15,885 matches
-
contemporaneități, universală și românească, îi erau interzise. Singura supapă deschisă, deloc de neglijat, era spre literatura rusă prin intermediul sovietismului general, sub un control drastic și un dirijism sufocant. Astfel încât critica basarabeană ia naștere după 1940 ca o variantă debilă a ideologiei partidului bolșevic, ca un instrument al partidului unic. Nu marxismul, nici leninismul (foarte îndepărtate ca surse) îi constituiau cadrul ideologic, ci pur și simplu stalinismul (aflat într-o proximitate autoritară). Ruptă de literatura română, lipsită de un trecut propriu la
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
estetice, fiindcă nu puteam să fac critica ideilor ideologice, politice, sociale, din motivele pe care le cunoașteți. Deci, eu sunt un autor deviat, și vreau ca în ultimii ani ai vieții mele să mă restitui și să public lucrări de ideologie, cam în sensul acestor lucrări publicate după '89. Eu nu sunt un critic literar. Aici este o chestiune fundamentală. Sunt, dacă vreți, un ideolog, și planul meu de acțiune a fost cultural, ideologic. De asta eu nu m-am împăcat
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
a fi, cum să vă spun, subiect, nu de ironii, dar de neînțelegere, deși văd că au început să apară tot mai multe articole... ,dom'le, parcă ar fi ceva aicea... uite, este"... Apar articole, mai ales ultimele cărți de ideologie care mă restituie pe mine identității adevărate, au început să fie luate în serios. Dar de cine? și asta e foarte interesant. Nu de critica de autoritate care tronează la București, ci de o critică marginală, de provincie, de independenți
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
în actualitate am întâlnit o generație formată sub Ceaușescu, cu alde Ivașcu, cu alte interese, cu alte orientări. ăsta ar fi un motiv. Al doilea motiv este orientarea de care v-am spus. Critica literară era hiperliterarizată, eu veneam cu ideologia mea, pe care n-o puteam manifesta, din cauza constrângerilor, în primul rând. Pe urmă eram încă oarecum ,naiv", între ghilimele, și mă supăram că nu eram înțeles sau că ideile mele nu erau înțelese. Polemizam uneori nestudiat, și asta mi-
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
vă spun, eu nu răspund decât de afirmațiile mele, și aș fi fericit dacă ar exista în România lucrări de sinteză autentice, de orientare fie de dreapta, fie de stânga, fie de centru, fie liberale. Eu voi lucra în sensul ideologiei liberale. Vreau să scriu o carte, de pildă, despre libertatea spiritului critic, care să combată Führerprinzip-ul în gândire, tipul guru, Căpitanul filozofic și așa mai departe. Eu cred că orice autor cade sub critică. Noi doi și mulți, mulți alții
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
am suferit: pentru libertatea de expresie. Dacă venim din nou cu constrângeri, progresul nu este foarte mare. M.I.: La sfârșitul anilor '30, domnule Marino, când ați debutat, erați extrem de tânăr. Erați interesat și atunci de ideile politice, de politică, de ideologii? A.M. : Da. Să nu uitați că articolul meu de debut este consacrat unui critic ideolog, este vorba de Sanielevici. Poate că nu e chiar întâmplător. Dar am cele mai proaste amintiri despre acest articol. Profesorul de română m-a întrebat
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
când a luat ființă Cominformul și lumea s-a trezit împărțită de ideologul de la Kremlin în Ťdouă lagăreť aflate într-un Ťrăzboi receť." Oricum, indiferent de varianta în care circulă, teoria realismului socialist nu este luată niciodată ad litteram de ideologii de serviciu ai partidului comunist, ci folosită doar ca pretext pentru a cere scriitorilor să reprezinte realitatea așa cum le convine liderilor politici la un moment dat. În general pretenția lor este ca din literatura ,nouă" să reiasă că în timpul comunismului
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
note bibliografice, precum și rubrici de cinema, sport, șah, cuvinte încrucișate etc. Revista cuprinde deasemeni numeroase fotografii, desene și reproduceri de picturi în culori." Tot Flacăra va cuprinde ,numeroase și variate" articole rechizitoriale la adresa oricărei tentative de insubordonare a scriitorilor față de ideologia oficială... Primul număr al revistei Gazeta literară, ,organ săptămânal al Uniunii Scriitorilor din RPR", avându-l ca redactor-șef pe Zaharia Stancu, apare la 18 martie 1954. Din colegiul redacțional mai fac parte Mihai Beniuc, Marcel Breslașu, Eusebiu Camilar, Paul
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
central în declanșarea unei judecăți radicale a comunismului. E suficient să te plimbi prin oricare localitate a României, să vorbești cu orice om matur pentru a măsura dimensiunile războiului civil în care a tăvălit țara secta de asasini crescuți cu ideologia lui Marx, Engels și Lenin. Din acest punct de vedere, și nu numai din acesta, și fără a face nici un fel de comparatism martirologic, efectul comunismului a fost la fel de devastator precum cel al fascismului și nazismului. Prin nu știu ce procese mentale
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
și fără a face nici un fel de comparatism martirologic, efectul comunismului a fost la fel de devastator precum cel al fascismului și nazismului. Prin nu știu ce procese mentale perverse, s-a ajuns, în cazul comunismului, la o dezechilibrare în perceperea dezastrelor comise de ideologiile ucigașe: orice om cu bun-simț te va privi cu scârbă dac-ai avea îndrăzneala să faci elogiul fascismului și nazismului, dar mult mai puțini sunt dispuși să facă același lucru în fața exaltării tot mai agresive a așa-ziselor "valori comuniste
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
reprezenta iconic mustața lui Hitler. Oare de ce?! Nu e limpede că în termeni de cruzime, nebunie și minciună acești monștri sunt perfect echivalenți?! Lucrurile au devenit limpezi ca lumina zilei în situații ce ilustrau frățietatea "sans rivages" a celor două ideologii. Din acest punct de vedere, Ion Iliescu e o perfectă sinteză a celor două sisteme care au făcut din secolul al douăzecilea un interval al atrocităților inimaginabile. Am scris cu alt prilej despre sistemul corporatisto-fascist edificat în România oblăduită de
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
de Ion Iliescu. "Noaptea de cristal", "Noaptea cuțitelor lungi", " Marșul asupra Romei", "Asaltul Palatului de Iarnă" sunt sintagme ce ascund realități perfect consonante cu năvala purtătorilor de lămpașe, cauciucuri cu piulițe și topoare ai lui Miron Cozma. Gesticulația e aceeași, ideologia identică - amestec maladiv de comunism violent, nazism fanatic și fascism atroce. Ion Iliescu a retezat orice posibilitate de a se lăsa apărat de eventuale acuzații privind contextul în care a fost inculpat. Încăpățânarea, agresivitatea, obtuzitatea, revolta împotriva acuzațiilor e atât
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
1885), Engels decide că întâia dramă germană cu tendință politică e Kabale und Liebe (Intrigă și iubire). Tot el despică mecanismul revoluției franceze, plecând de la interpretările lui Schiller. Ceea ce îi consolează pe admiratorii poetului este circumstanța că, după baia de ideologie, opera se scutură totuși intactă ca o pasăre, cu penele muiate în apa murdară, dar care continuă să zboare nevătămată. Tot ce a pătimit fără voie nu a lăsat dâre, era ceva adăugat forțat, neorganic, străin de natura ei. Schiller
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
cu linșajul cu care o pleiadă de jurnaliști s-au năpustit asupra a doi confrați - Cristian Tudor Popescu și Ion Cristoiu - reprezintă o nouă premieră în viața publică românească. Credeam că le-am văzut până acum pe toate: confruntări între ideologii, între interese economice, între clanuri și găști, spurcarea adversarilor, discreditarea nemulțumiților, folosirea măciucii contra opozanților. Dar o astfel de concertare de ură, dispreț, contestare a minimei valori profesionale rareori mi-a fost dat să văd. Împrejurările sunt cunoscute: în ziua
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
ordinea celor de mai sus, observ doar că ne aflăm la ceasul confruntării deschise între două generații. În literatură li s-a spus "generația '80" și "generația 2000". În restul vieții publice li s-ar putea spune "generația celor fără ideologie" și "generația re-ideologizaților". Ca unul care mă aflu în plină confruntare cu un grup de astfel de personaje ce privesc realitatea prin prismă exclusiv ideologică, știu câte ceva despre metodele folosite și scopurile urmărite. Realist vorbind, nu cred c-a sosit
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
năuc ideologic al istoriei contemporane). Cercul nu se închide aici. Dar nu trece de duzină. I-aș fixa cu ace subțiri în Insectar literar și aș scrie pe deasupra: Ubi bene ibi Marin Preda & Co. Lipsa de sinceritate în artă și ideologie se răzbună imediat". Și e șfichiuit - poate la nervi - pînă și Ion Barbu, pentru unicul său poem conjunctural din era comunistă, din 1957, sonetul închinat lui N. Bălcescu: "A făcut închinăciune, ca Gîgă. Nu cumva a făcut o supremă ironie
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
politice și nu a existat un hiatus de creație. Continuitatea dintre literatura interbelică și cea contemporană nu ar fi fost afectată. Cu toții (inclusiv Al. Piru) știam că nu e adevărat. Instalarea regimului comunist a frânt o evoluție firească. Din 1948 ideologia de partid a funcționat normativ, dislocând criteriul estetic. Decupajul 1940-1950 este ales cât se poate de neinspirat, chiar cinic. Al. Piru nu spune nimic despre ce s-a întâmplat politic în acest interval. E un deceniu fără unitate sau coerență
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
Intenția de masificare, de uniformizare, de aplicare grobiană a principiului egalității (în zilele geroase de iarnă creierul suferă de frig la fel de mult ca și picioarele, dar nici un om normal nu-și pune cizme pe cap!) sunt reflexe perverse ale devastatoarei ideologii a corectitudinii politice, combinată cu terorismul ce transformă ideea "economiei de piață" în "economie de neuroni". Situația e cu atât mai sinistră, cu cât semnalul transmis astfel arată că minoritatea celor care gândesc sunt pe cale să piardă aproape orice drept
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar a istoriei literare, ci și a conștiinței noastre. Dar să precizăm că astfel de puncte controversabile sînt destul de puține în
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
martie a.c.), pe eminentul cărturar care a fost Adrian Marino, dar alături de puțini, de foarte puțini dintre cei care l-au cunoscut din vremuri îndepărtate, am socotit că trebuie să-mi fac datoria de a căuta a înțelege existența și ideologia acestei complexe și prea puțin cunoscute personalități. Chiar dacă nu am scris niciodată despre opera lui (aș fi putut să o fac, mai ales în ceea ce privea pasiunea lui europeană), întîlnirile mele cu Adrian Marino datează de mult. L-am cunoscut
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
în 1977). De unde, și acest fragment din "autobiografia spirituală"", în care Adrian Marino își extinde, cu severitate, reflecțiile critice: "dacă este profund greșit a modela imaginea Europei după Franța (și, mai ales, după Franța actuală), reflex al unei psihologii și ideologii iluministe, întîrziate, nu este mai puțin adevărat că un anume Ťmit parizianť mai există încă, deși este lipsit de orice justificare, pentru intelectualii care au făcut experiențe identice sau analoage cu ale mele" (Prezențe românești..., p. 89). Concluzia: "a miza
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
înscriind romanele lui Panait Istrati într-un spațiu translațional mai vast, caracterizat prin migrație, mutație și metisaj, deopotrivă la nivelul scriiturii și al viziunii", notează în concluzie autoarea. O pondere însemnată au avut și discuțiile despre relația lui Istrati cu ideologia, "utopia progresistă" pe care și-a construit-o fiind privită fie în contextul istoric al începutului de secol XX (Gianni Schilardi), fie din punctul de vedere al contemporaneității (Goffredo Fofi). Dintre invitații români, Sabina Măduță s-a concentrat în intervenția
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în care conceptul de "naționalitate" și cel de "universalitate" sînt consubstanțiale. Cel care, în deceniul '30-'40, va evolua de la o ideologie conservatoare la un liberalism de tip clasic și va visa împreună cu prietenul său Manole Neuman la un partid
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în care conceptul de "naționalitate" și cel de "universalitate" sînt consubstanțiale. Cel care, în deceniul '30-'40, va evolua de la o ideologie conservatoare la un liberalism de tip clasic și va visa împreună cu prietenul său Manole Neuman la un partid al "moderaților violenți" și al "conservatorilor în trench-coat" va vorbi - trebuie spus - în diferitele variante ale Jurnalului fericirii, încă din anii '70
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
înnoită, caldă prietenie. Amănunte de istorie literară trăită... Gîndești ca mine, sînt om cu tine?! E zicala de lume nouă (și subțire...) pe care-o întorc pe toate părțile "invitații" Dilemei vechi (ai Simonei Sora) din numărul 69, la tema Ideologia strică omenia? Răspund, în fel și chip, Paul Cernat, Sanda Cordoș, Andrei Cornea, Caius Dobrescu, Alina Mungiu-Pippidi, Carmen Mușat, Sorin Vieru. Încadrat de două citate, din Adrian Marino și din Sorin Antohi (axe, de fapt, ale întregii discuții), unul arătînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]