481 matches
-
încă de la primele pagini. Și titlul Teodosie cel Mic trimitea mai degrabă la finețuri bizantine, cu împărați minori patronând o Curte coruptă, cu mai mulți centri de putere, în care intrigile coexistă cu harul sfințeniei, iar sugrumările au loc în iatac, cu fir de mătase. Nimic de acest gen în fantasy-ul postmodern pentru copii ușor sadici, publicat în 2006. La fel și în Ilie Cazane: titlul păcălește, iar surpriza este una foarte plăcută. Slavă Domnului, autorul nu produce o parodie scrâșnită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor înaintea ei, tânguindu-se: — Sărutăm mâna, măria ta, îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa... Are o gură care taie ca o sabie. Spune câte-o vorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu noi!... Nu-i nici așa de proastă pe cât se pare... răspunse zâmbind cucoana, nici chiar așa de urâtă... Cu tot acest cuvânt blajin și plin de mângâiere, femeile nu se liniștiră și ieșiră tot năcăjite, ștergându-și lacrimile, din iatacul cucoanei Aglaie. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe și partida nobilă era hotărâtă să întrebuințeze împotriva „topârlancei“ nu numai foarfece pentru tăiat cozile ori o bătaie soră cu moartea, dar chiar și mijloace mai hotărâtoare, care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dărui și aur și a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în primejdie și Mehmet. Lumea e plină de ființi zavistnice, stăpâne iubite, și te poftesc să nu mă lași singură în iatacul meu. Sunt plină de îndoieli și frică. Sultanul a încercat s-o liniștească; ea i-a zâmbit cu mâhnire și s-a lipit de el ca o iederă. — Am avut un vis urât, mărite doamne. Visul s-a împlinit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiu Mehmet. Au venit asupra ei femeile, ridicând-o. Ea le-a respins, cu priviri crâncene. S-a zvonit îndată că feciorul a avut o boală prea grabnică, poate de inimă. Și mama s-a retras rănită, încuindu-se în iatacul ei. Se ridica împotrivă-i ceva mai mare, mai mult, mai covârșitor decât sultan Soliman. Soarta, cu ochii de ghiață verde ca și ai doamnei Roxelana, i se împotrivea, făcând altă rânduială viilor și morților. Lacrimile și strigătele nu folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
găsit pe marele său stăpân mai puțin înclinat să stea cu dânsa de vorbă despre treburile împărăției. Soliman avea din când în când mâhniri posomorâte. Unii din curteni credeau că duhul lui Mustafa șahzadè tulbura somnul părintelui său. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea, grăind cu cineva și tânguindu-se: —Împăratul slăbește... ziceau unii. De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se îndemna mai ales să scurteze de căpățână pe unii dintre sfetnicii săi care se aflau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul, prins de friguri, S-a fost cutremurat 1. Și o va face exact în momentul în care Macduff se va întoarce din iatacul regelui, aducând vestea năprasnicei sale morți și arătând ca un om căruia tocmai i-a ieșit în cale Gorgo: Veniți în prag și de-o gorgonă nouă Veți fi orbiți. Nu-mi cereți să vorbesc 2. Iar în actul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Banquo, care clatină din cap precum Comandorul din Don Juan, rămânând tăcut în ambele lui apariții și vizibil doar pentru Macbeth, spectrul acesta, așadar, va fi interpretat de către Lady Macbeth ca efect al unei teribile spaime (tot așa cum, în scena iatacului reginei din Hamlet, fantoma tatălui, pe care doar Hamlet o vede, va fi interpretată de mamă ca rod al unui delir provocat de cumplita suferință a fiului ei). Pentru Macbeth însă spectrul este altceva: un duh în stare să îngrozească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ar fi pus mâna pe o pasăre gata-gata să zboare. Înainte de cafea îl întrebase din ochi pe Asvadur. Cumnatul său îi răspunsese cu un zâmbet încurajator. După cafea o ceruse de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe albastre. Și-l despletise și îi acoperea umerii firavi. Pe un gheridon era o vază cu stânjenei galbeni. Umbra unei flori tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Zeus de la Dodona (Apollonios din Rhodos, Argonauticele, I ; și Orfeu, Argonauticele ; cf. 105). Este un gest mitic de „sacralizare” a unei creații care, probabil, avea corespondențe în arhaice gesturi rituale de construcție. în Odiseea, de exemplu, Ulise își construiește iatacul nupțial în jurul unui măslin, copac sfânt, consacrat zeițelor Atena și Demetra. Din lemnul și pe locul copacului sfânt din centrul iatacului, Ulise meșterește patul conjugal. El confecționează o mobilă imobilă din trunchiul măslinului care a fost lăsat cu rădăcinile în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unei creații care, probabil, avea corespondențe în arhaice gesturi rituale de construcție. în Odiseea, de exemplu, Ulise își construiește iatacul nupțial în jurul unui măslin, copac sfânt, consacrat zeițelor Atena și Demetra. Din lemnul și pe locul copacului sfânt din centrul iatacului, Ulise meșterește patul conjugal. El confecționează o mobilă imobilă din trunchiul măslinului care a fost lăsat cu rădăcinile în pământ, marcând pentru totdeauna „centrul locului”, cum observă Jean Starobinski (64, p. 106). Este vorba de un ritual tainic de construcție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dovadă că Ulise - la întoarcerea din lunga-i peregrinare - este recunoscut de Penelopa doar după ce trece proba cunoașterii acestui secret (106). Ulise săvârșește o acțiune de ordonare rituală a spațiului, realizând un microcosmos mandalic, organizat în cercuri concentrice - măslinul, patul, iatacul, palatul etc. -, având în „centrul de greutate” rădăcinile și trunchiul copacului sacru (Odiseea, XXIII, 214-288). în alte episoade ale textului homeric eroul va utiliza două instrumente, confecționate tot din lemn de măslin și tot în vederea răpunerii/organizării Haosului : o armă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păstra secretul destăinuit de ea (36, pp. 210-211). Condiția păstrării cu strictețe a secretului riturilor îndeplinite este simptomatică. Am întâlnit-o și în alte legende comentate în acest capitol : cea a „românului Noe” edifi- când arca, legenda lui Ulise întemeind iatacul nupțial etc. În folclorul european sunt cunoscute multe legende în care cel care cunoaște cauza surpării construcției și le dezvăluie meșterilor necesitatea efectuării unui act ritual este un preot sau un călugăr, un mag sau un vrăjitor (vezi bibliografia la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar, în cazul legendei sumero-akkadiene, el este un semn distinctiv normal pentru o zeiță a dragostei și a maternității, cum este Inanna (Iștar). De altfel, așa cum am văzut, Ulise îndeplinește și el tainice canoane pentru a întemeia patul conjugal și iatacul nupțial pe locul și din lemnul măslinului - copac consacrat zeițelor Atena și Demetra. Nu credem că, în acest ultim caz, actul ritual a fost patronat de Atena (zeița pururi castă), ci, mai degrabă, de Demetra - zeiță a fertilității (pământului, dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ci doar capul acestuia, înfipt în lance. El așază acest trofeu „dinaintea marii porți a Urukului” (conform versiunii ninivite ; cf. 98, p. 88). Tot astfel procedează Ghilgameș și după ce răpune „Taurul ceresc” : „El luă [coarnele taurului] și le atârnă în iatacul său domnesc” (3, p. 143). Motivul este din abundență atestat în textele folclorice româ- nești, ca în balada tip Iovan Iorgovan : Capul șerpelui tăia, Capu-n sabie-l lua, La-mpăratul se ducea (30, p. 228) ; sau în colindele de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Când ai nevoie! . . . Mai ales astfel de nevoi! . . . - Mai fericite, totuși, cele care nu trec pe la tine, râse Mini, cu frica și curajul unei sănătăți perfecte. Pe o scurtă cotitură a casei, mai era o cameră unde Mini recunoscu mobilierul iatacului prim. - De musafiri! ... - explică Lina. Dar acum stă Sia. Așadar, locuia chiar la ei! ... Apoi venea bucătăria, micuță dar cu acea strălucire de laboratoriu nou-nouț. Lina cumpărase bateria cratițelor de aluminiu cu aceeași îngrijire ca forcepsele. - Baba mea nu se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
curios. Și, ca un prost, i-am cerut să o caute. A răscolit mult, spre disperarea mea, dar și din vina mea, cel care-i cerusem să o caute, același care doream să petrecem altfel timpul, dacă tot ajunsesem în iatacul ei. Ea se ambiționa să o găsească, răstumînd cutie după cutie cu fotografii din copilărie. La un moment dat a găsit-o. M-a lovit drept în creștet. Imaginea mi-a provocat o revelație. Dar nu eram încă sigur. în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele negre, îi înăbușea țipetele cu fâșii de postav transformate-n căluș. După o noapte plină de hohote în iatacul lui improvizat, avea să-i taie gâtul, plictisit de atâta plâns. Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte safirul ca pe o chezășie a faptului că nu va sfârși ca Blanca, cel puțin nu în noaptea aceea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de alte două slujnice, care nu mai au nici chip, nici nume și, în curând, nici mâini, pentru că Musa le va tăia amândurora mâinile și limbile imediat ce va afla cum au intrat femeile, cu desagile lor pline cu pietre, în iatacul unde creștina cea blondă se roagă. Cu spatele la ele, în genunchi, cu coatele sprijinite de pat, cu palmele împreunate, cu perlele care-i înconjoară mijlocul între degete, ca niște mătănii. Când ploaia de pietre o lovește, ea nu vede mâinile care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
repetă la nesfârșit numele ei vechi, cucerire a noului ei rang de muribundă care nu mai are de ce să se teamă de el. De ce îi este, oare, atât de prețioasă? Medici de toate felurile, creștini, arabi, evrei se perindă în iatacul ei. Toți clatină din cap. Toți frâng și mai tare trupul alb-vânăt în încercarea de a aduce oasele la loc. Gâtlejul se deschide și vocea de copil se împlinește în gemete lungi, care încetează doar când licărul de viață se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Când ați luat vaporul, prima oară, amândoi, unde mergeați? La Sevilla. La Sevilla mergeau. 20. aici Orașul lui Heracle. O fortăreață a plăcerii, un vis frumos și citric. Avea ziduri albe, în capul meu, nesfârșit de albe, ca paginile goale. Iatac al creștinătății. Nestemată omeiadă. Nu e oraș pe lumea asta din care să intri mai ușor în poveste, să te pierzi, unduios, în caligrafia arabă. La Sevilla e întotdeauna cald. O căldură stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ducă miresele în orașe invadate de portocali, unde mireasma grea funcționa ca un drog, unul care zgândărea simțurile și anula pudibonderiile. Cadoul nunții păgâne a lui Rodrigo pentru victima lui e o grădină de portocali replantați noaptea, pe neștiute, în jurul iatacului unei mirese forțate să-l accepte. Și a funcționat? Asta mă depășește cu desăvârșire. Ce știu e că el a pierdut Spania, ea a înnebunit și și-a tăiat venele, tatăl ei și-a vândut regele lui Musa... Nu lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Doica lui, Sumayya, a dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și blondă, așa ca el, purta perle în jurul taliei și se îmbrăca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]