486 matches
-
de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că-i venea să plângă." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) (f) "...și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii." (Ion Creangă, Povestea porcului) (g) "Soarele însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad; ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
municipalitatea se îngrijește și de comunicarea instituțională, care promovează imaginea colectivității. Efectuarea acestei munci ar consta în organizarea informației, în consultarea populației, în stabilirea unor dialoguri cu asociațiile și în transformarea primăriei într-o instituție mai transparentă 73. Acest tablou, idealizat puțin, pare a corespunde mai degrabă unui orizont decît unei realități concrete. În schimb, difuzarea tehnicilor, credința în viitorul societății informaționale și redistribuirea competențelor și mijloacelor prin aplicarea descentralizării au contribuit la dezvoltarea explozivă a unei piețe a comunicării locale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lucru cu seriozitate. Toate abordările științifice au abandonat pur și simplu acest element din ceea ce numim limba în limbajul comun"193. Chomsky va urma practică standard, neluînd în seamă conceptul comun de limbă și luînd în considerare o comunitate lingvistică idealizata, consecventă cu sine în privința practicii lingvistice. Simplificînd foarte mult discuția, constatăm să există două tipuri principale de criterii care ne ajută să deosebim o limbă de un dialect: 1. criteriul structural sau gradul de asemănare dintre cele două sisteme lingvistice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lungul timpului, aproape o dogmă care abia în ultimul secol a fost repusă în discuție. Fiecare curent literar și-a modelat discursul în funcție de concepția filosofică asupra raportului artă-realitate, producându-se, în timp, mutații spectaculoase. în clasicism se caută „modelele epurate, idealizate, temele înalte, datele selecționate” ; principiul imitației naturii este lege nu numai în arta teatrului, însă este vizibil cu atât mai mult în teatru, dat fiind faptul că acesta „arată” acțiuni omenești cu aparența de a fi reale. Acum „actorul nu
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
discursului asupra „spațiilor intermediare” pornind de la diferitele căutări ale sociabilității rurale pierdute în procesul urbanizării accelerate. Apariția lentă a unui discurs despre spațiile intermediare, remarcă Moley, ar avea de fapt legătură cu declinul comunităților tradiționale caracteristic societății rurale preindustriale. Reprezentarea idealizată și nostalgică a acestora a stimulat investigația formelor pe care le-ar putea îmbrăca în mediul urban, nu doar numai pentru ideologii și conceptualizatorii habitatului, ci și pentru noile științe umane, începând cu Jean-Jacques Rousseau. În timp, observă Moley, noțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
1989, o revoltă surdă preceda somația de a nu se mai întoarce, de a părăsi totul, deseori o familie, locuri, legături de prietenie, uneori o viață ajunsă la jumătate de drum, o memorie, un trecut. Imaginea libertății, într un Occident idealizat, îi dădea îndrăzneala de a învinge teama, de a face alegerea primejdioasă a plecării definitive. Am observat la mine însămi aceste diverse faze, începând cu o dorință înfocată și cu o energie de necrezut investită în plecare, singura noastră ieșire
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
bloguri, forumuri etc. În timp totuși, natura abstractă a viziunii lui Habermas a făcut-o dificil de aplicat corect în jurnalism, iar anumiți cercetători și-au revizuit evaluările, numind teoria sa despre sfera publică "puțin mai mult decât un memento idealizat, care ne arată că ne confruntăm cu o problemă nerezolvată" (Katz, 1996, p. 3). Pentru Jürgen Habermas (1962/2005), spațiul public este locul unde are loc medierea între stat și societatea civilă, unde se exprimă și se intersectează opiniile, unde
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Municipal din Curtea de Argeș. Descoperindu-și de cîțiva ani Înclinația către artă naivă, lucrînd cu real talent atît În ulei cît și În tempera, pe diferite suporturi (lemn, carton, pînză, coji de ouă sau sticlă), Valentina Acasandrei emerge dintr-un spațiu idealizat, dar fără a zugrăvi o strălucitoare lume iluzorie, așa cum fac mulți artiști naivi. Lucrările ei degajă o sobrietate generatoare de liniște interioară, ea nefiind În căutarea paradisului pierdut, ci a virtuții de reechilibrare a visului cu culori, atît de promițător
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o conceptualizare care nu produce decît imaginea în negativ a portretului nostru. Deși renunță la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a avut-o totdeauna genul uman. Ea există numai acolo unde omul și-a format conștiința că el este o ființă spirituală autonomă de mecanismul orb al naturii, și că, din această poziție, el așteaptă viitorul să vie În formă idealizată, adică În forma creată de mintea sa, pe baza anticipațiilor conștiinței. Datorită acestor anticipații, omul Își reprezintă „devenirea” așa cum o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul nu se mulțumește să-și privească viitorul cu simpatia idealului, ci pune În joc și voința pentru realizarea devenirii idealizate. De abia atunci evoluția devine progres, așa Încât progresul În societatea umană este o forță umană, nu o forță a naturii, nu o lege a lucrurilor independente de noi. Progresul nu se face automat, deși aparența ar merge În acest sens
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
a avut-o totdeauna genul uman. Ea există numai acolo unde omul și-a format conștiința că el este o ființă spirituală autonomă de mecanismul orb al naturii, și că, din această poziție, el așteaptă viitorul să vie În formă idealizată, adică În forma creată de mintea sa, pe baza anticipațiilor conștiinței. Datorită acestor anticipații, omul Își reprezintă „devenirea” așa cum o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul nu se mulțumește să-și privească viitorul cu simpatia idealului, ci pune În joc și voința pentru realizarea devenirii idealizate. De abia atunci evoluția devine progres, așa Încât progresul În societatea umană este o forță umană, nu o forță a naturii, nu o lege a lucrurilor independente de noi. Progresul nu se face automat, deși aparența ar merge În acest sens
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de discursuri de putere care pledează în favoarea unui sine ca fiind mai real, mai valorizat și mai stimat decât celelalte. Discursurile de putere de tipul managerialismului sau antreprenoriatului construiesc identitățile prin articularea unui sine esențial ideal, a unei poziții subiective idealizate care reflectă în principal interesele organizației și nu ale individului 44. Ideologia managerialistă controlează individul prin bani. Prin urmare, angajații devin parte a unui cerc vicios în care fiecare resursă materială și simbolică și fiecare relație, fie ea organizațională sau
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
adevărații cărturari, detașați de materialismul vieții și preocupați de aflarea adevărului sunt specii rare, eventual lipsite de curajul de a se manifesta 33. Cu toate acestea, generația antebelică de intelectuali - care corespunde mai mult sau mai puțin modelelor ideale sau idealizate - nu poate fi contestată. Pentru intelectualii din vechea gardă, dezideratul suprem a constat în unirea provinciilor într-un stat național unitar, toate acțiunile în câmp politic și cultural fiind dedicate acestui scop. Prin raportare la această generație, intelectualitatea interbelică se
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de Bigness - o intenție de a Înlocui lumea cu niște mega-structuri, proiectate ca fragmente de oraș, nu ca obiecte urmând principiile proiectării de arhitectură. În loc să privească potențialul sprawl-ului drept sursă pentru o nouă urbanitate, Koolhaas Îl Înlocuiește cu varianta sa idealizată. Structura pe care o propune este independentă de miezul istoric, poate exploata „condiția de tabula-rasa―, permite o varietate mare de funcțiuni și nu este constrânsă de nicio tramă, pentru că nu face parte dintr-un țesut urban. Ca răspuns la manifestul
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o conceptualizare care nu produce decît imaginea în negativ a portretului nostru. Deși renunță la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
la condițiile efectuării unui avort legal. Realitățile dure ale vieții cotidiene din epocă, marcate de penuria bunurilor de consum, coerciție și control centralizat al statului asupra vieții cetățenilor, contrastau izbitor cu discursul eroic al "epocii de aur" și cu imaginile idealizate și inaccesibile de superfemei, prezentate în paginile revistei, care își îndeplineau cu zâmbetul pe buze rolurile familiale și profesionale prescrise de regim. Autoarele evidențiază tematica repetitivă, propagandistică abordată în cuprinsul revistei Femeia, focalizată pe modelul femeii-mamă, pe familiile fericite cu
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
De altfel, mult timp, matematica și fizica au fost privite ca fiind aceeași disciplina, sau, cel puțin, nu era trasată nici o distincție clară între ele (geometria lui Euclid a fost privită pentru mult timp ca descriind proprietățile spațiului real dar idealizat; iar Newton trata geometria ca pe o ramură a mecanicii). Ce ne spun, însă, filosofii? Să începem cu cele trei mari doctrine care au dominat filosofia matematicii pentru atât de mult timp: logicismul, formalismul și intuiționismul. Găsim la susținătorii acestor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu el". 7 Friedman consideră că, atunci când susține că pentru demonstrația matematică este esențială construcția in intuiția pură "Kant face două afirmații care ne izbesc astăzi ca fiind foarte ciudate. În primul rând el susține că figura trasată (o versiune idealizată a acesteia) este necesară pentru demonstrație... Astfel demonstrațiile geometrice sunt ele însele obiecte spațiale. În al doilea rând, este la fel de important pentru Kant ca liniile in chestiune chiar să fie trasate sau generate continuu... Demonstrațiile nu sunt numai obiecte spațiale
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
regim real, comparat cu experiențe recente, decât pot ei evalua un regim ideal, plasat în dimensiunea aspirațiilor. Aceasta este și capcana pe care o subliniază Sartori, anume eroarea concordanței dintre așteptările nerealiste ale cetățenilor și trăsăturile ideale (dacă nu chiar idealizate) ale democrației. Un pesimism ce reiese dintr-o astfel de concordanță este de cel mai prost augur pentru atașamentul față de democrație (Sartori, 1999). Constatarea noastră este că, pentru susținerea democrației, capitalul social nu joacă un rol atât de important pe cât
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
După 1989, ceaușizarea din ultimele decenii a devenit și mai evidentă. Libera exprimare a ideilor și a regrupărilor sociale scotea tot mai mult în evidență realitatea brutală, uneori atroce, a celor două Românii: cea reală, profundă, ceaușizată și cea mitică, idealizată, naivă și sentimentală, rămasă la stadiul iluziilor și nostalgiilor, de o imensă bună credință. Dar și a enormelor frustrări acumulate într-o lungă perioadă de sălbatică represiune. Acest tip de traumatizare, pentru vechea generație, este linia de foc a celor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ajuns la putere și au impus apoi norma socială În România postbelică. Dar nu prin evoluție democratică, dezbatere de idei sau consens, ci prin lupte fratricide, trădări, reglări Între subgrupuri și lichidarea fără milă a celor Învinși. E vorba de idealizații ilegaliști a căror principală preocupare era instituirea controlului psihosocial total asupra adepților și eliminarea fără milă a posibililor devianți. Lupta Împotriva celor din interior prevalează, la un moment dat, față de lupta Împotriva adversarilor. O istorie a Înlăturării rivalilor, a trădărilor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
artă, în predici. Cultura pune accent pe aspectele corporale ale descompunerii, scoțînd în evidență amănuntele capabile să trezească oroarea și spaima, determinîndu-1 pe credincios să se gîndească la mîn-tuirea eternă. Astfel, în biserici, gisanții de pe morminte nu mai sînt reprezentările idealizate a ceea ce a fost cel mort în timpul vieții, ci niște cadavre, uneori roase de viermi sau mîncate de broaște rîioase. Dacă tema Judecății de Apoi17 nu dispare din sculpturile religioase, cea a Dansului macabru începe să triumfe: acesta duce cu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]