863 matches
-
pentru ziarele locale și a ținut conferințe despre folclorul spaniol, românesc și rom. În 1927 Manger s-a mutat la Varșovia, capitala Poloniei, care era în acea vreme țara cu cea mai mare populație evreiască și cu cei mai mulți vorbitori de idiș din Europa. La Varșovia, capitala spirituală a culturii evreiești așkenaze, el și-a petrecut cei mai fertili ani din întreaga sa carieră. În 1929 el a publicat acolo primul său volum de versuri „Ștern afn dakh” (Stele pe acoperiș), care
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
el a publicat acolo primul său volum de versuri „Ștern afn dakh” (Stele pe acoperiș), care s-a bucurat de o primire entuziastă în rândurile publicului și al criticii. În anul următor a fost primit în prestigiosul PEN-Club al autorilor idiș, din care făceau parte Isaac Bashevis, Israel Rabon și I. Papiernikov. Între 1929-1938 Manger și-a făcut un loc de cinste în viața literară a Varșoviei. Putea fi văzut adesea declamându-și versurile la Clubul scriitorilor, fiind intervievat de principalele
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
care făceau parte Isaac Bashevis, Israel Rabon și I. Papiernikov. Între 1929-1938 Manger și-a făcut un loc de cinste în viața literară a Varșoviei. Putea fi văzut adesea declamându-și versurile la Clubul scriitorilor, fiind intervievat de principalele ziare idiș din oraș, iar prestigioasa revistă "Literarishe Bleter" i-a publicat articolele. Din 1929 Manger și-a editat și propria sa revistă literară, intitulată "Cuvinte alese", pe care a umplut-o de poezii, povestiri și manifeste artistice. În același timp, Manger
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
moderniste inspirate de Talmud ("Midrașul lui Itzik," 1935), o rescriere teatrală a poveștii sărbătorii Purim ("Cartea Cântecelor Meghilei", 1936), o adaptare a piesei lui Abraham Goldfaden - "Vrăjitoarea din Botoșani" - Hotzmakh Spiel, 1937), o serie de viniete literare despre istoria literaturii idiș ("Portrete familiare", 1938) și încă trei mari culegeri de versuri: "Lanternă în vânt" (1933), "Scrisorile lui Velvl Zbarzher către Preafrumoasa Malkele" (1937) și "Amurg în oglindă" (1937). „Midrashul lui Itzik” și „Cântecele Meghilei” reprezentau primele sale încercări de a rescrie
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
s-a stabilit la New York între 1951-1958. Deziluzionat și cu sentimentul de scădere a creativității, el a decis în 1958 să emigreze în Israel. De fapt, s-a stabilit acolo definitiv abia în 1967. Spre deosebire de o mare parte din scriitori idiș în exil, Manger a reușit să obțină în Israel un succes semnificativ. În anul 1965 compozitorul, originar din Iași, Dov Seltzer, a dirijat o producție foarte populară a unui spectacol cu „Cântecele Meghilei” a lui Manger, spărgând gheața în ce
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
Israel un succes semnificativ. În anul 1965 compozitorul, originar din Iași, Dov Seltzer, a dirijat o producție foarte populară a unui spectacol cu „Cântecele Meghilei” a lui Manger, spărgând gheața în ce privea atitudinea rezervată din Israelul oficial față de teatrul idiș. Creația s-a bucurat de succes și a fost reprezentată de peste 400 ori. Între spectatori au fost văzuți și conducători ai țării ca Levi Eshkol, Golda Meir și Teddy Kollek. Manger s-a stabilit în Israel definitiv în ultimii ani
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
două acte „Mangeriada”. Premiera acesteia a avut loc la 6 aprilie 1968 la Teatrul Evreiesc de Stat. Poezia sa „Oif'n Veg Șteit A Boim” (Pe drum stă un copac) a fost pusă pe muzică, intrând în repertoriul cântecelor în idiș. În 1951 ea a devenit un șlagăr în interpretarea lui Leo Fuld.
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
Yaakov (Yankele) Bodo (idiș: יענק'לה בודו, în ebraică: יעקב בודו, născut sub numele Iacob Bodoagă, la 28 martie 1931 la Ștefănești) este un actor israelian de teatru și cinema de limbile idiș și ebraică, originar din România. S-a distins printr-un repertoriu
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Yaakov (Yankele) Bodo (idiș: יענק'לה בודו, în ebraică: יעקב בודו, născut sub numele Iacob Bodoagă, la 28 martie 1931 la Ștefănești) este un actor israelian de teatru și cinema de limbile idiș și ebraică, originar din România. S-a distins printr-un repertoriu teatral ebraic vast și variat, iar după anul 1975 s-a dedicat în special teatrului în limba idiș, din anul 1992 în cadrul Teatrului „Idișpil” din Țel Aviv. S-a
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Ștefănești) este un actor israelian de teatru și cinema de limbile idiș și ebraică, originar din România. S-a distins printr-un repertoriu teatral ebraic vast și variat, iar după anul 1975 s-a dedicat în special teatrului în limba idiș, din anul 1992 în cadrul Teatrului „Idișpil” din Țel Aviv. S-a făcut cunoscut în tinerețe , între altele, prin rolul Moise Ventilator din comedia cu acelaș nume, după care s-a realizat și un film israelian în 1966. Bodo este laureatul
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
comedia cu acelaș nume, după care s-a realizat și un film israelian în 1966. Bodo este laureatul Premiului Meir Margalit pentru întreaga sa activitate teatrală. Născut în România în 1931, a vorbit până la vârsta de 7 ani numai în idiș. După anii războiului al doilea mondial și ai dictaturii antonesciene, el s-a înscris și a studiat doi ani la Conservatorul de artă dramatică din București. În anul 1950 a emigrat cu familia în Israel, stabilindu-se la Afula. Bunicii
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
a luat parte la „Spectacolul Pantofarilor” care a însoțit inaugurarea mării săli renovate a Teatrului. În 1975 Bodo a părăsit Teatrul municipal din Haifa pentru a conduce vreme de 15 ani o trupă de teatru proprie dedicată spectacolelor în limba idiș, cu care a făcut turnee prin Israel și în străinătate. La sfârșitul anilor 1970 a editat un disc de cântece în limba idiș intitulat „Idișkeit”. În anul 1992 s-a alăturat trupei noului teatru în limba idiș înființat la Țel
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Haifa pentru a conduce vreme de 15 ani o trupă de teatru proprie dedicată spectacolelor în limba idiș, cu care a făcut turnee prin Israel și în străinătate. La sfârșitul anilor 1970 a editat un disc de cântece în limba idiș intitulat „Idișkeit”. În anul 1992 s-a alăturat trupei noului teatru în limba idiș înființat la Țel Aviv - Idișpil. Bodo a jucat în majoritatea producțiilor acestui teatru, de exemplu în „Vrăjitoarea” de Avraham Goldfaden, „Leizerke Roitșvanț” (după românul rus al
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
spectacolelor în limba idiș, cu care a făcut turnee prin Israel și în străinătate. La sfârșitul anilor 1970 a editat un disc de cântece în limba idiș intitulat „Idișkeit”. În anul 1992 s-a alăturat trupei noului teatru în limba idiș înființat la Țel Aviv - Idișpil. Bodo a jucat în majoritatea producțiilor acestui teatru, de exemplu în „Vrăjitoarea” de Avraham Goldfaden, „Leizerke Roitșvanț” (după românul rus al lui Ilya Ehrenburg în adaptarea lui Maciej Wojtyszko, „Hersele Ostropoler”, „Visul lui Goldfaden”, „Peripețiile
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
voie”, după Molière, „Blidul de lemn” de Edmund Morris etc. Cu Anat Atzmon a realizat spectacolul „Tzu zingen un tzu lachen” (Să cânți și să râzi). În anul 2009, în cadrul Festivalului Teatronetto din Jaffa, Bodo a interpretat monologul „Lanski în idiș” Bodo a luat parte la 14 filme israeliene. În 1964 Bodo a jucat în filmul de succes al lui Ephraim Kishon, „Salah Shabati”, alături de Hâim Topol, Gila Almagor, Zăhăriră Harifai, Shaike Levi și Arik Einstein. Filmul era adaptarea pentru cinema
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
găini” după un roman de Kishon și în regia scriitorului), „Nahche și generalul” în regia lui George Ovadia, „Milionar în încurcătură” în regia lui Yoel Zilber, „Margo sheli” (Margo a mea),„Dacă ți se dă,ia! (film israelian în limba idiș), „Hamesh-hamesh” („Five Five”) , „Miracol în sat”, „Gey Oni”, „Numai sâmbătă nu” , „Af milá leMorgenstern” („Nici o vorbă lui Morgenstern” după un muzical de Kishon), „Iris” etc Bodo a mai participat la producții de cinema străine „Bye Bye America”, „Întoarcere din infern
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populația înțelege ambele limbi cu ușurință fără a avea studii. În Suedia există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această țară (finlandeza, meänkieli, sami, romani și idiș). Deși este vorbită de către majoritatea populației, suedeza a devenit limba oficială în Suedia abia în 2009. Anterior, pe data de 7 decembrie a anului 2005 parlamentul a mai supus votului acest lucru, dar rezultatul a fost considerat o eroare deoarece
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
(în , colocvial "Szatmár"; în ; în ebraică și idiș "סאטמאר", pronunțat "Satmar", "Satmer" sau "Sacmer"; vechea denumire românească "Sătmar" sau "Sătmar-Mintiu") este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Sătmărel. În trecut a fost reședința Comitatului Sătmar și al județului
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
era o mică grădină cu pomi, corcoduși erau pe-atunci. Locuiam în curtea aceea șase chiriași. Trei pe stânga și trei pe dreapta. Proprietăreasa și cinci chiriași. Amănunt: doi chiriași creștini, proprietăreasa și doamna Victoria, și patru evrei. Evreii vorbeau idiș acolo, dar doam</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">na Marinescu, proprietăreasa, a învățat și ea idiș împreună cu concetățenii chiriași.</spân></spân></spân></p> Apartamentul se compunea din două camere
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
Amănunt: doi chiriași creștini, proprietăreasa și doamna Victoria, și patru evrei. Evreii vorbeau idiș acolo, dar doam</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">na Marinescu, proprietăreasa, a învățat și ea idiș împreună cu concetățenii chiriași.</spân></spân></spân></p> Apartamentul se compunea din două camere: un dormitor și o cameră de zi, să-i zicem, acolo se făceau toate. Dormitorul avea o fereastră, camera de zi n-avea. Lumină venea de la ușă
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
un festival este o zi sau cîteva zile observate de evrei ca o comemorare sfântă sau laică a unui eveniment în istoria evreilor. În ebraică, sărbătorile și zilele festive, în funcție de natura lor, pot fi numite "yom tov" (o zi bună) (idiș: yontif) sau "hag" (festival) sau "taanit" (post). Originile diverselor sărbători evreiești pot fi găsite în poruncile biblice (mițvot), prescripțiile rabinice, și în istoria Israelului modern. Cuvântul ebraic pentru sărbătoare însemna - la început - "cor de dans"; acest nume atât de semnificativ
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
['zolmən 'rozəntal] (; în grafiere ) (1889, Telenești, jud. Orhei, Basarabia — 19 martie 1959, Chișinău) a fost un scriitor, jurnalist și culegător de folclor de naționalitate evreiască din Basarabia. A scris în limbile idiș și ebraică. a fost unul dintre cei 10 copii ai unui arendaș din Telenești. După absolvirea școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în clasa a opta la un gimnaziu din Odesa. Apoi a
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Cârciumarul”), "Măisălăh far Kindăr" ("Mejselech für Kinder"; „Povești pentru copii”). La Chișinău, în anii 1920-1922) s-a ocupat de redactarea ziarului "Dăr Yid" ("Der Jid"; „Evreul”). Din 1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș), Rozental a fost redactorul unicului ziar evreiesc "Undzăr Țait" ("Unsere Zeit"; „Timpul nostru”), care avea cel mai bun rating (27%) dintre cele 22 de periodice evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări. Tot la Chișinău, Rozental a editat
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Schwartzbard, asasinul lui Simon Petliura ("Der Schwarzbard process"/"Der Schwarzbardprozess", Chișinău). Rozental a vizitat Palestina de trei ori, iar în 1938 a publicat la Chișinău) o carte de proză de călătorie, "Unzer Land" („Țara noastră”). A tradus din română în idiș romanul lui Eugen Herovanu "„Jertfă veșnică”" (în ), avându-i coautori pe "K. A. Bertini (Golergant) " și "D. Vinnițki". A redactat în limba ebraică volumele cu caracter didactic "Min һaZad" („Dintr-o parte", 1938) și "Pinkasi" („Caietul”, 1939), în colaborare cu
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
Încă în timpul vieții la Ierusalim a apărut o culegere de basme pentru copii (1940), schițe și nuvele (Tel-Aviv, 1949)în traducere în ivrit. Au urmat traduceri în ivrit a "Căpriței minunate" (Tel- Aviv, 1960), și o ediție bilingvă (ivrit și idiș) de opere alese, redactată de Boris Sandler. Nepotul lui Zolmen Rozental este pictorul Zalman Galicinskii - organizatorul centrului informațional de ajutor jetrfelor antisemitismului din Israel - primei organizații, care și-a propus scopul să atragă atenția asupra incidentelor antisemite din Israel.
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]