1,197 matches
-
știe cum să folosească darbepoetin-ul sau alte stimulente. Putin a greșit grav când a ales să ridice patriotismul rușilor pe baza unor confruntări sportive, în care compatrioții săi erau slabi, necinstiți și dubioși. Cu adevărat de râs s-a făcut ideologul de curte (fost regizor) Nikita Mihalkov, trimis special în America pentru a susține sportivii. Naționalist cu penibile pulsații imperiale, promotor al vechiului imn stalinist pentru Rusia de astăzi, Mihalkov a apărut de nenumărate ori la posturile de televiziune, îndemnându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de schi, de evoluția strălucită a lui Alexei Iagudin la patinaj artistic. Acesta din urmă, stabilit de câțiva ani în Statele Unite, dar evoluând în continuare pentru Rusia, n-a avut nevoie să fie apărat nici de președintele Putin, nici de ideologul de curte Mihalkov pentru a se impune în concurs. Dimpotrivă, Iagudin a declarat că a învins tocmai pentru ca s-a putut antrena liniștit și în excelente condiții în America, departe de vacarmul și intrigile din lumea sportului rusesc, unde nu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
alteori una la trei ani fără a exista presiunea unei activități publicistice sau extraliterare solicitante. Între 1874 și 1884 îl găsim pe scriitor la București căutându-și un loc între susținătorii "noii direcții" din cultura română și gravitând în jurul personalității ideologului și conducătorului acestei mișcări: Titu Maiorescu. Toate scrisorile lui Slavici către mentorul Junimii din acestă perioadă bucureșteană se resimt de o poză a subordonării pe care o concentrează de fiecare dată formula de încheiere: al dumneavoastră devotat, al dumneavoastră sincer
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
plan misia social-formativă. Și-a luat doctoratul cu o teza despre receptarea lui J.-J. Rousseau în Franța (1750-1800), din care a tipărit un prim volum în 1999 (L’Oeuvre, le texte et șes ailleurs), unde receptarea lui Rousseau că ideolog, pedagog, personaj literar, subiect de anecdotica ș.a.m.d. slujește deopotrivă istoriei literare, sociologiei și evoluției comparative a mentalităților. A redactat cursuri universitare (Literatura secolului al XVIII-lea), a tradus în română din Barbey d’Aurevilly (Diabolicele), Gérard de Nerval
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285536_a_286865]
-
este deputat de Caliacra, din partea Partidului Totul pentru Țară al mișcării legionare. În Bazargic colaborează la ziarul „Legionarii”, anterior fondase el însuși ziarele „Graiul” (1932), „Bucium” și „Armatolii” (1933), în care îi apără pe românii din Cadrilater. În curând ajunge ideologul și politologul Gărzii de Fier, eminența ei cenușie. În februarie 1939 fuge în Germania, de unde se întoarce în toamna anului 1940, fiind numit subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe. După ianuarie 1941 se refugiază din nou în Germania cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
Destutt de Tracy, cât de imaginea ce a fost asociată practicienilor ideologiei sau "ideologiștilor", una a cărei conotație este prin excelență politică. Poate nu întâmplător, conotația politică a ideologiei a fost conferită de un om de stat: Napoleon îi numește "ideologi" pe practicienii "științei ideilor", aceasta din urmă fiind identificată, paradoxal, chiar cu metafizica pe care ambiționa să o înlocuiască, adăugându-i-se însă un nou atribut, acela de a fi "tenebroasă"8. Deranjat de criticile lui Destutt de Tracy (inițial
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socială a grupului care o împărtășește. În acest sens, ideologia se poate manifesta în forma unei teorii sociale implicite cu privire la poziția unui grup în societate (la baza acestuia), dar și sub forma unei teorii explicite, sofisticate și consistente (la nivelul "ideologilor" grupului respectiv). Caracterul contextual-variabil al ideologiei, reieșit din faptul că ideologia poate influența, monitoriza sau controla practicile sociale, dar nu le poate determina la modul fundamental, din moment ce asupra acestora se exercită mulți alți factori de ordin personal, social ori sociocognitiv
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
privilegiat în care ideologia își manifestă prezența, câtă vreme teoriile contemporane conferă o poziție centrală acestui concept din perspectiva analizei discursului: "Regulile, regularitățile și principiile oricărei ideologii potrivit acestei linii de argumentare contemporane derivă nu atât de mult din intențiile ideologilor (adică din valorile și credințele lor), ci mai curând din normele lingvistice în spiritul cărora ei sunt formați. Este imposibil, așadar, să evaluezi valori, credințe, atitudini și principii independent de vorbirea sau de actele de vorbire prin care acestea se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
realitate. Mai mult, ideologia are rolul de a transforma realitatea socială curentă, ideile pe care le conține fiind neconforme cu aceasta: "Termenul astfel utilizat sugerează pregnant că această lipsă de realism își are sursa în infatuarea sau interesul egoist al ideologului, considerat reprezentativ pentru un tip social sau pentru o colectivitate partizane, și că un asemenea ansamblu de idei îndeplinește doar funcții propagandistice, chiar dacă cei ce le vehiculează nu vizează în mod deliberat un atare scop"78. Cu alte cuvinte, dată
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dificil de susținut, mai ales în condițiile în care tradiția de gândire marxistă își găsește și astăzi resursele în maniera negativă de înțelegere a ideologiei. Astfel, se susține că examinarea critică extinsă a textelor celor pe care Marx îi numește "ideologi" indică, la modul evident, ceea ce autorul consideră a fi problematic în metodele lor de gândire, concepând ideologia ca pe o practică definită de raționare și aflată într-o clară opoziție cu știința 87. Pe de o parte, ideologia se insinuează
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acest punct, Mannheim apreciază că determinarea concretă a diferenței este extrem de dificilă, implicând participarea directă a observatorului, ceea ce poate reprezenta, potrivit anumitor exegeți ai scrierii mannheimiene, un indicator al plasării gânditorului în miezul dezbaterilor intelectuale specifice epocii sale, în care ideologii diferite încercau să-și impună principiile. Ceea ce putem constata este că Mannheim nu opune utopia realității "în sine", ci unei realități socio-istorice concrete, reprezentată de ideologia ordinii existente. Criticând această ordine existentă și, prin urmare, ideologia care o "întreține" în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
renunțăm la unul dintre modurile esențiale ale înțelegerii fenomenelor politice 400. Ideologia este, în calitatea sa de "gândire-comportament", încastrată în limbajul scris și vorbit, înțelesul său depinzând de contextele de interpretare. Din această perspectivă, ideologia devine "plurală", contexte diferite producând ideologii diferite, acestea din urmă fiind reprezentate de "acele sisteme de gândire politică, relaxate sau rigide, deliberate sau neintenționate, prin care indivizii și grupurile construiesc și înțeleg lumea politică în care ei sau cei care le preocupă gândurile trăiesc, și care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de a capta pasiunile și de a le canaliza, ulterior, în sfera politicului, opunându-se astfel rolului rațional asociat ideilor în gândirea iluministă: "Cercetarea filosofică abstractă a căutat întot-deauna să elimine pasiunea și persoana, pentru a raționaliza toate ideile. Pentru ideolog, adevărul răsare din acțiune, iar înțelesul experienței este dat de "momentul de transformare". Acesta apare nu din contemplare, ci "din concret". De fapt, s-ar putea spune că cea mai importantă funcție latentă a ideologiei este aceea de a capta
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Hindess, "No end of ideology", în History of the Human Sciences, Vol. 9, No. 2, Sage, 1996, p. 81. 8 Așa cum specifică Lucien Bonaparte în lucrarea Mémoires sur la vie privée, politique et littéraire, "Bonaparte avea des pe buze cuvântul ideolog, cu care încerca să ridiculizeze oamenii în care el credea că întrevede o tendință către o perfectibilitate nedefinită, oameni pe care îi stima pentru moralitatea lor, dar îi privea ca pe niște visători care căutau un tip de constituție generală
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
402 Idem, p. 123. 403 În această direcție, Freeden deplânge maniera în care teoria politică a înțeles să trateze ideologia, indicând faptul că "(...) teoreticienii politici normativi nu au nicio intenție de a învăța din tehnicile și nous-ul politic al ideologilor, și din ceea ce de fapt are loc atunci când ideile politice plutesc printr-o societate. Ei ar fi putut deveni informați cu privire la metodele de diseminare a unor astfel de idei printr-o organizare politică eficientă și prin înțelesurile comunicării. Ei ar
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sau, după caz, minorităților) șansa de a pune capăt infinitului rău al existenței, actualizat în dialectica „stăpân” versus „sclav”. Orice grup de presiune are însă nevoie de consultarea oracolului cu ajutorul experților care cunosc legile imanenței. Arhangheli nevăzuți ai istoriei emancipării, ideologii legitimează acțiunea străzii. Pentru răzvrătitul de profesie lumea pare, în mod fundamental, prost rânduită. Umanitatea nu este înzestrată decât cu un echipament incomplet de salvare. Materialist impenitent, comunistul nu crede în posibilitatea dezvoltării lineare a societății și nici în transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
manifestul proletar. Din aceste motive, Sartre a putut deveni „primul filozof occidental care a admirat fără rezerve mulțimea revoluționară și imaginea decapitării șefului unei închisori aproape dezafectate”1. Deloc întâmplător, în timpul crizei ostaticilor de la Olimpiada de vară din München (1972), ideologul stângii franceze a luat apărarea teroriștilor palestineni, legitimând terorismul ca unică armă de răzbunare a săracilor față de cleptocrația capitalistă 2. O variantă moderată a aceleiași poziții o reprezintă mesianismul estetic al lui Walter Benjamin, cel care într-un faimos pamflet
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ca fiind mai atrăgătoare, mai importante, mai potrivite pentru noi înșine), mijloacele de realizare (căutându-le pe cele mai eficiente, mai economice etc.), motivațiile, aspirațiile și chiar percepțiile (convingerile valorice condiționând modul în care percepem realitatea din jurul nostru). * "Valorile oferă ideologilor materia primă. Ideologiile raționalizează valorile, nevoile și interesele actorilor". Orice demers care are drept scop convingerea oamenilor ori schimbarea opiniilor și a comportamentului unor indivizi va face trimitere la valori și va încerca, totodată, în final, să conducă la o
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
criticii corespunde tipăririi în „Contemporanul” și în „Gazeta literară” a seriei de articole vehement denigratoare în care V. acuză „limitele decadentismului” în literatura română și face procesul lui E. Lovinescu și G. Călinescu. Între 1946 și 1949 apar aici Un ideolog al fascismului românesc: Nichifor Crainic, E. Lovinescu sau Impasul subiectivității, Căile artei și culturii văzute de V. I. Lenin, Sarcinile criticii literare, Fenomenologia imaginii, Finalitatea artei. Susținător al realismului socialist, el este unul dintre cei care politizează în grad maxim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
literaturii române, poezia lui A. Toma este „un exemplu de ceea ce trebuie să fie o poezie înaintată”, iar D. Th. Neculuță ar fi primul poet român care „a considerat poezia ca o parte integrantă a proletariatului”. O anume poziție între ideologii momentului explică și apariția „sub îngrijirea” sa a trei „studii” traduse din limba rusă, strânse în volumul Pentru o înaltă principialitate în literatură și artă (1951). Ulterior, în Literatura în publicațiile socialiste și muncitorești (1880-1900) (1966) istoricul literar renunță, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
subestimat forță și hotărîrea celor două forțe antagonice, fapt ce a dus la declanșarea violențelor în Irlanda. O mare contribuție la această stare de lucruri a avut-o Padraig Pearse, unul dintre liderii voluntarilor naționaliști și al Ligii Gaelice, principalul ideolog al republicanismului-revoluționar irlandez. Personalitatea lui Padraig Pearse este extrem de complexă. Profesor, scriitor, poet, revoluționar naționalist, Pearse este un exemplu clasic și o figură familiară a naționalismului romantic european din secolul al XIX-lea. Calitățile romantismului sau sînt ilustrate de eseul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
din decembrie 191867 a fost să-și definească obiectivele politice. Irlandezii au votat în decembrie 1918 mai degrabă pentru ideea de independență pe care o reprezenta Sinn Fein, decît pentru un program propriu-zis. Vicepreședintele partidului Sinn Fein și marele lui ideolog, Arthur Griffith, spunea, vorbind despre acest fenomen, ca "populația ne-a votat. Acum trebuie sa-i explicăm ce este Sinn Fein". În ciuda programului vag prezentat de Sinn Fein alegătorilor, un aspect a fost bine definit: tactică boicotării Parlamentului britanic. Parlamentarii
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
POWER În a doua parte a anilor șaizeci și în prima jumătate a următorului deceniu, Black Power a fost alternativa mai violentă a formelor nonviolente de activism promovate de mișcarea drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT). Deși numele acestei importante ideologii în sânul comunității afro-americane din a doua jumătate a anilor șaizeci poate fi legat de titlul unui volum de Richard Wright (vezi WRIGHT, RICHARD), sloganul Black Power a fost promovat de lideri precum Stokely Carmichael, inițial reprezentanți ai unor organizații
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de a degajă o logică totodată restrospectivă și prospectiva, o consistentă și o constantă, stabilind relațiile inteligibile, precum cele de la efect la cauze eficiente sau finale, între stări succesive, constituite astfel în etape ale unei dezvoltări necesare... Această înclinație a ideologului de a-și face propria viață selecționând, în funcție de o intenție globală, anumite evenimente semnificative și de a stabili între ele conexiuni menite să le dea coerentă, care implică instituirea lor în calitate de cauze și niciodată în calitate de scopuri, găsește complicitatea naturală a
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
grea de contorizat, este decisivă în definirea ratei de succes a evoluțiilor în procesul de predare a materiei. Predarea istoriei în perioada comunistă Obiectivul fundamental al predării istoriei în perioada comunistă era îndoctrinarea elevilor în conformitate cu principiile de propagandă stabilite de ideologii Partidului Comunist Român. Elevilor nu li se cerea, așadar, să "gândească" istoria, să imagineze conexiuni între evenimente și procese istorice, deoarece toate elementele erau deja oferite de aparatul de propagandă, de autorii de manuale și de profesorii care predau pe
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]