86,363 matches
-
de la neoexpresionism și minimalism pînă la acusmatism și globalism, în care fericirea substanței sonore nu constă în expresia unei extreme plasticități ori nu survine din finalizarea acțiunii prin care materia muzicală este ridicată la condiția existenței ei depline, ci se identifică predilect cu acea stare de beatitudine imprimată de dezmățul fără precedent al tehnologiilor componistice. Trupul muzicii savante este, așadar, amputat, manifestarea exterioară a proiectului componistic, precum și aparența sensibilă a unei idei sonore ființînd preponderent latent, nemanifest, prin plasarea într-o
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
pitorești prezentate de autor cu vizibilă simpatie. în Frumoasa Dunăre galbenă (într-o primă versiune: Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu și Galați, brațul Chilia, descrise după ghiduri și anuare pe care Hobana le identifică scrupulos. Ne mai semnalează că Jules Verne încurcă uneori onomastica atribuind unor unguri nume pur românești: Dragoș, Miclescu. Cum l-au receptat românii pe Jules Verne, de-a lungul timpului, este a doua temă a cercetării întreprinse de Ion Hobana
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
își cântă drama jucată de istorie senin dar la fel de tensionant, cu sarcasm dar și cu umor, cu deferență dar și cu indiferență. În spatele vorbelor declamate cu o cuceritoare directețe se ghicește zbaterea unei experiențe, colective sau individuale, trăite intens. Se identifică cu mediul, cu oamenii pe care îi cunoaște, le preia dilemele, se revoltă alături de tineri sau împotriva lor într-o multitudine de ipostaze. Andrei Codrescu e un poet de stradă, nu de cenaclu, e un orator, nu un simplu scrib
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
bună dreptate Maria Luisa Lombardo, "diferența (...) dintre textul pornografic și cel erotic este elementul estetizant, depășirea materialității (sau, mai degrabă a Ťanimalitățiiť) în favoarea momentului contemplării estetice. În același moment se creează o scară de valori, pe baza căreia pornografia se identifică des cu prostul gust și kitsch-ul, în timp ce erotismul definește exaltarea frumuseții corpului și a sexului". Clare în teorie, lucrurile devin adesea mult mai complicate atunci cînd este vorba de practică. În ultimă instanță diferența dintre estetic (din punctul meu
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
și pus la treabă spre folosul ficțiunii.) Cu atât mai mult cu cât, într-un spațiu plurilingv și multietnic, globalizarea amenință să șteargă diferențele locale, iar "specificul" helvet pare să se dizolve într-un fundal amorf: "Unde sunt? Unde pot identifica "spiritul locului"? De unde știu că e Zürich, in der Schweitz, iar nu Toronto, sau Pekin, după un război atomic?" În aceste condiții, autoarea experimentează două tehnici de recuperare a pitorescului. Pe de o parte, ea se întoarce la sursele romanescului
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
douăzeci de ani, va forma tineri dansatori, dar și profesori care își vor înființa la rândul lor școli și va forma un public deschis spectacolului de dans. Iar cheia acestui succes va consta în faptul că a reușit să se identifice deplin cu locul, cultura și civilizația spațiului care l-a adoptat. Se va inspira din muzica compozitorilor și a artiștilor plastici canarieni, cel mai elocvent exemplu fiind poate baletul său, creat în 1973, Omagiu pentru Millares, pe muzica lui Luis
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
în Africa, poem din 1980) și dorința de călătorie și explorare a lumii (în Columb, Raigardas, Așijderile, tot din anii ´80, ultimul poem invocând Parisul și alte "strigăte" franceze) sunt reminiscențe simboliste. Dar mi s-a părut destul de surprinzător să identific ecouri argheziene în Cântec de iuboste (în versificație și în impudoarea aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile (multiplicare a încuietorilor, lacăte și zăvoare, dintr-o dorință de
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
a contemporanului Sřren Kierkegaard, atît de sever cu el). Datorită lui, statuia Micii Sirene (fie ea întreagă sau vandalizată) rămîne simbolul Copenhagăi și, prin extindere, al întregii Danemarce. Impunerea (fără drept de apel) în conștiința publică are resorturi greu de identificat și pare să fie, mai degrabă, rezultatul unei misterioase (al)chimii care, alături de o serie de imponderabile, implică, pe de o parte, caracterul reprezentativ al operei anderseniene și, pe de altă parte, magica ei popularitate mondială. Andersen este extrem de cunoscut
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
puțină și nesigură: lumea aceasta e un provizorat pândit de sordid. În spectacolul lui Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului, dar și ocheanul întors prin care privitorul se identifică cu imaginea celuilalt. Ironia și compasiunea, uimirea și tandrețea compun întregul unui demers regizoral exprimat cu discreție, dar nu mai puțin expresiv. E un fel de dramaturgie și un fel de regie mai rar întâlnite în ultimul timp pe scenele
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
ele m-ar ciuguli nerv cu nerv și vers cu vers./ Pînă la ziua dintîi m-ar ciuguli,/ cînd întuneric era deasupra adîncurilor/ și Duhul Domnului plutea peste ele" (Poetica). Asistăm astfel la o mișcare centrifugă a eului poetic, care, identificat cu toate cele ce ființează, se dilată în spațiu și timp pînă în preajma dumnezeieștilor obîrșii ale universului. Ieșit din sine prin extaz liric-spiritual, bardul se rostește prin mijlocirea textului cosmic, neezitînd a se raporta la scenariul Genezei: "Un poem polifonic
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
parcă se ascunde, se intimizează și mai mult, fiind al cotlonului, al ungherelor, al patului, dulapului etc. O situație similară este observată la Eminescu, la care însă intimitatea domestică se suprapune celei erotice (Călin). Diversele semnificații ale ,domesticului interior" sunt identificate la Alecsandri, Ion Pillat, Mateiu Caragiale și, în chip deosebit, la Bacovia. Aici, el devine, în același timp, refugiu, care de-a lungul istoriei a avut mai multe nuanțe: natural în Odiseea sau Jules Verne (Copiii Căpitanului Grant), mai ales
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
imperialist. Măsluirea ideologică funcționase ireproșabil. Pif-ul nu era decât forma extrem de rafinată a grosolanelor reviste românești pentru pionieri ce trebuia educați în etica socialistă. Ca produs al culturii de masă, revista de benzi desenate făcea parte din ceea ce teoreticienii neomarxiști identificau a fi, în Occidentul capitalist, un instrument de alienare a maselor, de limitare și de obstrucționare a formării libere a tinerilor. Dincoace de Cortina de Fier, însă, același produs cultural consumist devenea un foarte eficient instrument de îndoctrinare și era
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
și-o asumă. Scopul politicienilor contemporani este să își producă o "imagine" cât mai apropiată de așteptările maselor de votanți, imagine care, la rândul ei, este rezultatul ideologiei exercitate de stat și de instituțiile lui asupra maselor prin dispozitivele tradiționale identificate de Michel Foucault, închisoarea, spitalul de nebuni, sistemul educațional, biserica etc. Cu alte cuvinte, așteptările noastre cu privire la politicienii care ne reprezintă sunt rezultatul aceluiași aparat ideologic, statul, care creează nevoia de politicieni și de politică. E aici o relație de
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
biserica etc. Cu alte cuvinte, așteptările noastre cu privire la politicienii care ne reprezintă sunt rezultatul aceluiași aparat ideologic, statul, care creează nevoia de politicieni și de politică. E aici o relație de forță, și, în ultimă instanță, de dominare, așa cum o identifică Max Weber, într-un discurs al său din 1918, de la Universitatea din München, Politica ca vocație, relație stabilită între omul politic și electoratul său încă de la inventarea statului modern. Discursul politic a căpătat valențe noi de când a început să fie
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
această stratificare a elementului epic, care nu este o materie solidă, ci mai degrabă una difuză, intuitivă, se alimentează tocmai din rezervorul memoriei. La finele cărții, fiul - eul narator - care dorește să reconstituie din amintirile mamei universul copilăriei ei, se identifică în cele din urmă cu ea. Se produce o transfuzie de memorie, de la mamă la fiu, un fel de identificare a psyché-ului celor două personaje principale. Romanul este însă structurat și muzical - și am impresia că și elementele vizuale dețin
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
să tragă. Înapoi! ne-a spus un plutonier... Aici nu e de voi! E treabă de Stat. Cum arăta plutonierul ? întrebau anchetatorii, oamenii lui Horia Sima. Țăranii au o memorie și un spirit de observație grozave... După răspuns a fost identificat nenorocitul. Iar după el au urmat ceilalți. Nici șoferii n-au scăpat! Am citit declarația plutonierului. Vechiul meu prieten, Alecu Rioșanu (subsecretar la interne sub Antonescu), mi-a arătat dosarul... Atât plutonierul, cât și țăranii susțineau că drama a durat
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
pentru doar o săptămînă de firavele-ți proptele. Fiecare bărbat ucide ce iubește.” Fiece femeie se va lăsa-n iubire Pînă la moarte. Ce e iubirea pîn’ la moarte? E doar un pelerin Prin toate văile asemenea? Fiul meu se identifica îndeaproape cu acei artiști care muriseră de tineri, John Keats, Egon Schiele, James Dean, Gaudier-Brezka... Nu au avut timp, îmi spunea Carlos, să fie altceva decît ei înșiși. O dată i-am vorbit despre unchiul său dispărut, Carlos Fuentes Boettiger, fratele
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
rigoare, în cartea lui de amintiri (Născut în ’02, București, Minerva, 1973, p. 318).”2) Despre anii petrecuți în orașul cu castani autorul a mai vorbit în cîteva rînduri, cu o căldură lipsită de obișnuitul scut ironic: “Paradisul copilăriei se identifică mai ales cu șederea acolo, într-o casă cu livadă adîncă, cu iarbă deasă și cu numeroși pomi. Fundul livezii era tangent la curtea liceului de fete. Elevele care chiuleau de la ore conversau uneori cu mine prin gard. Ele aveau
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
dar mai importantă și mai puțin ideologizată extremist era madrilena „Destin” (1951-1972), subintitulată „revistă de cultură românească”. Cu diferențe importante de coloratură politică, toate aceste publicații afișau la vedere identitatea națională, ca steag de luptă, valoarea supremă cu care se identificau.
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
practic, punctul în care a și fost cel mai des atacată. Cum am fi putut avea postmodernism în plin național-comunism? Fără postmodernitate cu alte cuvinte. Postmodernitatea a fost la noi, în Est în general, mai întâi culturală și de underground, identificată cu un posibil instrument ideologic cu adevărat evazionist. Prin urmare, intuiția lui Ștefan Borbély funcționează doar pe jumătate, și anume în partea ei secundă, căci tocmai asumarea unei estetici postmoderne (prin Hassan, Lyotard, Hutcheon) ne-a fost accesibilă, teoriile social-juridice
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
eram «un pericol potențial» deoarece eram suspectat pentru «activități dușmănoase societății», «tulburător al ordinii publice», «discuții și activități ostile statului și politicii partidului». În cei 18 ani de urmărire au fost folosite nenumărate unități militare din țară și străinătate (am identificat 39 de generali, căpitani și locotenenți, dar majoritatea semnau indescifrabil: anexa 4 din Un tigru de hîrtie, au fost folosiți 28 de informatori etc. Securitatea, prin mijloacele de informare pe care le deținea (umane și tehnice), intervenea în viața mea
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
frică». Ei bine, în cazul meu, știau cele mai mici amănunte (voiam să vînd o combină muzicală pentru că nu mai aveam bani) și chiar ce vorbeam în intimitate cu o femeie pe care o iubeam... - Mărturisiți că ați reușit să identificați cîțiva dintre informatori care vă spionau fiecare mișcare în acei ani, dar, cu o singură excepție (Vasile Băran), refuzați să le deconspirați numele pentru a nu fi cel care «aruncă piatra» (în accepția biblică, desigur); totuși, unii dintre ei pot
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
mijloacele prin care s-a exercitat opresiunea (aneantizarea) unei societăți și a fiecărui individ, adică instituția care s-a numit: SECURITATEA. Mi s-a reproșat de mai multe ori de ce nu am dat publicității numele informatorilor pe care i-am identificat. «Cum? Nu vrei să aflăm și noi?» m-au întrebat ei. Dar tu ți-ai cerut dosarul?» am replicat eu. «Aaa! Nu! Nu vreau să-mi stric zilele și nopțile!» Deci, scoate castanele din foc cu mîna altuia... Să revin
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
din Asia Minor sunt mai slab reprezentate în Dacia, fiind ilustrate prin 42 de inscripții, 11 statui, cinci reliefuri și două temple. Situația este asemănătoare și în cazul divinităților de origine egipteană adorate în provincia Dacia, pentru care autorul a identificat 30 de inscripții, 37 de statui, două reliefuri și trei temple. Toate aceste monumente sunt analizate metodic și unitar, urmărindu-se distribuția geografică (răspândirea cultelor în localitățile provinciei), problemele de cronologie și ana liza dedicanților din prespectivă sociologică. Partea a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
încearcă să cuantifice statistic popularitatea de care s-au bucurat în provincia dunăreană zeii de origine orientală. Descoperă drept cauză principală a acestei popularități fenomenul migrației (colo nizării), care afectează nu doar zona urbană a Daciei, ci și nuclee rurale. Identifică însă și alte cauze, nu mai puțin importante: sprijin din partea puterii imperiale pentru anumite culte, preferințele administrației provinciale, ale aristocrației municipale și mai ales ale militarilor. Partea a III-a a cărții, „Formele de integrare și de control social și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]