492 matches
-
sau de reclamant" descriu ori o situație generală (partea cu poliția), ori una puțin probabilă. Fenomenul corupției, atât de generalizat și de profund, împinge foarte adesea în desuet și în ridicol orice discriminare rasială. Fără a cădea în patima imaginii idealizate a "omeniei" românești (când în fapt, în acești ani este vorba mai mult despre revelarea unei nebănuite bestialități primare), mi se par într-un contact mult mai bun cu starea de fapt aserțiunile care pun accentul pe caracterul pasiv al
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
pe care un copil le poate scrie. Ciulei reușește să încadreze excelent momentul, să păstreze un continuum care face ca fiecare act să-și găsească o rezonanță într-unul ulterior. Mi-a amintit fără să vreau de autobiografia romanțată, ușor idealizată a lui Creangă, poate reperul cel mai la îndemînă pentru o copilărie exemplară și cinematică în același timp. Din filmul lui Ciulei derulînd o copilărie pe trei voci distincte, Maria, Alexandra și Alexie Arhir, lipsesc toate acele episoade ștrengărești. Cîinii
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
intelectualului de a se adapta condițiilor vieții burgheze, fără a se dezice de esența lui, fără a abdica de la misiunea pe care o are. G. Călinescu nu se rezumă însă la atât; el îmbogățește literaturanoastră în care intelectualul era oarecum idealizat (accentele satirice îi vizau mai ales pe impostori, pe semidocți), cu o nouă tipologie, supunând unui rechizitoriu distrugător pe intelectualii "pietrificați de cultură", dar conformiști și poltroni, pe reprezentanții acelei intelectualități pe care lașitatea a determinat-o să colaboreze direct
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lungul timpului, aproape o dogmă care abia în ultimul secol a fost repusă în discuție. Fiecare curent literar și-a modelat discursul în funcție de concepția filosofică asupra raportului artă-realitate, producându-se, în timp, mutații spectaculoase. în clasicism se caută „modelele epurate, idealizate, temele înalte, datele selecționate” ; principiul imitației naturii este lege nu numai în arta teatrului, însă este vizibil cu atât mai mult în teatru, dat fiind faptul că acesta „arată” acțiuni omenești cu aparența de a fi reale. Acum „actorul nu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Oprea, Constantin Paiu, Vlad Mugur, Hausvater, Miruna Runcan, Miluță Gheorghiu, Oltița CÎntec ș.a. Ba chiar și despre autorul acestor rînduri, cronicara crede că ar fi „un ludic serios”... Sigur că sunt În carte și cîteva afirmații care mă contrariază : descrierea idealizată a lui Dinu Săraru, ori trecerea În rîndul regizorilor inovatori a unor inși dubioși, ridicați de conjunctura anilor 55-60, În care talentul era Înlocuit de dosar. Cel mai frumos citat din aceast miscelaneu afectiv Însă, mi se pare cel dedicat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de partea sa o "experiență" și un "trecut" care-i inhibă mărturisirea iubirii. Vrea să fie sigur de reciprocitatea sentimentului pentru a evita ridicolul, dar și, mai ales, pentru a-și oferi prin faptul de a fi iubit de ființa idealizată o dovadă de existență pur și simplu. Dar chiar și atunci când caracterul biunivoc al relației sale cu Adela ar fi cert, lucru posibil doar dacă el ar face primul pas în mărturisire, oficializarea acestei iubiri, divulgarea ei i-ar compromite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de-atîtea ori ca student ascultând cursuri despre olimpianismul lui Odobescu (fără să se sufle o vorbă despre sinuciderea lui din dragoste și despre morfinomania sa), despre inteligența critică a lui Camil Petrescu (dar extravaganța și grandomania lui?), despre un Blaga idealizat, despre un Arghezi bonom umblând cu bastonul prin București, despre un Nichita Stănescu subțire și foarte palid. Pe culoarul facultății unde predau - ca și-n diverse săli - sânt agățate sumbre tablouri de "scriitori romîni", pe lângă care trec toți, studenți și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acum încă o dată. 10 august 1994 Păltiniș DESPRE LIBERTATEA GRAVITAȚIONALĂ Libertatea gravitațională Așa cum zborul nu e cu putință în afara gravitației, libertatea nu are sens decât în condițiile existenței limitei. Libertatea reală este libertate gravitațională și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și "pură". Într-un spațiu al libertății non-gravitaționale se poate întîmpla orice. Dar tocmai pentru că se poate întîmpla orice, într-un asemenea spațiu nu se întîmplă nimic. Nimicul este spațiul libertății non-gravitaționale, este "spațiul" în care totul e cu putință
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de feed-back, este atinsă la rândul ei de boală și devine înregistrabilă - în rubricile acestei metafore prelungite - la capitolul "bolile sistemului nervos": schizofrenizînd, ea laudă ceea ce trebuie să critice, și invers. Desigur, toată această imagine este împinsă la limită, oarecum "idealizată", pentru că dacă toate aceste relee culturale ar fi integral și definitiv atinse, răul ar obține puritatea de cristal a lumii basmelor. Ceea ce este încă viață, sănătate, valoare se instituie însă mereu agonic, firav, uneori aleatoriu, alteori prin fente și manevre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
discursului asupra „spațiilor intermediare” pornind de la diferitele căutări ale sociabilității rurale pierdute în procesul urbanizării accelerate. Apariția lentă a unui discurs despre spațiile intermediare, remarcă Moley, ar avea de fapt legătură cu declinul comunităților tradiționale caracteristic societății rurale preindustriale. Reprezentarea idealizată și nostalgică a acestora a stimulat investigația formelor pe care le-ar putea îmbrăca în mediul urban, nu doar numai pentru ideologii și conceptualizatorii habitatului, ci și pentru noile științe umane, începând cu Jean-Jacques Rousseau. În timp, observă Moley, noțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fibrele ființei lui. Blestemat să fie acest om! De mii de ori blestemat. Dacă n-ar fi fost el, Vipsania l-ar fi acceptat până la urmă, că doar nu e de lepădat. Dar cum să se lupte cu amintirile ei idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noi moduri de împărtășire - virtuală - a existenței hipernomazilor, dându-le astfel acces la un nomadism virtual. Clasele de mijloc îmai ales) vor trăi „prin procură” viața hipernomazilor, prin practicarea a patru sporturi principale, simulacre ale mișcării, toate fiind solitare, reprezentări idealizate ale competiției în hiperimperiu, presupunându-se că fiecare va avea șansa lui; toate vor fi practicate de fostele elite ale „inimilor” precedente, toate vor fi practicabile și vor permite progresul: echitația, golful, sporturile nautice cu pânze și dansul. Aceste simulacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
celelalte instituții de guvernare ale hiperimperiului vor fi niște instituții autoproclamate, care vor furniza cea mai mare parte a beneficiilor celor care le conduc, mai întâi americani, apoi hipernomazi legali sau infractori. Doctrina lor - apologia competiției - va constitui o reprezentare idealizată a hiperimperiului. Aceste federații vor fi din ce în ce mai controlate de companiile de asigurări, care le vor acoperi riscurile majore: astfel, în 2003, FIFA a emis un împrumut specific în valoare de 262 de milioane de dolari pentru acoperirea riscului unei anulări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
casei, ținând În mâini pahare de cristal cu lichior de mentă, uitându-se una la rochia celeilalte. În cadrul secțiunii doamnelor existau două tipuri de femei, extrem de diferite unul de altul: profesionistele și soțiile. Profesionistele erau tovarășele-femei, simbolul noii femei turce; idealizate, glorificate și promovate de elita reformistă. Aceste femei constituiau noile profesioniste - avocate, profesoare, judecătoare, manageri, funcționare, universitare... Spre deosebire de mamele lor, nu erau Închise În casă și aveau șansa de a urca pe scara socială, economică și culturală, cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a depăși „suferința adâncă a nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a depăși „suferința adâncă a nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai vie din întreaga operă poetică a lui Eminescu. Vedem aici o modalitate de înscriere într-un curent general al ideilor culturale. Se știe că, în mitul adamic, omul primordial ia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de lume” (Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bloguri, forumuri etc. În timp totuși, natura abstractă a viziunii lui Habermas a făcut-o dificil de aplicat corect în jurnalism, iar anumiți cercetători și-au revizuit evaluările, numind teoria sa despre sfera publică "puțin mai mult decât un memento idealizat, care ne arată că ne confruntăm cu o problemă nerezolvată" (Katz, 1996, p. 3). Pentru Jürgen Habermas (1962/2005), spațiul public este locul unde are loc medierea între stat și societatea civilă, unde se exprimă și se intersectează opiniile, unde
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
de peste o mie de pagini, numărând cincizeci și patru de capitole centrate pe detaliile vieții aristocratice din perioada Heian. Considerată de distinsul profesor și traducător Edward G. Seidensticker drept "capodopera supremă a prozei literare japoneze", cartea redă, în formă ușor idealizată, experiențele lui Murasaki, aflate, puțin după anul 1000, în serviciul împărătesei Akiko (sau Shoshi). Se presupune că autoarea a murit în jurul anul 1015, lucrarea fiind deci compusă în intervalul implicat de cele două date aproximative. Inspirată, în egală măsură, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și am băut doar un ceai amărui. Mai tîrziu, evident, i-am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și nu de „un fel de narcotizare specială, ținând loc de beție” (66, p. 89). Din perspectiva istoricului Pârvan, a susține că „geto-sciții” ar fi practicat narcotizarea cu fum de cânepă (fie și în scopuri rituale) înseamnă a macula istoria idealizată a geților. în paranteză fie spus, triburile de „geto-sciți” din acea regiune („de pe malurile fluviului Borysthenes”) practicau narcotizarea nu doar prin inhalarea fumului unor plante stupefiante, ci și prin administrarea unor poțiuni psihotrope. În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
regim real, comparat cu experiențe recente, decât pot ei evalua un regim ideal, plasat în dimensiunea aspirațiilor. Aceasta este și capcana pe care o subliniază Sartori, anume eroarea concordanței dintre așteptările nerealiste ale cetățenilor și trăsăturile ideale (dacă nu chiar idealizate) ale democrației. Un pesimism ce reiese dintr-o astfel de concordanță este de cel mai prost augur pentru atașamentul față de democrație (Sartori, 1999). Constatarea noastră este că, pentru susținerea democrației, capitalul social nu joacă un rol atât de important pe cât
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
propriu”. Totuși, a fost foarte amabil și m-a încurajat mult. Ca răspuns la încurajările lui, am continuat să revizuiesc manuscrisul, dar nu am putut niciodată să rezolv ambiguitatea de bază inerentă în modele: sunt generalizări etern valabile sau versiuni idealizate ale situațiilor istorice? Am hotărât să renunț și să mă dedic câștigului financiar. Aceasta m-a ajutat să construiesc modelul expansiune-recesiune, care a devenit în cele din urmă subiectul primei mele cărți, The Alchemy of Finance. Succesul meu pe piețele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
oficială, care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este o „supernova” idealizată, aflată în opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul însuși al lumii”, după extraordinara metaforă din Scrisoarea către Diognet (secolul al II-lea). Dihotomia Biserică/lume se vede înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica în lume” și ferment
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]