489 matches
-
în schimb ca lume aparentă. De ce toate acestea? Deoarece nu peste mult timp lumea suprasensibilă, ca lume ideală, se va dovedi inaccesibilă, iar caracterul inaccesibil semnifică o imperfecțiune a ființei, o diminuare a consistenței sale ontologice și a valorii sale. Idealitatea, așadar caracterul inaccesibil, este "o forță defăimătoare a lumii și a omului", "o răsuflare otrăvită asupra realității", "marea seducție care duce la nimic"94. Devalorizarea valorilor supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
amoroasă. Nu se putea concepe un exil și, în consecință, o moarte diferită de ceea ce se considera a fi întreaga viața a poetului, tenerorum lusor amorum. Ciudat destin! În schimb, în ciuda moralei sale ușoare, Ovidiu era pătruns de dorințe de idealitate, care îl smulgeau din contingent și îl fixau în perenitatea poeziei, care este și perenitatea spiritului uman. ' CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de negat faptul că, în Occident în Europa Occidentală mai cu seamă comunismul a păstrat multă vreme (mult prea multă, pentru cine privea spre Vest de la Praga, București sau Varșovia) un statut de vis/utopie, în ciuda negării violente a acestei idealități în ciocnirea ei cu realitatea comunismului din Estul Europei. Opium pentru intelectuali, teoria comunistă va fi fost, la începuturile ei, făgăduiala unei lumi răsturnate, care va fi adus cu ea speranța sinceră a unui plus de justiție socială, laolaltă cu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și el condițiile spectacolului total: reprezentările au loc în „lumea văzutelor”, dar cu deschidere și translare spre aceea a „nevăzutelor”. Secvența „vămilor” este pusă în act pe un traseu geografic obișnuit, comun, de la sat la sat. Ea se reface în idealitatea de „dincolo”, după o schemă fixă, de topografie mitică. b). Sărbătorescul: Trebuie operată, mai întîi, o distincție între sărbătorescul ca expresie a prea-plinului (în fast și grandoare, în hrană abundentă și veselie pînă la demență) și acela discret, lipsit de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
el odată cu sicriul purtat pe umeri de frații săi mai mari. Au urmat îndelungi certuri între cumnate, unchi și bunici, care au lăsat un gust amar peste candida mea copilărie, făcậndu-mă să urăsc de moarte materialitatea lumii, aruncậndu-mă iremediabil în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși eram la o vậrstă destul de fragedă. Prima zi de școală a fost pentru mine o adevărată sărbătoare a spiritului. Descoperisem brusc că tanti Vivi, vecina mea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
adecă de fracțiuni ale celor trei unități - timp, spațiu, mișcare. ["CE E NATURA NATURANS?... "] 2267 Ce e natura naturans? O cantitate de mișcare. Ce e natura naturata? Termenii fenomenologici ai cantității de mai sus. a = a. ["KABALLA... "] 2292 [... ] II Kant idealitatea lumii 294 {EminescuOpXV 295} [PRINCIPIUL INDEPENDENȚEI ABSOLUTU[LUI]"] 2275B Cauzalitatea lui Kant e mișcarea - dar cea absolută. Pentru ea stă asemenea principiul independenței absolutu[lui]; ea nu devine măsurabilă decât după ce ne-o închipuim ca o cantitate determinată. MIȘCAREA DIN
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să discearnă cu severitate între bine și rău, între noblețea pe care știa atât de bine să o recunoască și josnicia de care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să discearnă cu severitate între bine și rău, între noblețea pe care știa atât de bine să o recunoască și josnicia de care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al ironiei reiese, de pildă, din considerațiile lui Kiekegaard care opera cu trei sensuri majore:1 ) ca instrument pentru distrugerea oricărei certitudini obiective, a tuturor absoluturilor metafizice (o ironie nihilistă); 2) ca estetism care neagă orice realitate și proiectează o idealitate imaginativă, ce nu poate fi realizată vreodată (tipul de ironie romantică); 3) ca mijloc prin care individul stabilește un telos etic ce servește drept idealitate contrastantă cu realitatea sinelui imperfect (o ironie etică)135. Acest din urmă sens pare să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absoluturilor metafizice (o ironie nihilistă); 2) ca estetism care neagă orice realitate și proiectează o idealitate imaginativă, ce nu poate fi realizată vreodată (tipul de ironie romantică); 3) ca mijloc prin care individul stabilește un telos etic ce servește drept idealitate contrastantă cu realitatea sinelui imperfect (o ironie etică)135. Acest din urmă sens pare să se conjuge cu definiția formulată de Henri Morier: "ironia înseamnă expresia unui spirit care, însetat de ordine și dreptate, este contrazis de inversarea unui raport
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de integrare fictivă a existenței, nu te interesează; simți atracția monadelor, a miturilor inviolabile. Mitul cavalerismului este o imagine esențială pe care se bazează cultura europeană de la Dante Încoace; când Cervantes efectuează acea incizie lucidă, sângeroasă pentru setea mea de idealitate adolescentă, simt o traumă spirituală și refuz un text desacralizant. Acum, recitind romanul din altă perspectivă, constat că există două planuri convergente: unul al realului, ca anticipare a unor achiziții posterioare ale romanescului, și celălalt al Înscrierii gratuite Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din nou în momentul când se rezolvă și pentru că se rezolvă. Și problema realității e mai mult cea a adevărului decât cea a realității. „Realitate“ derivă de la „real“, iar „real“ de la res, lucru. Realul e îndeobște contrapus idealului și realitatea, idealității. Oare ideile nu sunt însă la fel de adevărate ca așa-numitele lucruri? Mai adevărate, întrucât sunt mai durabile. Și însuși adevărul lucrurilor stă în idealitatea lor. Istoriile adevărate nu sunt cele mai pitorești, cele mai ornate cu podoabele circumstanțelor pasagere sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Realitate“ derivă de la „real“, iar „real“ de la res, lucru. Realul e îndeobște contrapus idealului și realitatea, idealității. Oare ideile nu sunt însă la fel de adevărate ca așa-numitele lucruri? Mai adevărate, întrucât sunt mai durabile. Și însuși adevărul lucrurilor stă în idealitatea lor. Istoriile adevărate nu sunt cele mai pitorești, cele mai ornate cu podoabele circumstanțelor pasagere sau cele în care se irosește cel mai mult așa-numita atmosferă de spațiu și timp. Orice operă de artă vie și durabilă, chiar dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că un om nu plătește mai mult decât altul, că e aici o eliminație continuă și necesară aproape a unei jumătăți din umanitate. Astfel că sufrajul universal nu mai e o realitate bazată pe adevăr, ci[2că]2 devine o idealitate ce se sprijină pe concepțiunea religioasă a unei egalități între spirite. Teribilii noștri intransigenți, ateii noștri se îndoiesc ei oare să sunt simpli catolici când cheamă la scrutin până și idioți și gușați? Uitați-vă la Littre, uitați-vă la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
neagră deznădejde, Nichita Stănescu s-a înălțat, a concrescut și s-a "copt" din amețitoarele viziuni eminesciene, parcă la ceas de ciocârlie ("până lângă ciocârlii"). De fapt, cam asta vrea să spună insolitul cuvânt antimetafizica, o rupere de simetrie în idealitatea lumii, către poezia de dincolo de cuvinte. Antimetafizica era o sfidare la adresa filosofiei și esteticii oficiale, impregnate de materialism dialectic și istoric. Faptul se vedea cu ochiul liber, dar poetul își lua măsuri de precauție (neavând vocație de disident), asigurându-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a formulat memorabil reprezentativitatea lui Eminescu pentru ființa românească? Simțind tâlcurile autodenigrării intelighenției naționale, prin contestarea lui Eminescu, Svetlana Paleologu-Matta are intuiția unei drame speciale (care, totuși, nu e a României profunde!) a românilor. Pe aceștia, Eminescu îi "constrânge", "prin idealitatea lui" să-l urmeze, dar românii, nefiind "la înălțimea lui", nu-l pot asimila și, în consecință, devin acerbi detractori, "patrioți de meserie" care-și propun să facă "ordine" în cultură și în destinul nației printr-o pseudo-sincronizare perpetuă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pifanului). Autobiografic, Îngerii chilugi (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor), un bildungsroman inspirat din etapa dureroasă a primei copilării, este conceput ca o lungă confesiune adresată unui alter ego, întâlnit în final în apele oglinzii. Din poezie se transferă aici nostalgia purității, idealitatea, serafismul, tocmai de aceea poate surprinde limbajul argotic. Orfelinatul, „Paradisul”, este o lume în miniatură, ce rezumă societatea și legile care o conduc, iar locatarii lui, „solarienii”, „îngerii chilugi”, sunt un amestec de candoare și brutalitate. Evadarea din acest univers
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
impune astfel și ca o compensație a reflexivității și a analismului psihologic în raport cu activismul și tendința de făptuire realistă a politicianului. De unde și doza substanțială de poezie din paginile romanului. Cartea, remarcabilă prin unitatea și concentrarea acțiunii ce oscilează între idealitate și grotesc, s-a bucurat de o receptare critică extrem de favorabilă atât la apariție, cât și după. Cronica entuziastă a lui Virgil Ierunca din săptămânalul călinescian „Lumea” a dus de altfel la interzicerea publicației de către cenzura comunistă. Articole substanțiale au
VILLARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
nepredicativă: Abia acolo, în flacăra care [nu purifică] numai ci și distruge, se naște poezia (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Dumnezeul relevat de episodul rugului aprins nu este Unul lui Parmenide, adică acel tip de existență care își putea conserva idealitatea numai [sustrăgându-se schimbării] ("Idei în dialog") S-a descoperit că mai simplu decât a te conforma regulilor este numai [a nu te conforma regulilor] (Ana Blandiana, Calitatea de martor). * un grup prepozițional: Nu depinde numai [de noi] să-l
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
a limbajului... aceea de a spune ceva despre ceva...vizează ceva, sau mai exact are o dublă țintă (viśee): una ideală (a spune ceva) și o referință reală (a spune despre ceva). În această mișcare, limbajul trece două praguri: pragul idealității sensului și dincolo de acest sens, pragul referinței.” (P. Ricoeur, Structura, cuvântul ,evenimentul în: „Secolul XX”, nr. 325- 326-327, 1988:309). Avem, așadar, de-a face cu două fenomene distincte ce se manifestă în cadrul discursivității, delimitate dar în același timp în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
referinței.” (P. Ricoeur, Structura, cuvântul ,evenimentul în: „Secolul XX”, nr. 325- 326-327, 1988:309). Avem, așadar, de-a face cu două fenomene distincte ce se manifestă în cadrul discursivității, delimitate dar în același timp în strânsă legătură, sensul care ține de idealitate, de raportul limbajului cu gândirea și referința ce ține de relația limbajului cu realitatea lumii exterioare. Această distincție între sens și referință (semnificație) în cadrul limbajului, este propusă de către Gottlob Frege în studiul său Sens și semnificație. Astfel, noi “putem asocia
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de vedere chimic. Pe baza legilor lui Raoult și Dalton, pentru sisteme ideale, relația de echilibru lichid-vapori are forma (7.1): Cele mai multe sisteme nu sunt ideale, forțele intermoleculare fiind mai mici sau mai mari decît ale componenților puri. Abaterea de la idealitate a sistemelor lichid-vapori la echilibru poate fi determinată de faza de vapori (efect de presiune), de faza lichidă (efectul diferenței de structură moleculară și efect de presiune) sau de ambele faze. Pentru sisteme cu abatere mică de la idealitate determinată de
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
Abaterea de la idealitate a sistemelor lichid-vapori la echilibru poate fi determinată de faza de vapori (efect de presiune), de faza lichidă (efectul diferenței de structură moleculară și efect de presiune) sau de ambele faze. Pentru sisteme cu abatere mică de la idealitate determinată de faza lichidă, se pot folosi relațiile valabile pentru sisteme ideale folosind un factor de corecție - γ (coeficient de activitate). Compoziția lichidului și a vaporilor la echilibru este: Valorile coeficienților de activitate sunt influențate de natura componenților din sistem
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
de presiune și se determină din date de echilibru obținute experimental. Pentru coeficienți cu valori puțin diferite de unitate, diagramele de fază diferă față de cele pentru sistemele ideale, dar au aceeași formă generală. Pentru amestecuri cu abatere mare față de la idealitate, coeficienții de activitate diferă mult de unitate și diagramele de fază se modifică semnificativ. Aceste amestecuri se numesc sisteme azeotrope pozitive (γ > 1) și sisteme azeotrope negative (γ < 1). În cazul în care neidealitatea este determinată de faza de vapori
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
omenirii, în cercetările lor, au rămas credincioase acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția sa principală (de a sugera un regim de existență paralel cu universul material, supus
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]