideologia comunistă. Vasile Voiculescu a plătit cu închisoarea ultima parte a vieții. La vârsta de 74 de
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului blestem pe capul tău să cadă când de mine îți bați joc să te umpli de buboaie și să te frângi de mijloc *** somnuri grele, rătăciri și strigoi la ceas de pernă să-ți dea iadul năluciri să rămâi și ziua-n beznă *** să-ți miroasă gura greu cum ar adospi haznaua c-ai furat sărutul meu cum o face haimanaua *** să ajungi milog pe stradă tu ce-ai fost mereu stăpân fără casă - fără masă
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De la București, nevasta lui Ionel al lui Duran primea vești din ce în ce mai triste : Am făcut rău, femeie, că am venit aici, nici nu știi tu ce iad este în acest oraș, am sărit din lac în puț, venii din război să mor aici ! Vin ale dracului blestematele alea de avioane anglo-americane și ne pisează ca pe iepuri. Eu ca eu, c-am trecut prin viață, dar ce
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
uncheș uitat de Domnul pe pământ - așa era de bătrân. Acesta avea să povestească cum un fulger gros ca pe mână se lăsase de sus unind pentru o clipă pământul de cer, ca să sfredelească tina și să dispară în văgăunile iadului, nu înainte să aprindă florile și iarba sfarogite de lângă troiță. Și moșneagul mai povestea cum niște vâlvătăi înalte se ridicau aidoma unui rug jur-împrejurul troiței, eliberând spre cer puzderii groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
despicat! Dar nu-i totuna leu să mori Ori câine-nlănțuit. Și tu vrei să fiu cuminte? Amurg de toamnă violet... Vara noastră se va sfârși Când galben de tot va fi. Iar a tăcea toți lașii știu Din ceruri până-n iad. Ploaia care va veni Le va potopi pe toate! Un înger în fântâna durerilor mai plânge Singur, singur, singur. Se sting de frig și foame copiii cei săraci... Vinovații fără vină Cer să se facă lumină! Ca un copil aștept
PARTEA A III-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382140_a_383469]
-
culmile desăvârșirii!... 14. Vedeți cumva, o stare de revigorare a acestei situații, sunteți optimist, în acest sens?!... - Da, bineînțeles, nu cred, ci sunt convins că Dumnezeu Care a creat Biserica și pe om, cu promisiunea că pe Aceasta „Nici porțile iadului nu o vor birui” nu va întârzia această revigorare până la sfârșit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se va reface Ierusalimul pământesc și abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când va fi „un cer nou și
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
bine majoritatea politicienilor veroși se înscriu în această categorie iar voi, da voi STRADA, îi alegeți, dese ori neprezentându-vă la vot. Fiți siguri că absolut toți bogătașii care nu au creat locuri de muncă și își merită locul din iad pentru aceasta, cunosc deputatul de colegiu și, contra bani mulți, au ajutorul său. De aceea dorește un deputat să devină eligibil. Salariul de deputat este mai mic decât cel al unui bun strungar sau sudor, dar ciolanul este gras. Viața
SFINŢII INCINERAŢI PRIN NEPĂSARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382216_a_383545]
-
Patmos, sunt de mult depășite de mintea omenească, rămân să le folosim doar că simbolurile relelor de care sunt capabili oamenii de pretutindeni, din toate vremurile. Generația mea a trecut și este martoră apocalipsei aduse de cei patru cavaleri ai iadului ce au adus pe pamant Al Doilea Război Mondial. Primul, pe calul alb, Hitler - infernus rex, s-a repezit în Europa ca să facă o ordine ariana, urmat, pe cal roșu, de Stalin - gladius magnus, cel ce a omorât cei mai mulți oameni
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
de a înțelege sensurile de nepătruns ale existenței noastre, pendulând între zvârcolire neputincioasă și cugetare meditativă, între nostalgia trecutului luminos și pustiirea prezentului nebulos, între asumarea responsabilă a continuității și temerile incertitudinilor care îi hărțuiesc singurătatea. Cine a parcurs acest iad al despărțirii fără întoarcere înțelege nevoia poetei de a-și oblădui rănile sufletești prin cuvânt, încercând să-și găsească echilibrul necesar continuării existenței, după ce „ În urma viscolului/ care a nins peste mine” (Sunt doar palidă...) „... s-au prăbușit/ toate luminile/ neaprinse
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
fără stil, cu nade, umpluturi" ș. cl., răsfrângere, la rându-i, și vrednică icoană a unei nevrednice istorii); dar, pentru că sălășluieș-te,-ntr-însul, ca într-o malebolge, acea sinistră "iazmă" urlătoare ce-a devenit Sultana Negoianu: fosta amazoană cinofilă, ajunsă Cerberul acestor iaduri, ce-și hămăie "în nopțile cu lună" ibovnicii Anubiși de pe vremuri. ("Ascunsă, ori închisă", o astfel de "sultană" va fi având, în preajmă, și, cică, Pașadia; doar că aceea, noaptea, nu latră, "țipă" numai.) De fapt, ruinele/ "epavele" umane sunt
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
la Festivalul Internațional de Film de la Berlin de anul acesta. "Toată lumea din familia noastră" tratează cu umor povestea tristă a unui tată și a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanță ca-n rai, dar sunt prinși în iadul relațiilor de familie de pe pământ. Pelicula s-a bucurat de participarea actorilor Șerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu și Gabriel Spahiu în rolurile principale, cărora li s-au alăturat nume sonore din domeniu precum Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu și Alexandru
"Toată lumea din familia noastră", distins cu trofeul Anonimul () [Corola-journal/Journalistic/82276_a_83601]
-
o gaură în scăfîrlie ca o flacără albă/ luminînd sub văpaia lunii într-o crevasă/ pierdută prin munți dar dînd totuși din aripi" (O femeie...).; "durerea e o altă față a puterii" ( Împins de un restort magnetic); "dar cîine al iadului oricîte flăcări gălbui/ ar țîșni din gura ta păcătoasă/ tu niciodată nu te vei înălța cu ele la cer (...) că nu știu de ce în vremea de azi iarna cumplită/ vine pe neașteptate/ și te zidește atît de adînc în zăpadă
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
de abator până ce ajungeam sus și sunam și mi se deschidea ușa, când apărea ea în mijlocul olfacției mele alarmate, ea rezumând totul, materializând oroarea, luând chipul acelui miros fetid... încât de la un moment dat mi se părea că intram în iad, un iad în care toată lumea, ispășindu-și păcatele, oricare ar fi fost ele, cu imperfecțiunile hărăzite... - atunci, în acea zi, auzindu-i glasul amabil de amfitrioană, mă trezisem la cuvintele rostite tare în pragul ușii deschise: - Vasăzică,... ai violat-o
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
până ce ajungeam sus și sunam și mi se deschidea ușa, când apărea ea în mijlocul olfacției mele alarmate, ea rezumând totul, materializând oroarea, luând chipul acelui miros fetid... încât de la un moment dat mi se părea că intram în iad, un iad în care toată lumea, ispășindu-și păcatele, oricare ar fi fost ele, cu imperfecțiunile hărăzite... - atunci, în acea zi, auzindu-i glasul amabil de amfitrioană, mă trezisem la cuvintele rostite tare în pragul ușii deschise: - Vasăzică,... ai violat-o! și a
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
vreun depou sau o fabrică. Ciocioana, mama fraților Dei, cu un nume desprins parcă dintr-un film neorealist italian, lucrează toată ziua la bandă, la , unde va munci apoi și Nina, fiica sa, și probabil urmașele urmașelor ei... Marian, în iadul depoului său, aproape că nu se mai distinge din canalele "înnoroiate cu flegmă de motorină amestecată cu ulei și apă", fiind zilnic tocat de compresoarele locomotivelor electrice. Șomerii nu au un program fix, dar prestează activități alternative nu mai puțin
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
dă mine așa cum cred că aș merita după toate câte țiam arătat da atunci săm spui curat să nu mă perpelesc dejeaba și să nu dau dân mâini să te tot văd căci asta ie mai greu dă îndurat decât iadul pă care lam îndurat Scumpo tu nu poți ști cei aia și dacă fratele nenorocit alu imbecilu tău dă bărbat îți mai dă târcoale dăm dă știre și no săț mai dea târcoale decât terci săl iei pă făraș și
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
În lungul drum cu pluta către eternitate ați plutit exact atâta cât să vă relaxați, dar nu atât de departe încât să nu vă mai puteți întoarce acasă. Ați aruncat o privire în paradis și ați tras cu ochiul în iad. Ați băut din cupa care se află dincolo de plăcere, durere și căutare meschină a tuturor muritorilor. în românește de Marius Constantin 1 Fel de omletă italiană cu legume, brânză sau carne (n. tr.) 2 Zillion Dollar Frittata (n. tr.) 3
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
în 1988, reprezintă un experiment literar cum puține se înregistrează într-o viață de scriitor: o panoramă a unei lumi haotice și în continuă viermuială, o bolgie mișunând de păcătoși, comparată cu pânzele faimoase ale lui Hieronymus Bosch ori Brueghel. Iadul pe pământ prins într-o frază uriașă, așa s-ar putea rezuma cartea scriitorului spaniol, care descrie o lume cumplită, populată de oameni de toate rasele și categoriile sociale, chinuiți ai supraviețuirii, apelând la o aglomerare de episoade, captând în
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
A bestiei ce nu-ți ascultă mintea, Prostește înghițită, stând dovadă Smintelii ce te-mpinge înaintea Pierzaniei: având, să n-ai; o vrere Stârnită de o dulce așteptare, Urmată de extaz, apoi durere: Neantul absolut, minciuna care Te duce-n iad, știi bine, da-i ești rob, și o urmezi ascultător, neghiob. CXXXVIII Ea jură că-i o sfântă! Cine-o crede? Să-i spun că jură strâmb? O, n-are rost. Sau poate-am chip de tânăr... cum se vede
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]