479 matches
-
în poarta castelului căci drept așa ceva luă hanul ca să se desfete."195 De aceeași insanitate dă dovadă Ladima, percepând-o pe Emilia ca pe o creatură serafică, trăind într-o cameră ce strălucește de curățenie și lumină când, de fapt, iatacul acesteia este un fel de bordel semiclandestin. Mult mai lucidul Fred Vasilescu consacră acest adevăr: "Aci vii, dar după ce termini pui o monedă sub scrumieră, pe noptieră, și pleci cu grija să nu lași nimic compromițător la fața locului."196
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care a bătut din greșeală la o ușă străină, aluzie subtilă la uciderea gratuită a lui Polonius, străpuns de spada lui Hamlet într-un acces de furie dublat de confuzie. Polonius se afla unde nu trebuie, după o draperie din iatacul reginei și asta îl face pe erou să creadă că și-a meritat soarta. Gândul d-nei T. este otrăvit de durerea provocată de Fred și otrava parcă îi cuprinde întregul corp. Letala substanță care îi răpune pe toți în finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unde eul liric se simte la adăpost de rigorile sistemului exterior, firește coercitiv: odaia ("Să intri în odăi din care nimeni/ nu te mai scapă, / Unde totul e proaspăt ca-n mărar,/ Unde sunt căni cu apă!"), cu variantele subînțelese, iatac și alcov, bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu găleți de zoi la ușă,/ Unde plitele-și înfundă/ Nara moale în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cameră și se face nevăzută". În urma apariției, rămâne un brâu alb: devine clar pentru cititor (dar nu și pentru nefericitul George) că totul fusese o nereușită escapadă amoroasă din partea tinerei Zoe, rivala în dragoste a Elenei, care crezuse că, în iatac, îl va descoperi pe cel iubit, Alexandru. Episodul este, altminteri, suficient de bine gradat, iar tortura psihologică a pusilanimului veteran înfățișată relativ plauzibil. Restul romanului, strangulat de scene de un sentimentalism diabetic (pe care capilarele emoționale ale lectorului contemporan le-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
flori de promoroacă și, răzbătând peste umerile-i solide, asprul duh al nopții ghețoase o privea cu milioane de ochi". Anxietatea distinctă se transformă în oroare exacerbată, paralizantă: "[e]a se dădu înapoi, amuțită de groază, și apariția o ajunse în iatacul în care încă plutea mireasma caldă a dragostei". În lumina dezintegratoare de mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită, acesta își verbalizează prompt suspiciunile; bruscat, devine amenințător. În cele din urmă, "a ieșit, tropăind din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
remarcabilă radiografie sinestezică a unui desengaño erotic. Este o metamorfoză a senzualului în trivial; o subită maculare a universului intim, de a cărui puritate, cu doar câteva clipe înainte, femeia fusese atât de sigură: "Mireasma care plutea încă în aerul iatacului era acum acră, respingătoare. Sanctuarul fusese profanat". Necroza fenomenologică se generalizează prin enumerarea substantivală: "Toate obiectele de pe mese, de pe etajere, de pe gueridoane, toate perinele divanului, mototolite de spasmul dragostei, ofereau acum o priveliște anostă, dezgustătoare. Pretutindeni se încuibase mirosul de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
altele... Trăia de altfel cu vechilul, știa tot satul asta". Nu lipsesc referințele orgiastice, ca într-un film de Pasolini: "Oamenii spun că veniseră țăranii de pe alte moșii și ea i-a chemat câte doi, câte doi, la ea în iatac, să le împartă averea. [...] De fapt, se lăsa siluită pe rând de toți. Ea îi îndemna, chiar ea. Îi primea goală, pe covor, doi câte doi. Până a venit vechilul și a împușcat-o". Partea a șasea aduce în centrul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lucrat manual la o mănăstire din sudul țării, canapeaua ,,Biedermeier românesc" acoperită cu o scoarță cu motive naționale (de asemenea, lucrată manual), lada de zestre (de secol XIX), sobița portabilă care se utiliza atât pentru încălzirea cât și pentru iluminarea iatacurilor de odinioară tot atâtea crâmpeie apte să glăsuiască despre acest mare patriot și cărturar român. Mulți vizitatori, în special cei foarte tineri, află abia acum despre talentul de pictor al lui Gheorghe Asachi, admirând tabloul ,,Cap de bărbat" (ulei/carton
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
luna rotată și plină, Stelele toate, ale cerului zodii și mîndra-i cunună, [...] Plăsmuie două frumoase cetăți locuite de oameni, 480 Unde se văd niște nunți și chef de nuntași și ospețe, Și-unde sub zarea de facle miresele ies din iatacuri Și sînt pornite-n oraș. Și cîntec de nuntă răsună Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dînșii Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite 485 Stau în picioare la porți și alaiul privesc cu mirare [...]. Iată și-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
plecate, ascultară rugăciunea de sfârșit. — Să mergem în odăile mai răcoroase, cine dorește narghilea, cafea, dulcețuri..., mai spuse domnitorul, apoi privind către cei doi frați: cu voi, cu Matei, cu Iordache și cu sfinția sa, am o treabă. Am trimis în iatacul doamnei după mama și Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Maricăi și o trase spre sine vrând să o sărute. Ea se feri fără să se opună de fapt: — Chiar așa, de ce tocmai povestea asta? — Uite-așa, îi ridică bărbia și o sărută lung pe buze, apoi înlănțuiți pășiră spre iatacul unde dormeau copiii, Constantin cuminte în patul lui, Ștefan în leagăn pe spate, cu brațele în sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu boierii cu care stătuse în spătărie toată ziua, iar Marica era în odăile ei, cu jupânesele. Mi-au spus că a sosit mama și că e la doamna, am trimis vorbă că vreau să-mi beau cafeaua acolo, în iatacul Maricăi. Jupânesele, care mai de care „să trăiești, măria ta”, doar tușa Anca când m-a văzut s-a lăsat în genunchi și a ridicat mâinile în sus: „Doamne, Constandine, că mândru mai ești domn; Pavele, Papa, frate-meu, unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau între ele, privind-o cu un fel de milă sfidătoare. Nu se poate, nu poate fi, e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pas măsurat în pridvorul cu felinare florentine din fier forjat și sticlă semitransparentă. Din urmă îl ajunseră doamna Marica, capuchehaia Ianache Văcărescu și prinții Constantin și Ștefan. Intrând în sala de jos, Vodă spuse: — Aș dori să cinăm în iatacul doamnei, să pună masa roabele măriei sale. Constantine, dă poruncă unui ostaș să-l aducă pe Ioan Românul, astrologul, și pe doftorul nostru Pylarino. — Acu’ noaptea, măria ta? îndrăzni doamna Maria. Domnul îi răspunse doar cu o privire îngândurată, făcând în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa cu bucate reci de post fusese pusă în grabă și țiganca târguită pe douăzeci și cinci de taleri de la Nica negustorul, la un semn al domnului, aducea în talgere alt fel de mâncare peste cel cu felul din care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alături de noi împreună cu dumnealor beizadelele Constantin și Ștefan. — Să trăiești, măria ta, am înțeles. Și pe când domnul intra în palat, Toma o porni în galop pe Podul Mogoșoaiei spre casele moștenite de tatăl său de la doamna Ilinca postelniceasa. — Prânzim în iatacul doamnei, hotărî vodă și se retrase cu cei doi fii ai săi în spătăria cea mică. Știa că aceasta este încăperea preferată a lui Ștefan; frumoasă și intimă, lambrisată cu panouri din lemn de cireș abia, abia lustruit, tavanul albastru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită de fiica ei, doamna Stanca. — În noaptea asta, cu rădvanul, însoțiți de o escortă călare pleacă spre Adrianopol vel logofătul Diicu, vel spătarul Mihai, unchiul nostru și credinciosul nostru văr Preda Pârșcoveanu. Doamnă, scoate-ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și să te ajut să te culci. Mâine o să fii sănătos. — Mi-e teamă. Constantine, ai grijă să se dubleze garda pe sala din fața ușii mele, Ștefane pune gardă în spătăria mică. Nimeni din cei de aci nu pleacă din iatacul meu. Pylarino, domnia ta să dormi alături în odaia mea de lucru, doamna să-și aducă cele de trebuință ca să doarmă aci. Porunciți să mi se aducă să mă spăl pe față, ca să mă liniștesc. Postelnicii de rangul al treilea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că boala este contagioasă, i-ar fi sărutat mâna și l ar fi îmbrățișat. Au ajuns până să se lumineze de ziuă. La curțile domnești erau așteptați de niște oameni de încredere. Cei doi l-au condus pe voievod până în iatacul lui, în odaia în care zăcuse. Ștefan și-a ajutat tatăl să se dezbrace și când, întins în pat se pregătea să adoarmă, Constantin Brâncoveanu spuse: — Mai am o rugăminte, Selin Pașa. Aș dori să dormiți cu Ștefan, aici în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-a strecurat mâna pe sub cămașa lui și a găsit-o. „Ce i asta, Constandine?” îl întrebase; „Ce să fie, un leac de brâncă, mi l-a trimis un moș din Brâncoveni”. Atunci a scos-o la puțina lumină din iatac și a văzut lemnul alb mirosind încă a rășină, frumos tras la rindea, și pe el, pornind din mijloc, învârtindu-se ca un melc, făcut cu un cui înroșit în foc, cu slove stângace, cu multe litere chiar lipsă: «Brâncă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amintesc, doar culorile cerului și ale tufișurilor de spini stăruie în mintea mea înlănțuite ca notele într-o melodie. Cu mulți ani în urmă - și imaginea îi răsări vie ca și cum ar fi fost aievea -, erau toți adunați după prânz în iatacul lui Șerban Vodă. Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o melodie. Cu mulți ani în urmă - și imaginea îi răsări vie ca și cum ar fi fost aievea -, erau toți adunați după prânz în iatacul lui Șerban Vodă. Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată cu plăci de marmură galbenă de culoarea mierii. Era atât de curată și de bine lustruită încât vinele alburii ale pietrei păreau transparente aducând a cristaluri diamantiforme. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și începură să citească scrisoarea grecului. Pe măsură ce parcurgeau textul, fața lui Ștefan exprima îngrijorare și aproape spaimă, pe când Constantin își păstra seninătatea și zâmbetul blând. Cred că trebuie să-l trezim pe taica, șopti Ștefan. — Crezi? Hai să mergem în iatacul domnesc și când s-o trezi să-l ajutăm noi să se îmbrace. Nu mi se pare prea grav, dar în orice caz trebuie să verificăm știrea. Ieri, după cum știi, i-am răspuns sultanului privind drepturile cuceritorilor Bizanțului de a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei un cafegiu încălțat cu târlici din postav galben tălpăluiți cu blană neagră de miel, se înclină abia, abia și șopti răsărind în convorbirea celor trei fără să-și ceară permisiune în vreun fel. — Poruncă de la doamna să veniți în iatacul măriei sale. A spus că pe nesimțite, unul câte unul; primul să fie beizadea Ștefan. Frații schimbară între ei priviri nedumerite și când Constantin vru să dea un răspuns, observă că băiatul dispăruse ca o nălucă. — Auzirăți? Porunca e poruncă! Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]