744 matches
-
nu pentru a întări părerea convențională conform căreia cooperarea este ceva rar în politica mondială, ci pentru a arăta că ea poate fi promovată chiar și de guvernele pur raționale, conduse strict de propriile interese și neînsuflețite de vreo preocupare idealistă pentru binele comun sau de vreun angajament ideologic pentru un anume model de relații internaționale". (Keohane 1984: 78) Pentru el, teoriile realiste limitează "interesele reciproce din politica mondială [...] la interesele de unire a forțelor împotriva adversarilor" și astfel "nu țin
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de transmisie a capitalului, ideilor și creșterii. Această prezentare suprapune idei din literatura interdependenței peste credo-ul neofuncțio-nalist al economiștilor liberali. Altfel spus, Gilpin pune în legătură cadrul transnațional de analiză, care privilegiază actorii și dinamica non-stat, cu vechea convingere idealistă încetățenită, și simplificată, conform căreia comerțul intens aduce armonie. Prin fuzionarea acestor două idei, conceptul său de "orientare liberală" este o punte între politica transnațională și idealismul liberalismului economic. Prin urmare, Gilpin ajunge în dificultate din cauza definiției sale generale a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în seria hegemoniilor liberale (nu doar a imperiilor), atunci înflorirea și declinul hegemonilor reprezintă o temă impor-tantă de cercetare la nivel internațional. Cercetarea aceasta face parte din teoria stabilității hegemonice. Așa cum am menționat în capitolul 10, Gilpin nu subscrie deturnării idealiste care vorbește despre sacrificiul SUA în numele unei ordini liberale. El afirmă în mod explicit că hegemonia tre-buie să perceapă această ordine doar prin prisma propriului ei interes (poate pe termen lung sau poate luminat) de a furniza bunul public. Numai
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
noul context al secolului al XX-lea. Această transpunere a viziunii asupra lumii caracterizată de scepticism și materialismul puterii în cadrul căreia diplomații europeni erau socializați, comportă două aspecte mai importante. În primul rînd, teoreticienii realiști doreau să îngrădească acele concepții idealiste practice ale politicii internaționale care predominaseră în perioada interbelică, dar s-au menținut și mai tîrziu, mai ales în Statele Unite, care preluaseră statutul de lider internațional. Realismul s-a folosit de prezentarea "științifică" pentru a convinge noua elită diplomatică americană
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ce le-a fost adusă, prin-tre altele, în unele studii cosmopolitiste (Beitz 1979; Pogge 1994), apoi feministe (Peterson 1992) și post-structuraliste (Connolly 1991; Walker 1990, 1991). Or, realiștii nu fac asta. De aceea, filosofia lor se bazează pe o susținere idealistă a statului-națiune (e țara mea, bună sau rea), urmărind analogia cu interesul organic pentru sine și autoapărarea individuală, așa cum s-au conturat în idealismul german al secolului al XIX-lea (Palan și Blair 1994). Filosofia lor este totodată consecinționistă, politica
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ce ar trebui să ceară metode mai obiectiviste. Într-adevăr, după cum descrie Carr realismul (1946), asumpția unui acces empiric, și nu normativ, la lecțiile istoriei (adică înțelepciunea istorică exprimată în termeni cauzali) este cea care deosebește realismul de abordările mai idealiste. Ambele poziții, reîntoarcerea la un realism de bun simț și revigorarea unei teorii empirice a realismului, se pare că au căzut în capcană exact în același fel ca și încercările eșuate anterior. Povestea va continua atîta timp cît cunoașterea împărtășită
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
consideră că realitatea adevărată se află dincolo de lumea materială, În sfera spirituală și se poate ajunge la cunoaștere prin experiență interioară. Ritmurile ciclice de interacțiune Între expresiile senzoriale și ideatice ale culturii umane produc o fază intermediară, de sinteză - cea idealistă - care reprezintă combinația lor armonioasă. În noua paradigmă, cuantică, Universul nu mai este privit ca o mașină compusă din numeroase obiecte separate, ci apare ca un Întreg armonios și indivizibil: o rețea de relații dinamice, care includ observatorul uman și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
strategiei și tacticii adoptate de propriul tău partid într-un anume moment, este cu totul altceva. Necazurile posttotalitare ale Basarabiei provin, în mare măsură, din faptul că la noi s-au amestecat și substituit într-un mod nepermis planurile - „soluțiile idealiste” obturând realitățile concrete -, sporindu-se astfel confuzia în mintea alegătorilor, deja masiv intoxicați de agenții de influență ai fostului regim. Cu adevărat spune maxima: „calea spre infern este pavată cu bune intenții”! Ideea cu lista electorală propusă de Nicolae Dabija
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la o probă importantă: confruntarea cu scrierea considerată "nucleul" germinativ al tuturor celorlalte lucrări normative, Poetica aristotelică. Prin relația dintre artă și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ideea trecerii rapide la economia de piață, fără să neglijeze însă problemele de natură socială. Al treilea curent, considerat populist, se înscrie atît în vechea tradiție a Europei Centrale, cît și Răsăritene (Narodniki în Rusia, de exemplu, o stîngă rurală idealistă și intelectuală în același timp, care opune capitalismul și socialismul în avantajul unei utopii comunitare agrariene). II. Clivajul din tranziția economică Dilema pe care noile democrații trebuie s-o rezolve se pune în umătorii termeni: cum să construiești o economie
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
își așteaptă încă pe marii dăruitori ai prisosurilor lor, pe marii iubitori de înălțare prin jertfă. Închei, stimate și iubite Domnule Președinte, cu nădejdea că darul meu modest, cuprinzând economiile un ei v ieți, întins din toată inima spre frământările idealiste ale Academiei Române, să poată aduce aminte celor mai înlesniți dintre frații noștri, că orice agonisită a vieții, trebuie să se înnobileze prin crearea și susținerea instituțiunilor culturale, împrăștiindu-se astfel asupra celor mulți, de la care orice agon isită ne-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dreptate a ieșit biruitoare. Dar moartea lui C. Hamangiu nu mi evocă atât o ca rieră de magistrat, o muncă de harnic colecționar de legi, nici seria codurilor, îmi evocă ceva mai simplu, mai emo țion al: fărâma de flacără idealistă ce pâlpâia în sufletul lui. Magistratul sever, omul adâncit în studiul legilor, păstra un cu lt d e o rară noblețe: cultul lui Eminescu. Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâta constantă iubire închinată celei mai frumoase spovedanii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că oricât m-aș forța eu ca să fac o glumă bună, niciodată n-o să iasă așa de al naibii, de să râdă și curcile până în mileniul IV, cum a făcut-o de exemplu guvernanții cu profesorii, cu această tagmă idealistă, veșnic flămândă și pusă pe cârcoteală, cu acești coate goale, mațe fripte, rupți în fund și- n bugetul personal, când printr-o lege votată de ditamai Parlamentul țării, acestor nehaliți li se dădea 50% la salariu. Ehei, vă mai amintiți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care îi fac să găsească similitudini cu alte realități sociale sau naturale, atunci cînd se situează pe poziții pozitiviste, ori să atribuie limbii și fenomenelor ei un statut total diferit în raport cu alte realități, atunci cînd aderă la o direcție consecvent idealistă. Situația este, de altfel, în concordanță cu precizarea lui Eugeniu Coșeriu potrivit căreia la baza oricărei lingvistici se află filozofia limbii (limbajului), fiindcă nu există știință fără o filozofie, chiar dacă aceasta este de cele mai multe ori numai implicită și cu posibilități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se pare descalificantă. Ea duce la concluzia că Dumnezeu este imanent omului, ceea ce pentru mine e o absurditate. Fără îndoială că stările religioase au o reprezentare în învelișul cortical al sistemului limbic, dar numai ca efect; abordarea noastră este una idealistă, de tipul "gîndirea înaintea materiei", căci "La început a fost Cuvîntul" și nu stă în puterea noastră și nu are rost să răsturnăm lucrurile. Și metodologia acestor cercetări mi se pare eronată, căci nu poți să măsori ipoteze metafizice ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
genizate în definiția neoliberală a democrației și considerarea unor instituții genizate ca trăsături caracteristice ale democratizării contribuie la o foarte subtilă structurare a spațiului public ca sferă masculină. Ideea conform căreia femeile implicate în politică și justiție economică sunt prea idealiste le marginalizează cu la fel de mult succes ca și piedestalul victorian. Această idee operează în două direcții simultan: sprijină opinia masculină cum că femeile idealiste nu sunt buni actori politici și, în același timp, convinge femeile că mizeria politicii grupurilor de
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
public ca sferă masculină. Ideea conform căreia femeile implicate în politică și justiție economică sunt prea idealiste le marginalizează cu la fel de mult succes ca și piedestalul victorian. Această idee operează în două direcții simultan: sprijină opinia masculină cum că femeile idealiste nu sunt buni actori politici și, în același timp, convinge femeile că mizeria politicii grupurilor de interese nu merită timpul și efortul. Comiterea de violențe împotriva femeilor de către unii bărbați oferă celorlalți o justificare pentru asumarea rolului de apărător și
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominantă în Occidentul liberal este platoniciană. Așa cum, în secolul trecut în imperiul sovietic, istoria (filosofiei) era scrisă doar din punct de vedere marxist-leninist, în bătrâna noastră Europă analele disciplinei filosofice sunt elaborate de pe poziții idealiste. În mod conștient sau nu. Cum o eroare sau o distorsiune a realității repetată de zece ori, de o sută de ori, de o mie de ori sfârșește prin a deveni adevăr (cu atât mai mult când proferarea ei pornește
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de a accede la fericirea angelică a unui destin post-mortem, plus alte trăsnăi constituind o viziune mitologică asupra lumii în care mulți lâncezesc și astăzi. Istoriile filosofiei se străduiesc care mai de care să evidențieze bogăția variațiunilor pe această temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu e Descartes, care nu este Kant, dar acest trio, împărțindu-și douăzeci de secole de piață idealistă, monopolizează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu e Descartes, care nu este Kant, dar acest trio, împărțindu-și douăzeci de secole de piață idealistă, monopolizează filosofia, ocupă tot spațiul și nu lasă nimic adversarului, nici măcar câteva firimituri. Idealismul, filosofia învingătorilor de la triumful oficial al creștinismului devenit gândire de stat - Doamne, câtă dreptate are Nietzsche să numească religia creștină un platonism pentru plebe! -, trece în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lecția pentru istoriografia alternativă? Un flux poate să nu se amestece cu mediul ambiant, el poate să persevereze în ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe, pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? În dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. 14 Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și hârtii care ar urma să fie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]