19,061 matches
-
să devină greu și apăsător), un verde crud, nealterat de nuanțe, o culoare plată, fără tonuri de dégradé. Este un univers în care, dintr-o dorință de eliberare, pare că se aude ,,un strigăt ciudat/ bătându-se de pereții/ cu ierburi înalte’’ (Verdele zid), este un univers în care zăpezile se aștern strat cu strat, an de an, peste ființă. În acest univers tăcut, elementele de decor, eventual personajele sunt puține. De ce? Pentru că prezența lor, cu atât mai mult veselia lor
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
o stângăcie studiată în câteva poezii, o naivitate în unele versuri, dar imaginile apar atât de clare, descrierile devin aproape palpabile. Poate exact această inocență păstrată intactă?! „ Aș vrea să fiu copil din nou, mi-e dor/ S-alerg prin iarba crudă, la izvor.” Aproape că îți vine să alergi. Simți impetuos nevoia de a-ți cufunda tălpile în covorul moale. „Aș vrea să -mi spună, tainic,seara o poveste / Cu-a fost odată și cu... nu mai este.” Și-aș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
discursul filialelor „mamă” le face uneori să fie privite cu suspiciune. Ele sunt văzute de multe ori ca reprezentând interesele ideologice ale Occidentului în România. Ar mai fi și a treia categorie, asociațiile pornite de jos în sus, de la firul ierbii, și nu din inițiativa unor politicieni sau a unor ONG-uri străine. Baza lor este nevoia oamenilor de a se asocia pentru a-și promova interesele. La acest capitol, stăm destul de prost, iar rezultatul este vizibil. Cauzele situației proaste a
Despre rostul și rolul societății civile [Corola-blog/BlogPost/93910_a_95202]
-
prin cea a Europei. Am obiceiul de a lucra zi-lumină (ca țăranul) și fac aproape totul în stare de joc”. De ce ați rămas în România? „Pentru că nu pot trăi decât în limba română; pentru că am tălpile și genunchii înverziți de iarba Cicăneștilor și nu se ia verzeala asta oricât m-aș freca de tare cu săpun euro-global. Altfel, ca tot matematicianul, am tot umblat prin lume: cu treburi, niciodată ca să-mi caut loc de casă.” Acesta este Academicianul Gheorghe Păun, pe
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
Buzatu, spunea că, în viață „Omul trebuie sa aibă și prieteni și dușmani. Prietenii îl învață ce trebuie să facă, iar dușmanii îl obligă să facă ce trebuie”. Nu știu câți prieteni adevărați a avut eruditul istoric, dar dușmani... câtă frunză, câtă iarbă. Ei bine, ei, dușmanii l-au obligat să-și respecte principiile și dragostea de glie, ajutându-l deseori, să-i combată cu propriile arme. Tot ei au avut grijă să baricadeze ușa Academiei Române pentru ca omul de știință, „istoricul total” cum
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
acest moment, acum pot spune și eu: Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!” Autoare și de versuri și proza, o parte din scrierile literare ale Simonei Lazăr pot fi citite la Casa cu tamarisc și alte proze, Corabie spre Magonia, Iarbă manuscriselor și Somnul grifonului. Valentin Țigău: “Istoria noastră nu e nouă. Sute și mii de alți jurnaliști au suferit pentru că au spus adevărul” La momentul respectiv, Valentin Țigău a declarat, cu modestie: „Că jurnaliști profesioniști, n-aș miza, în totalitate
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
mărginita de pietrele în formă de focă, îngrămădite pentru a zăgăzui impetuozitatea valurilor. Mai aproape, măi înspre noi, terenul de bătut mingea pe nisip, aleea din capătul falezei, gardul verde împrejmuitor al vilei și, până sub picioarele noastre, grădină cu iarba, flori și copaci, cireși, meri și mai ales pruni, un nuc, pini, frasini și câțiva stejari în partea stângă, printre care se ghicește stațiunea Olimp: Hotelul Belvedere și, dincolo de el, hotelurile masive ca niște străjeri, închipuind Muntenia, Moldova, Oltenia, Transilvania
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
Maia, acolo unde, anual, unul dintre discipolii săi, distinsul profesor Jipa Rotaru, organizează reuniuni de excepție, pentru mintea, inima și adevăratul trecut al devenirii națiunii noastre. Magistrul Gheorghe Buzatu stătea în aer liber, la o masă, pe un tăpșan cu iarbă verde, nu departe de cortul militar în care îi plăcea să îi asculte pe mai tinerii confrați. Privirile sale erau ale unui om împăcat cu soarta lui. Răbdător cu cei din jur. Când a primit, în semn de supremă cinstire
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
să-ți între bani în cont. Ani întregi, primari, consilieri locali și funcționari corupți au făcut exact asta, încasând pe nedrept subvenții pe pășunile României. Cu 4,9 milioane de hectare de pășuni, România se poate considera o țară bogată. Iarbă grasă e valoroasă. Și cum în alte țări, mai dezvoltate, pășunile au cam dispărut, din cauza ca și agricultură și zootehnia se industrializează, experții Uniunii Europene s-au gândit să protejeze peisajul și biodiversitatea colinelor înierbate, cu bani gratis, adică subvenții la
Cum s-au imbogatit zeci de primari din subventii ilegale de la UE. Bani incasati pe animale moarte de ani de zile [Corola-blog/BlogPost/94056_a_95348]
-
Emil Brumaru Bătuți lin pe umeri de fluturi În semn de albastru drum bun În urmă-ne apele-n ciuturi Oh capăt-un iz de căpșuni Și iarba se-ndoaie subțire De cîtă văpaie și chin Și rouă strivită-n neștire Îi trebuie-amurgului fin...
Plecarea by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12206_a_13531]
-
Ion Chichere Steaua polară Iubire mi-ai risipit memoria în lumină trupul tău subțire de iarbă m-a încolăcit răzbunător în iertare tot ce părea despărțit s-a despărțit și mai tare unindu-se fulgerător în afara ființei am atins limitele conștiinței locul unde totul stă lipit de nimic steaua polară a fost cîndva roată în carul
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
încui ușile pun în jgheaburi pîinea și vinul doaor știi că pînă la urmă fiecăruia i se fixează locul între contaminare și pedeapsă (și mai susținem noi că poezia sporește cînd frica și moartea șterg interdicțiile?) Alonzanfan carne de tun iarbă de țigară și oscioare spălate cu vin înscrisurile unei vieți liniștite cu respirația întreruptă de parcă maestrul h. ar urca pe scara servitorilor spre petrecerea contelui esterházy cu gesturile vătuite ale celuilalt maestru h. pornind cu manivela automobilul arhiducelui - pași adăugați
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
se revarsă din ochi cufundați în cristelnița Clipei preotul ne acoperă cu palma sa fața Ioana IERONIM Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei? cum ai putea găsi atâtea cuvinte câte suflete are vântul câte foșnete are iarba și glasuri pământul câte cântări are pasărea-n zori și pe-nnoptat? cum să găsești dintr-odată cuvinte pentru câte feluri există de a purta poverile-n spate sunt copii? sunt cartofi? sunt părinți? în câte feluri izbesc zmeiele pământul - de la
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
alții cei mulți, risipiți pe un mal, durerea unui neam o sită a iubirii amarul, ei așteptînd la cap de drum, așteptînd la capul de geamăt al rostirii, oare ne va adopta dumnezeu? Și-au cosit deja de trei ori iarba peste martiri, peste clopotarul alungat, deasupra un avion plombînd în uruire văzduhul cînd cu adîncă încredințare fie ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere - memoria fiind văduva vorbelor, frumusețea mersul divin peste întinderi
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
lor galbenă în stavila șoselei cenușie, și calul murg, și căruța roșie-argintie, și țăranul îmbrăcat în negru de pe capra căruței ar pieri copleșiți de floare. Adie vântul în frunzele sensibile ale plopului din dreapta, și urechea câinelui culcat lângă mine în iarba mare și proaspătă, tresare ca de o atingere materială. O muscă neagră, autentică, trece prin fața soarelui, de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga - o fi alta? -, și nu o mai vezi. Zumzetul ei, pe care toată vara îl urmărești
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele ei pur, intens, accentuează frumusețea galbenului adevărat al florilor de păpădie, făcându-l acut prin contrast. Oare în Japonia păpădiile sunt tot atât de galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
frumusețea galbenului adevărat al florilor de păpădie, făcându-l acut prin contrast. Oare în Japonia păpădiile sunt tot atât de galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
decenii / din viața mea / au pierit / în râul Amarului Târg / aidoma unor căței / înecați de o mână haină / (dar nu există oare / o milă-a necruțării / un Bine al Răului?)/ aidoma unor căței / care n-au deschis măcar ochii.; Cu iarbă se-ndestulează / (cu ce altceva?)/ muzica / aidoma unei vite / cu iarbă grasă primăvăratică roșie / muzica militară-n / chioșcul din parc / lângă Poarta Sărutului.; La Masa Tăcerii / firește se tace // uneori a lehamite / ca și când s-ar fi vorbit prea mult // alteori
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
unor căței / înecați de o mână haină / (dar nu există oare / o milă-a necruțării / un Bine al Răului?)/ aidoma unor căței / care n-au deschis măcar ochii.; Cu iarbă se-ndestulează / (cu ce altceva?)/ muzica / aidoma unei vite / cu iarbă grasă primăvăratică roșie / muzica militară-n / chioșcul din parc / lângă Poarta Sărutului.; La Masa Tăcerii / firește se tace // uneori a lehamite / ca și când s-ar fi vorbit prea mult // alteori ca și când / nu s-ar fi vorbit niciodată // ca și când Logosul / ar fi
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
cu cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
vor fi goale, ca două pahare din care văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu-i câmp de bătaie. Când limba îmi va încolți, iar iarba îmi va țâșni din gură, îngropându-mi vocea ca pe-un râu subteran. Când urechile își vor retrage timpanele în adâncuri, ca pe două lespezi acoperind două peșteri de ceară. Când mâinile mele, în mănuși de solzi, vor începe să
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
de vioară" (Plângere). Se remarcă elogierea iscusită a iubitei, într-un fel de toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub genele uituce;/ în văzul lor cad în genunchi și tac// Iar gându-mi melancolic fără leac/ Mă ține treaz să celebrez discret/ Icoană a feminității din alt veac." (Rondelul feminității din alt veac). P.S. Pe
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
Anatolie Paniș Să nu ajungi la spital decât atunci când ai căpătat râie. Boală domnească. Se tratează prin frecare la pielea goală cu soluție de sulf. Altfel, începând de la orele șase dimineața, puhoi de lume, bolnavi câtă frunză câtă iarbă, unii înăuntru de spital, alții care tot vin și vin înspre celebrul Spital Militar din București. Ai fi tentat să crezi, că la Spitalul Militar de-aici s-ar trata chipurile numai cazonii. Nu-i așa. Civilii au luat cu
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]