755 matches
-
Și tot poetul mai indică o sursă: Baco e o prescurtare de la Bacchus, la care adaugă latinescul via („cale”), așadar: Bacovia înseamnă și „calea lui Bacchus”. Frecventează cenaclul literar al lui Macedonski. Alte colaborări, la „Românul literar”, „Liga conservatoare”, „Revista idealistă”. Cele mai multe (și mai bune) poeme sunt scrise de B. în această perioadă (20-22 de ani). Numele lui este menționat de M. Dragomirescu în „Convorbiri” (februarie 1907), iar I. M. Rașcu (Evandru) scrie despre el (Un cântăreț al toamnei) în 1910
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
lungă parabolă în versuri, însoțită de entuziasta prezentare a lui Al. Macedonski, la „Liga conservatoare” din 1905. În 1906 începe o colaborare de două decenii la „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu, în paralel cu alte apariții consistente - în „Revista idealistă”, „Revista celorlalți”, „Îndreptar” - sau sporadice, în multe alte periodice. Între 1906 și 1910 va urma cursurile Facultății de Litere și Filosofie, concomitent cu cele ale Facultății de Drept, iar doctoratul și-l va da cu o teză de filosofie, Apriorismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
ideea trecerii rapide la economia de piață, fără să neglijeze însă problemele de natură socială. Al treilea curent, considerat populist, se înscrie atît în vechea tradiție a Europei Centrale, cît și Răsăritene (Narodniki în Rusia, de exemplu, o stîngă rurală idealistă și intelectuală în același timp, care opune capitalismul și socialismul în avantajul unei utopii comunitare agrariene). II. Clivajul din tranziția economică Dilema pe care noile democrații trebuie s-o rezolve se pune în umătorii termeni: cum să construiești o economie
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
vii și nu este o simplă abstracție metafizică sau o forță vitală, divină. După cum forma nu poate fi despărțită de materie, nici intenția nu poate fi ruptă de organismul viu. Din această perspectivă aristotelică sunt depășite toate concepțiile mecaniciste și idealiste ale vremii. 7. Activitatea mentală Aristotel a explicat felul în care are loc dezvoltarea intenționalității, care se produce în strânsă legătură cu efectuarea actului de cunoaștere. Scopul intenționalității umane, spre deosebire de cea a animalelor, este nu numai reflectarea formelor senzoriale, ci
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
avut grijă ca să și le integreze. În scrierile lor, Marx și Engels au dezvoltat un raționalism materialist diferit, mereu polemic și potrivnic idealismului lui Kant și Hegel. Istoric va rămâne interesantă trecerea și succesul raționalismului acestei filosofii materialiste în defavoarea celor idealiste, considerată ca fiind eclectică, speculativă și puțin accesibilă. A fost un materialism cuceritor, asimilat ulterior într-o parte întinsă din Europa de Est, care a fundamentat teoretic succesul revoluției populare din viitoarea Rusie Sovietică (și pe urmă din Asia). În respectivele țări
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Lev Nicolaevici Tolstoi, a considerat, după ce a citit «Sonata Kreuzer», că e de datoria lui să înceteze să mai întrețină relații intime cu soția. Monia Uruzov era foarte originală, cam excentrică, ceea ce nu e neobișnuit la rusoaice. Dar era o idealistă în adevăratul sens al cuvântului. Deasupra convențiilor și intereselor materiale punea întotdeauna ideile, unele utopice, în care credea. Avea o educație solidă. Îl știa pe Shakespeare la fel de bine ca pe Molière și pe Pușkin. Era o desfătare să vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de luptători iluminați. Puțini au fost aceia care au rezistat marii tentații de corupție a partidului liberal. Acest partid de la ivirea lui și până în zilele noastre a dus în continuu o acțiune de atragere înspre casa sa a tuturor elementelor idealiste, care au apărut în viața culturală și politică. Fiindcă promotorii și purtătorii acțiunii studențești de la 1922 nu puteau fi atrași, s-a căutat compromiterea mișcării prin alte mijloace. Momentul a fost găsit cu prilejul congresului anual al tuturor studenților, ținut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
chestiunea națională. Dar rezolvarea artistică e de multe ori facilă, de duioasă melodramă. Așa sunt Cămătarul („Literatorul”, 1881), adaptare după Émile Augier - cu varianta mai veche O căsătorie în lumea mare (1871) -, Copila din flori („Revista literară”, 1885), Prejudecăți („Revista idealistă”, 1905), unde autorul ia apărarea unor victime ale prejudecăților obștești, incriminând pe un ton retoric societatea. A scris și piese istorice. Inspirată din trecutul Franței, Marcela evocă masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu. Traian și Andrada (1893), alcătuită în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
Copila din flori”, „Voința națională”, 1884, 85, 88, 93; Sphinx [D.D. Racoviță] „Copila din flori”, „România liberă”, 1884, 2 186; Tel. [D.Teleor], „Marcela”, LUP, 1889, 957; Ion Gorun, „Traian și Andrada”, U, 1899, 345; Ion C. Bacalbașa, „Prejudecăți”, „Revista idealistă”, 1904, 10; Al. Davila, Anecdote, RP, 1923, 1 626; B. Brănișteanu, Grigore Ventura, DMN, 1935, 1 025; I. Massoff, Istoria Teatrului Național din București. 1877-1937, București, 1937, 133-138; Cosco, Bunica, 237-239; G. Călinescu, Ist. lit. (1941), 530, Ist. lit. (1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
care se poate găsi o explicită și cuprinzătoare filosofiei a istoriei, mai ales ca urmare a recitirii marxiste a filosofiei praxisului, care va deschide la rândul sau stradă pentru eliberarea de resturile obiectivismului ce se regaseau în continuare în filosofiile idealiste, inclusiv cea crociană, si sa se îndrepte astfel, decisiv către actualitate. În lectură gentialiană a lui Marx se regăsea deja o viziune a lumii, a modului în care aceasta trebuia să fie "de neoprit", care va conduce ulterior la determinarea
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
espressione "Stato în senso organico e più largo" (Q 6, 87, 763, corsivo mio). Preme sottolineare anche un altro aspetto: se gli organismi della società civile gramscianamente înțesa fossero "privați" tout court, si aprirebbe la stradă a una lettura "culturalista", "idealista", "liberale" di Gramsci, tendente a enfatizzare l'importanza del "dialogo" o dell'habermassiano "agire comunicativo", visti come slegati dai rapporti di forza: una visione ingenua della democrazia e dell'egemonia. Îl fatto invece che tali organismi preposti alla formazione del
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
care avea, cum observa și Călinescu, organ. Apoi nu au fost receptate, în sensul și intenționalitatea lor, decît cu una sau două excepții, textele (în ghinda cărora, ar zice Hegel, se pot întrezări stejarii de mai tîrziu): Încercare de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă (probabil o replică la creația din epocă a lui Vasile Conta: Încercări de metafizică materialistă) și Despre nemurirea sufletului și a formei individuale, unde avem o abordare filosofică a relației formă-fond (un fel de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
patru categorii de activități procedurale sunt următoarele: • faza I - investigatorul fenomenolog alege un fenomen care îl interesează, în situația de ins aflat pe calea vieții, care îl împinge inexorabil în „lumea trăită”. Cercetarea fenomenologică autentică nu este nici narcisică, nici idealistă. Cercetarea fenomenologică serioasă pune în rezonanță și împinge investigatorul în profunzimea lumii; • faza a II-a - cercetătorul fenomenolog investighează fenomenul identificat trăindu-l, nu doar teoretic; • faza a III-a - cercetătorul fenomenolog reflectează asupra temelor esențiale și structurilor ce caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se extrage din lume și se baricadează față de toate informațiile corporale pentru a proba dacă și în aceste condiții lumea rămîne ultima realitate. Această acțiune îi permite să observe că “realitatea radicală” poate fi atribuită numai gîndirii; ) Dacă însă “teza idealistă anulează lumea exterioară”) Descartes nu poate fi apreciat ca fiind un idealist pur, căci în metafizica sa regăsim și elemente realiste: autodefinirea sa ca lucru (res), ca parte a lumii corporale, deducerea existenței lumii fizice (res extensa) din existența lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
absolvi. Membru al „Grupului nostru” din jurul lui I. Minulescu, semnează în „Revista celorlalți”, „Viitorul”, „Convorbiri critice”, „Sămănătorul”, „Viața românească”, „Ramuri”. Din 1910 până la izbucnirea războiului mondial colaborează mai asiduu la „Facla”, „Viața socială”, „Falanga literară”, „Rampa”, „Insula”, „Universul literar”, „Revista idealistă”, „Capitala” ș.a. Concomitent, dă la tipar placheta La Fântâna Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911) și Th. Gautier (Arria Marcella, 1911). Acestora li se adaugă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
eterogenă, insuficient înrădăcinată și încă fragilă, știința politică italiană se poate raporta la un trecut ilustru și la numele lui Machiavelli, Mosca, Pareto și Michels. Dar, dacă tradițiile culturale contează, atunci influența dreptului, pe de o parte, și a filosofiei idealiste (ce se manifestase în poziția adversă a lui Benedetto Croce față de sociologie, disprețuită ca fiind o "știință infirmă"), pe de altă parte, sînt direct răspunzătoare de întîrzierea evoluției științei politice italiene, care abia la sfîrșitul anilor '60 își începe cariera
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ulterior apropiindu-se de cercul lui Ovid Densusianu. În afară de „Vieața nouă” a acestuia, mai colaborează cu versuri, proză, note și articole, iscălind și Grigore Sevastin sau Al. Croitoru (pseudonime la care târziu se va adăuga și Miron Cristea), la „Revista idealistă”, „Revista noastră”, „Bunul prieten”, iar după ce devine student, la „Revista celorlalți”, „Conservatorul”, „Românul literar și politic”, „Insula”, „Versuri și proză”, „Facla”, „Rampa” ș.a. Editorial, debutează cu placheta Spre Cetatea zorilor (1912). După ce își ia, în 1911, licența în drept și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
o rezolve. Doctrinele sînt întotdeauna împușcate pe la spate, fiindcă uită să privească în perspectivă. Fatalul dispreț al medierilor a grăbit moartea acestui sistem simbolic. Mai rămîn funeraliile, care pot fi transformate în exemple didactice pentru toți candidații la moștenire. Iluzia idealistă proprie profesioniștilor ideii îi determină să creadă că o ideologie socială reprezintă un corpus doctrinar plus rețeaua tehnică a socializării sale. Marxism-leninismul n-a fost Capitalul + Violul maselor. Protestantismul n-a fost Sfînta Scriptură + Gutenberg. Ism-ul consimțit nu este un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în procesul cunoașterii 7. criticism = doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv; condiția introductivă oricărei cercetări filozofice este „critica cunoașterii“ (Imanuel Kant, 1724-1804) 8. dinamism = concepție filozofică idealistă pentru care factorul primordial este mișcarea, forța pură și nicidecum materia 9. dogma = parte a teologiei creștine care cuprinde expunerea sistematică a credinței; are o valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurare 10. dualism = concepție filozofico-religioasă: lumea a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
precum și la izvoarele cunoașterii și la formele în care se realizează procesul cunoașterii 21. gnosticism = curent filozofic-religios sincretist cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în sec. I-II (Basilides, Valentin ș.a.; a căutat să îmbine teologia creștină cu filozofia idealistă elenistică târzie (neoplatonismul) și cu unele mistere (concepții panteiste) din religiile orientale, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea 22. idealism = concepție fundamentală în filozofie, opusă materialismului; numai spiritul, conștiința, ideea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei panteiste); preluat de creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon într-o viziune originală cu idei aristotelice, pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental; proclama ideea creării lumii prin „emanația“ divinității, iar cunoașterea prin extaz mistic 30. neo-scolasticism = curent teologic catolic, apărut în sec. 19; reia scolastica medievală
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu principiile ei apriorice (care nu provin din experiența senzorială), constituie singura sursă a cunoașterii autentice, simțurile dându-ne o cunoaștere nesigură și aproximativă; neagă orice temeinicie a credinței religioase; încredere în rațiune (Descartes, Spinoza, Leibnitz) 37. scepticism = doctrină filozofică idealistă a celor ce admiteau în principiu că nimic nu e sigur; neagă posibilitatea cunoașterii de către om a lumii existente și a adevărului obiectiv 38. scolasticism = curent filozofic dominant în Europa Occidentală creștină medievală; îmbina dogmele religioase cu tradiția mistică și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
tradiției (folclorului, istoriei) și de respingere a modernismului și a ideii de selecționare critică și de interpretare a lor; ex. doctrina iudaică susține că adevărurile absolute au fost revelate de Dumnezeu lui Adam; transmise prin tradiție 46. transcendentalism = doctrină filozofică idealistă întemeiată de Kant; formele anterioare experienței (apriorice) conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței sale 47. transsubstanțiere = în limbajul teologilor catolici, totala convertire a pâinii și a vinului în substanța Trupului și a Sângelui lui Cristos odată cu pronunțarea cuvintelor consacrării
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care omul le formulează cu privire la Dumnezeu se întorc asupra omului. „Tu nu ești!” iată verdictul omului; iar cel ce proclamă acest verdict, se întreabă Marcel - este el oare? Autorul Jurnalului metafizic nu este de acord cu filosofiile raționaliste de factură idealistă sau pozitivistă, care consideră că este posibilă cunoașterea întregii realități și a omului însuși prin concepte și definiții logice. Marcel are o extremă neîncredere în privința tehnicii și a științei, el le reproșează că dezumanizează omul desacralizănd lumea. Filosoful francez va
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
în anul următor trece la Facultatea de Teologie. Începute în capitală, studiile teologice vor fi continuate la Cernăuți și încununate cu un doctorat (1909). În acești ani G. publică intermitent proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Viitorul”, scoate, împreună cu Tudor Arghezi și V. Demetrius, revista „Linia dreaptă” (15 aprilie 1904), în care semnează pentru prima dată cu pseudonimul Gala Galaction. Numit inspector bisericesc (defensor ecleziastic), scriitorul cunoaște, în satele străbătute, lumea pe care o va transpune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]