591 matches
-
întindeau magazine la care se vindeau păpuși kokeshi și cutiuțe cu prăjiturele, saloane de pachinko, poligoane de tragere, precum și hanuri. Tomoe s-a hotărât să profite de ocazie și să cumpere niște cadouri pentru mama și Mă-chan. A cumpărat un ibric mic de Nanbu pentru mama ei și o păpușă reprezentând o țărăncuță din Yamagata pentru Mă-chan. Takamori a întrebat-o pe vânzătoare dacă nu l-a văzut cumva pe Gaston. Ea răspunse roșind: — N-o fi cumva străinul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și deschide ochii. Un fulg i se topește pe o geană sau poate o lacrimă îi apare în colțul ochiului stâng. În depărtare, alb și liniște, iar undeva, într-un mic orășel de munte, o bătrânică tocmai ia de pe foc ibricul cu ciocolată caldă. Cine știe?! Poate va avea oaspeți dragi... Grigoraș Bianca-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,, Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Vacanța mare Îmi amintesc cu drag de vacanța de vară ce tocmai a trecut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce altceva ar putea să fie ? Ce ar putea să... OK... Termină. Nu e treaba ta. Dacă Lissy nu are chef să-mi spună despre ce e vorba, asta e. Simțindu-mă extrem de matură, mă duc În bucătărie și iau ibricul, intenționînd să-mi fac o cafea. După care Îl las iar jos. De ce nu vrea să-mi spună ? De ce tot secretul ăsta față de mine ? Doar sîntem cele mai bune prietene ! La urma urmei, ea a fost cea care a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tău, să mă acuzi pe mine că fac sex. Unde-ai fost azi-noapte ? — Cu Jack, recunosc cu un surîs visător. Și am făcut sex. Toată noaptea. — Știam eu ! — O, Doamne, Lissy. SÎnt Îngrozitor de Îndrăgostită de el. — Îndrăgostită ? Aprinde ochiul sub ibric. Emma, ești sigură ? Îl știi de cam cinci minute. Asta n-are nici cea mai mică importanță ! SÎntem deja suflete pereche. CÎnd sînt cu el, nu am nevoie să mă prefac... sau să Încerc să fiu ceea ce nu sînt... iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și mai ai și nume de apostol, ca să vezi! Nici că se putea mai bine. Eu sunt Hugo. Oh, vă cunosc. V-am văzut în Ghosts, la RSC1. Ați fost minunat. —Minunat. Hugo se sprijini de perete în timp ce Matthew punea ibricul pe foc. Ah, presupun că e mai bine decât „mișto“, după cum suna faimosul compliment pe care i l-a făcut Kevin Costner Madonnei, după spectacolul ei. Cred că ea s-a făcut că vomită atunci, nu? O doamnă, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atenția Sophie, cu voioșie. Remarcasem că toată lumea se înviorase de când apăruse Hugo. — Bineînțeles că în cazul meu nu se aplică asemenea generalizări, replică Hugo, impecabil. Ușile se trânteau acum la intervale regulate, pe măsură ce actorii se adunau, chitiți, fără excepție, pe ibricul cu cafea. Presupun că nici vorbă de capuccino. N-am găsit nici măcar un loc pe lângă stație de unde să-mi iau un mocca latte, spuse unul dintre ei cu iritare. Mă gândeam că o să fie chiar bine în Belsize Park. Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
suntem practic în Hampstead 1. — Am putea să-i cumpărăm tânărului Matthew un tel electric pentru bătut laptele spumă, sugeră Hugo. Sunt sigur că face o spumă pe cinste, nu-i așa, Matthew? Tinerelul, care se tot chinuia să reumple ibricul de la robinetul picurător de apă rece, cu vreo doisprezece oameni pe cap ce-și așteptau cafeaua, îi aruncă un zâmbet rapid lui Hugo. În mod evident, era atât de bucuros să-și audă numele rostit de augustele buze încât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n care nu se vedea nici fir de praf. În celălalt colț era amenajată o bucătărioară impecabilă, dotată cu un cuptor cu microunde, o cafetieră și un ibric electric. Probabil că robotul de bucătărie și aparatul de pasat legume erau sub chiuvetă. —Mamă, aici te simți ca acasă, zisei eu. Parcă am intrat printr-o ușă magică într - unul dintre standurile expoziției pentru case și grădini. Râse. —Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici, zise Hugo pe un ton suav, privindu-l cu răceală cu ochii săi gri. Își răsucea insistent unul dintre inele, gest care atrăgea atenția asupra mâinilor sale. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de real la locul lor de muncă. — Tot ai zis să trec pe la tine pentru o cafea când am chef, zisei eu, băgând capul pe ușă. Pot să trec acum? Își ridică privirea, din spatele biroului. — Ah, Sam! Da, intră. Pun ibricul imediat. — Sigur? spusei eu din politețe. Eram deja în mijlocul camerei, pe punctul de a mă așeza într-un fotoliu, cu ochii pe cutia cu biscuiți. Da, e bine. Chiar aveam nevoie de o pauză. Și voiam să te întreb despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l Înapoi spre zidul debarcaderului. Pe când clopotele băteau ora cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă un șuvoi gros de cafea În ceașcă. Apucând-o gingaș cu ambele palme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Manifesto, care credea că sunt cele pe care voia să le citească Paola În ziua aceea. Din nou acasă, treptele părură să nici nu existe când urcă la apartament. O găsi pe Paola În bucătărie, cu cafeaua umflându-se În ibric. Din capătul holului, Îl auzi pe Raffaele cum striga la Chiara prin ușa de la baie: — Hai, grăbește-te. Ai stat acolo toată dimineața. A, poliția apei reintrase În serviciu. Puse pachetul pe masă și desfăcu hârtia albă. Mormanul de foietaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
i se păruse că spusese, poate că... - La dracu`, gândesc prea mult! Bucătăria îl aștepta, primitoare. Sparse trei ouă și le aruncă în tigaie. Uleiul sfârâia provocator, iar scriitorul puse pe farfuria întinsă câțiva castraveți murați, apoi turnă apă în ibric și aprinse încă un ochi al aragazului. Mirosul de prăjeală îi făcu nările să vibreze, se simți cuprins de o foame teribilă, ca și cum nu ar mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
simți cuprins de o foame teribilă, ca și cum nu ar mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând uleiul încins cu o linguriță și împrăștiindu-l peste gălbenușuri, până ce acestea se întăriră. Apa din ibric fierbea, deja, puse două lingurițe și jumătate de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În timp ce Detectivul apăsa pedala de accelerație, pornind pe urmele Scriitorului care făcea jogging - împreună cu un Magician nevăzut de nimeni, evident, în schimb cât se poate de insistent, după cum s-a putut constata până acum -, Vecinul ajunse la concluzia că un ibric cu ceai ar fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră în bucătăria spațioasă, aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se poate de insistent, după cum s-a putut constata până acum -, Vecinul ajunse la concluzia că un ibric cu ceai ar fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră în bucătăria spațioasă, aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de insistent, după cum s-a putut constata până acum -, Vecinul ajunse la concluzia că un ibric cu ceai ar fi cea mai bună soluție, la acea oră, în acea zi ploioasă. Intră în bucătăria spațioasă, aprinse focul, puse ibricul (un ibric roșu aprins, violent) sub robinet, în chiuvetă, îl umplu cu apă, apoi îl așeză deasupra ochiului. Reveni în sufragerie exact în momentul în care flacăra se stinse. De ce s-a stins flacăra ochiului unui aragaz, fără să fie vreun geam
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atmosferă, însă Scriitorul se obișnuise, deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin de arsuri de diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de carne arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
turnă ceaiul pentru mine și Nico În niște căni mari, una verde pe care scria Hagi și alta roșie cu o mască de teatru sub care scria Festivalul de Teatru Studențesc de la Slobozia, urmând ca ea să bea direct din ibric. — Și În rest, l-am Întrebat eu pe Nico, ce mai promovezi, În afară de tinere talente ? — Am proiecte de toate felurile, se lăudă Nico. În mare, ajut artiștii să-și definească ideile, să le integreze Într-un concept cultural, organizez workshopuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pentru că stăteau cu spatele la mine. Femeia luă niște cârpe cu care apucă de margini și ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și Îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care Îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc În loc, apă să se spele pe cap. Se spălĂ cu greutate pe părul lung, alb, Împroșcând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe pat alături de mine, privind În gol. Sora mea deschise ușa la bucătĂrie și ieși afară În grădină cu ligheanul În mâini să arunce apa, apoi Începu să-l frece cu detergent și Îl clăti cu restul de apă din ibric. — Ai vinit și tu... spuse tata fărĂ să se uite la mine. Vezi că este pită caldă, o fost adus-o lelea melintia adineaori. ia-ți cu slană și șieapă roșie, dacă vrei. m-am așezat la masă și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Doar e mort ! — Nici măcar În mormânt n-am hodină, oftă tata așezându-se pe marginea patului și Împreunându-și mâinile pe genunchi, cum făcea adesea când se gândea la ceva. Vrei și tu un nes ? mă Întrebă sora mea băgând ibricul roșu În găleată și așezându-l pe foc. Adina Dabija 204 Am făcut semn din cap că da și m-am așezat la masă, Încercând să mă liniștesc. Acum, că spusesem ce aveam de spus, mă simțeam dintr-odată eliberată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
turnă ceaiul pentru mine și Nico în niște căni mari, una verde pe care scria Hagi și alta roșie cu o mască de teatru sub care scria Festivalul de Teatru Studențesc de la Slobozia, urmând ca ea să bea direct din ibric. — Și în rest, l-am întrebat eu pe Nico, ce mai promovezi, în afară de tinere talente ? — Am proiecte de toate felurile, se lăudă Nico. În mare, ajut artiștii să-și definească ideile, să le integreze într-un concept cultural, organizez workshopuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru că stăteau cu spatele la mine. Femeia luă niște cârpe cu care apucă de margini și ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc în loc, apă să se spele pe cap. Se spălă cu greutate pe părul lung, alb, împroșcând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]