956 matches
-
protecție mitologică. Mitul, susținut de credință, creează peste vreme o aură protectoare, care traduce în limbajul contemporan al oricărei generații semnificația și importanța unor modele exemplare ale trecutului. În spațiul artelor vizuale, imaginea sfântului Gheorghe omorând balaurul, redată magistral în iconografie, devine prin aceasta o paradigmă a biruinței binelui asupra răului și a vieții asupra morții, în deplină consonanță cu întregul sistem de învățături ale religiei creștine. Exprimând o tensiune teribilă, icoana îl înfățișează pe sfânt călare, ținând cu fermitate în
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin câteva exemple extrase din rândul operelor de artă religioasă. În creștinism bunăoară, icoana reprezintă un valoros model de creație, care transpune în mijloacele lumii materiale, formele imateriale ale lumii sacre. Făcând referire la doar unul dintre numeroasele exemple ale iconografiei creștine, reprezentarea în care Sfântul Ioan Evanghelistul apare alături de ucenicul său Prohor, dictându-i Evanghelia, conține esența vizuală a raportului dintre cele două dimensiuni divină și umană. În mod concret, actul inspirației este ilustrat printr-o rază ce se îndreptă
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin prezența unui înger, care în calitatea sa de mesager, pare să dicteze modul în care trebuie săvârșită lucrarea. Într-un mod cu mult mai explicit decât în cazul simbolisticii razelor de lumină sau al limbilor de foc (elemente specifice iconografiei bizantine), prin prezența îngerilor, ca ființe spirituale ce aparțin sferelor sacre, ideea inspirației divine este inoculată atât creatorului, cât și privitorului lucrării realizate 212. Potrivit acestor exemple, conchidem că esența artei sacre rezidă în inspirația produsă de sacru, dintre toate
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cei vii, ci de către cel defunct, rolul lor primordial fiind acela de a-l "menține în viață"348 pe cel trecut "dincolo". Era vorba despre o credință profundă în promisiunea unei vieți ulterioare celei pământești. Cultul morților și extrem de vasta iconografie pe care arta egipteană i-o închina 349, descriu o imagistică destinată eminamente facilitării trecerii către cealaltă lume, printr-o metaforă a transcenderii, cum rar a fost dat să întâlnim în perioadele ce au urmat, fapt ce întărește, o dată în
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acest fel și supraviețuirea cultelor locale 358. Însă, înclinația spre narativism, naturalism și individualizare, deosebește arta romană de cea greacă, a cărei tendință primordială era aceea a idealizării etice, formale și spirituale. Fig. 20. Venus din Milo. Detaliu Cât privește iconografia și reprezentarea vizuală a sacrului, pot fi remarcate unele asemănări speciale cu arta greacă, explicitate prin imageria divinităților, prin arhitectura religioasă 359 și, nu în ultimul rând, printr-un anumit cult al funerarului 360. La rândul său, străvechiul cult al
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
anume teamă de natură religioasă, romanii având obligația de a arde tămâie în fața acestuia, ca semn al supunerii și loialității lor361. Aceasta dovedește o dată în plus că, în ciuda realismului frust cu care era înfățișată, imaginea împăratului avea un caracter sacru. Iconografia romană avea însă să fie reconfigurată prin noile formule de reprezentare vizuală a sacrului datorate oficializării în anul 313 d.Hr. a religiei creștine de către împăratul Constantin cel Mare, arta cunoscând pe lângă limbajul specific vechilor credințe politeiste și expresiile vizuale
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de timp menționat, fiind destul de reduse, André Grabar motivând această situație prin faptul că nu au fost găsite imagini creștine din acea perioadă 370. Mărturiile documentare amintesc totuși și de unele forme incipiente 371 a ceea ce ulterior avea să fundamenteze iconografia bizantină. Într-un astfel de context, arta creștină a primelor două veacuri a determinat la nivelul viziunii artistice articularea unui limbaj simbolic 372, format printr-o multitudine de imagini încărcate în înțelesuri religioase 373. Sursele documentare atestă faptul că, pentru
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
au urmat, reprezentările artistice creștine au continuat să existe și să se dezvolte în special în spațiul monastic, cunoscând atât în manuscrisele, cât și în arhitectura vremii, influențele artizanilor nordici 389, care au adus în cadrul imagisticii sacre occidentale, elementele unei iconografii proprii, de factură pre-romanică. Sub aspect istoric, zorii veacului al XI-lea au însemnat pentru lumea creștină un nou moment de tulburare, Marea Schismă din anul 1054 despărțind încă o dată Răsăritul de Apus, de data aceasta nu pe criterii politice
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
biblice, cu care trecutul obișnuise deja lumea artei. Reamintim totodată și eforturile creatoare ale unor confrerii artistice ale finalului de secol XIX, precum cea a nazareenilor 439 și prerafaeliților, care au șocat burghezia victoriană în încercarea lor de reînnoire a iconografiei religioase 440, sau cea a nabiștilor, care au consemnat o puternică turbulență ideologică în pragul anilor 1900, marcată de lupta, începută deja de două veacuri, a laicizării artei religioase, respectiv de tendințele de revenire la modelele tradiționale ale acesteia. Începuturile
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sau Salvador Dali, au afirmat importanța subconștientului și a visului, revelând "o moștenire subiacentă a veacurilor de credință catolică"447. Prin raportarea stilistică a lucrărilor de inspirație religioasă ale acestor artiști la modul consacrat de repezentare vizuală a sacrului, specific iconografiei creștine, se evidențiază o îndepărtare tot mai clară față de limbajul propriu al acesteia, atingând uneori chiar și puncte nevralgice ale interpretării, prin tratarea neconvențională a temelor tradiționale. În această linie s-au încadrat de-a lungul secolului XX creațiile a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
continuă a întregii societăți, al cărui simptom major constă în "slăbirea" trăirii și a acelei "purități a inimii" despre care vorbea Nichifor Crainic, în recursul insuficient de documentat la anumite tipare ale picturii de tradiție bizantină, sau în preluarea în cadrul iconografiei bisericești a unor modele tipice creației laice, nu întotdeauna compatibile cu specificul artei sacre creștine. În ansamblu, toate aceste influențe întăresc ideea unei schimbări treptate de viziune asupra libertății stilistice de reprezentare vizuală a sacrului în decursul acestei perioade. Privitor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vizibil și invizibil, și nu în ultimul rând, dintre sacru și profan. 227 Jean-Pierre Vernant, op. cit., p. 388. 228 Ibidem, p. 391. 229 Ibidem, p. 389. 230 Printr-o evoluție asemănătoare aveau să se fundamenteze ulterior și parte dintre principiile iconografiei bizantine, ale cărei sensuri și semnificații nu pot fi rupte de sistemul simbolic pe care îl reprezintă. 231 Jean-Pierre Vernant, op. cit., p. 398. 232 Jean-Luc Marion, Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007, p. 26. 233 Régis Debray, op. cit., p.
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Prelegeri de estetică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967, p. 3. 411 Ibidem, p. 4. 412 Întărind condiția umană mai mult decât pe cea divină, în unele reprezentări ale Fecioarei, spre exemplu, aceasta nu mai apare pe tron, așa cum obișnuise iconografia bizantină, ci asemenea unei simple femei, aflate într-un cadru natural sau arhitectural mai mult sau mai puțin conform cu realitatea faptelor descrise în scrierile sfinte. (Vezi Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, p. 208). 413 William
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
asociază la lucrarea lui Dumnezeu în lume. Recunoașterea lumii în Iisus Hristos înseamnă recrearea ei în har. De obicei, rolul Mântuitorului în lume se înțelege fragmentar, ca un episod istoric, punctat de apariția prin întrupare și de dispariția prin înălțare. Iconografia bizantină ne dă o imagine plastică a întregimii acestui rol când înfățișează pe Mântuitorul înconjurat de astre și ținând în mână globul pământesc. Această icoană corespunde concepției juste despre raportul lui cu lumea. Mântuitorul e Alfa și Omega tuturor lucrurilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Boris Suvarin,a fost editată numerotându-i-se versetele și ține loc de Biblie cu răspunsuri la toate chestiunile ce se ivesc. Un institut de leninologie a fost creat pentru a-l interpreta. Milioane și milioane de imagini îi alcătuiesc iconografia, iar cărțile și broșurile hagiografice sunt nenumărate. S-a creat, continuă Suvarin, „un mit al infailibilității lui Lenin, iar cultul lui e un delir colectiv în care fariseismul se amestecă cu elanul natural”. Exploatându-se astfel misticismul nativ al poporului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zile, de la nașterea Mântuitorului, plasată în aceeași zi de 25 decembrie ca a lui Horus (stilul vechi ortodox a preluat ziua de 6 ianuarie, data de naștere a celui de al doilea fiu al perechii Isis-Osiris, pe nume Aion) până la iconografia Fecioarei Maria cu pruncul, aceeași ipostază cu a lui Isis alăptându-l pe Horus. Treimea egipteană e cotată ca superioară Treimii creștine, deoarece ultima e integral "masculină", pe când prima include central feminitatea zeiței Isis, alături de Osiris și de Horus. Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îi se consoli-deaz?, tipologia se diversific? dup? destina?ia edificiilor (biserici m?n?știre?ți, biserici de pelerinaj etc.), se genera-lizeaz? acoperi?ul boltit realizat din piatr? ?i se concep veritabile programe decorative pentru pere?îi tot mai impu-n?tori, iconografia fiind inspirat? �n general de tematica biblic?, iar tehnicile curente fiind basorelieful ?i frescă. Gilbert Luigi subliniaz? coeren?a stilistic? dintre arhitec-tur?, sculptur? ?i pictur?, condi?iile supunerii tuturor de-mersurilor plastice ordonan?ei arhitecturale (chiar ?i �n cazul Catedralei
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
acolo unde ele s�nt contracarate de arce butante (descoperite c?tre 1180), iar acestea le transmit culeelor, care le re?în. La ferestre, care s�nt din ce �n ce mai largi, vitraliile policrome transmit lumina ?i expun o iconografie edificatoare. Volumul intern este deci dominat de verticalitate, subliniat de colonetele par?ial integrate �n pere?i, care merg de la sol sau de la st�lpi p�n? la cheile de bolț?. Complementar, strana ?i transeptul de aceea?i �n?l
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
hidrazida: streptomicina, PAS-ul, cicloserina, rifampicina etc. Din punctul de vedere al eficienței lor, medicamentele antituberculoase au fost clasificate în esențiale și de rezervă. 1. Medicamentele esențiale sunt cele utilizate în tratamentul tuturor localizărilor și formelor clinice de tuberculoză. 1 Iconografia prezentată face parte din colecția personală a dr. Cristina Moldoveanu și dr. P. Cucu. 2. Medicamentele de rezervă sunt mai puțin eficiente decât cele esențiale și sunt utilizate la bolnavii cu chimiorezistență sau intoleranță la medicamentele esențiale. Această grupă include: Etionamida
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
a good platitude. În rest, structura volumului este cea din volumele precedente, cu note de subsol (footnotes, mai succinte, uneori chiar scheletice) și note de capitol (end notes, mai ample) și cu toate anexele indispensabile unui aparat critic decent: bibliografie, iconografie, liste de nume proprii și tabel genealogic. Autorul speră ca, într-un timp rezonabil, să poată oferi cititorului fidel Partea a II-a. Pînă atunci nu poate să facă altceva decît să mulțumească din nou Editurii Institutul European din Iași
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
dreptate cînd, parafrazîndu-l pe Carol Quintul mutatis mutandis, spunea că peste Imperiul Britanic soarele nu apune niciodată. Într-adevăr, Leul britanic acoperea c. 20% din suprafața Terrei (6 milioane de mile pătrate) și păzea c. 350 de milioane de supuși. Iconografia victoriană este impresionantă. În fondul muzeal de la National Portrait Gallery se găsesc 171 de portrete ale Victoriei (picturi, desene, gravuri, mezzotinte, litografii, chromolitografii, fotografii), unele semnate de nume prestigioase: Sir George Hayter, Sir Francis Legatt Chantrey (v. vol. 2), Sir
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
că prezența ei în Anglia (fusese acolo ultima oară în 1935) ca regină-văduvă ar fi ridicat probleme de protocol (așa cum i-a explicat reginei Mary în scrisoarea de condoleanțe); ea a fost reprezentată de șeful Casei ei regale, colonelul Zwiedineck. Iconografia lui George V este bine reprezentată la National Portrait Gallery din Londra, unde regele figurează în 85 de portrete. Un foarte frumos portret de aparat se află în Colecția regală (Royal Collection) de la palatul Buckingham, executat de Sir Lukes Fildes
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Metropolei. // Marea Britanie testează prima bombă atomică (octombrie). // Statele Unite experimentează prima bombă cu hidrogen (noiembrie). // Se dă în folosință construcția hangarelor aeroportului Heathrow (Londra) proiectate de Owen Williams. Terence Rattigan prezintă drama The Deep Blue Sea. // Vaughan Williams termină Simfonia Antarctica. Iconografia regelui George VI nu este dintre cele mai bogate. Dintre artiștii importanți care l-au pictat se numără Sir James Gunn și Sir Gerard Kelly (v. Pictura). Vizitatorii la Londra, ca și londonezii get-beget, care folosesc artera pietonală The Mall
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fost lansat la Paris de couturier-ul de origine engleză Charles Frederic Worth care lucra pentru împărăteasa Eugenia (și primul care își semna produsele). De la Paris, moda s-a extins în toată lumea, neocolind Bucureștiul și Iașul, după cum se poate vedea din iconografia vremii (e.g. fotografiile doamnei Elena Cuza). Tot Worth a creat modelul rochiilor cu turnură care au fost larg răspîndite între 1867 și 1900 și au înlocuit crinolina. Se purtau, la ocazii de gală, și rochiile cu trenă lungă. Coafurile sînt
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și astăzi). Pe la mijlocul secolului XIX apare la Paris și se răspîndește în restul capitalelor europene pieptănătura vălurită și bufantă, așa cum se poate vedea din tabloul lui Ingres, "Madame Moitessier"‡‡‡‡‡‡ Franz Xaver Winterhalter, pictorul "de serviciu" al Curților Regale europene (v. iconografia victoriană), o pictează pe împărăteasa Austriei, Elisabeta (celebra Sisi), la 1860, purtînd un păr bogat, împletit, căzînd lung pe spate și împodobit cu flori. Lobii urechilor nu sînt acoperiți de păr, pentru a pune în valoare cerceii din pietre prețioase
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]