614 matches
-
amintim aici și pe Montanus care abandonând armata pentru opțiunea religioasă a fost ucis la Terracina, Italia, în timpul domniei lui Hadrian, prin aruncarea în mare. În sfârșit prezentăm o listă de mărturii despre câțiva dintre soldații creștini martirizați pentru contestarea idolatriei ori a ridicării anumitor obiecții de conștiință față de puterea civilă: 1. pe durata domniei lui Nero au pătimit martiriul Processus și Martinianus; 2. sub domnia lui Vespasian: Leontius, Hypatius și Theodulus la Tripoli, în Fenicia; 3. în timpul domniei lui Traian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe altare în cinstea zeilor. După ce a urcat pe tronul imperial și-a aruncat masca și a apărut cu adevărata sa înfățișare. Opera sa de reîntoarcere spre păgânism cu multă înflăcărare a eșuat. Nefiind vorba de recucerirea pozițiilor pierdute de către idolatrie, ci chiar de o reacție a păgânilor împotriva creștinilor desfășurată mai mult în domeniul politic decât în cel religios prin uciderea și îndepărtarea din funcție și de la curte a adepților predecesorului său, dar și prin devastarea și incendierea unor biserici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Minucius Felix, Origene, Ciprian etc. problema serviciului militar ori nu este cea importantă, ori întâlnim aluzii secundare. Nu există nici un text care să indice vreo eventuală interdicție a serviciului militar, cu pretextul că uciderea este contrară eticii creștine. Considerând aspectul idolatriei, opoziția lui Tertulian față de serviciul militar nu este fundamentată pe baze etice și religioase. Validitatea și dimensiunea profundă a acestei dezbateri inițiate vizează sectorul teologic. În literatura religioasă antică (Evangheliile apocrife, Actele martirilor) nu există suficiente indicii istorice; nu au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a creatorului inteligența"; 3. "imaginea fizică angelică"; 4. "universalitatea și proteismul preocupărilor", în acord cu idealul renascentist al lui uomo universale; 5. fascinația pentru ocultism și ezoterism, adică pentru "construcțiile universale totalizante"; 6. lipsa de succes în timpul vieții, compensată de idolatria postumă; și, în fine, 7. "o iubire extraordinară leagă pe tânărul geniu de o femeie ce se transformă într-o componentă activă a mitologizării acestuia". Aproape toate "datele" acestea se regăsesc, nu-i greu de sesizat, și în portretul lovinescian
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trei clase de catehumeni, corespunzând celor trei ani de propovăduire a lui Hristos. Situația aceasta se menține în toată existența catehumenatului, fapt confirmat de Origen în scrierea sa, Contra lui Cels, capitolul I, 35-51, ca și de Tertulian în De idolatrie, Capitolul XXIV. Clasele prin care trebuiau să treacă catehumenii erau: ascultătorii, îngenunchetorii și luminații. Numai după aceea ei erau primiți la Sfântul Botez. În categoria ascultătorilor intrau cei care își manifestau dorința de încreștinare. Ei erau prezentați episcopului sau unui
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Molière, fabulele lui La Fontaine etc.). Ca urmare, privită în mod sincronic, prin raportare la epoca de care aparține, poetica lui Boileau are mai mult un caracter descriptiv. Ea își va căpăta pe deplin caracterul normativ ulterior, prin fenomenul de idolatrie pe care îl creează la începutul secolului al XVIII-lea, un aspect pe care îl vom dezvolta în capitolul dedicat neoclasicismului acestui veac. De altfel, după cum sugerează propriile afirmații din prefața la ediția din 1701 a Operelor sale, Boileau însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
răbdare ca timpul să-și facă lucrarea și noi să devenim contemporanii grecilor și romanilor" afirmă Fontenelle "și atunci viitorul ne va prefera pe noi." 70Afirmația are un dublu sens: pe de o parte, anticii trebuie tratați precum modernii, fără idolatrie, iar pe de altă parte, prin cumulul de cunoștințe față de Antichitate, modernii sunt, desigur, superiori. Cu toate acestea, contemporanii săi, deși poate vor beneficia de venerația urmașilor vor fi totodată și inferiori acestora căci "aceeași prejudecată ne înjosește într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Talmud și, mai târziu, în comentarii în relație directă cu experiența istorică a momentului. Dreptul rabinic consideră că este de datoria fiecărui evreu mai curând să moară decât să fie constrâns să încalce anumite porunci, în special interdicțiile legate de idolatrie, omor și incestll. Acest principiu intră în tensiune cu altul, la fel de fundamental, cel al "grijii datorate vieții omenești"mm, în virtutea căruia un evreu poate, ba chiar trebuie să încalce legile pentru a-și păstra viața. Atitudinea recomandată va depinde de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Usque povestea nenorocirile poporului lui Israel pentru că era convins că ele se vor sfârși curând. El se referă la Biblie pentru a arăta că păcatul cel mai grav al lui Israel este apropierea de popoarele creștine, care duce la apostazie, idolatrie și căsătorii cu ne-evrei. Prin acest păcat, care include maranismul, poporul evreu a rupt Legământul cu Dumnezeu și a provocat pedeapsa divină anunțată în Scriptură. El este pedepsit acolo unde a păcătuit: este aservit de națiunile pe care a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pedeapsa este mai grea, cu atât suntem de fapt mai aproape de Izbăvire. Astfel, naziștii, sioniștii, ereticii, asimilații și evreii reformați ar fi instrumentele proiectului divin de mântuire. Nu acuzase deja același Wasserman socialismul și naționalismul că sunt două forme de idolatrie care, s-au combinat pentru a da naștere național-socialismului? De fapt, în mediile reprezentate de acești doi maeștri, reproșau Iluminismului evreiesc că îi deturnase pe evrei, mulți de la tradițiile lor și condusese la acest deznodământ fatal. Și modernitatea era acuzată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
abrahamice, sau "religiile Cărții", au vaste zone de suprapunere pe care spiritul uman le poate valorifica. Voi lăsa deocamdată deoparte Islamul, asupra căruia mă întreb și eu, ca și Alain Besançon, dacă nu cumva el este "cazul extrem al unei idolatrii care se ascunde în spatele refuzului categoric al idolatriei politeiste" (p. 12), o concentrare asupra zeului unic care produce fanatism și intoleranță. Islamul nu vede decît dimensiunea geloziei divine, omul nu e văzut ca o imagine a lui Dumnezeu, ci complet
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
suprapunere pe care spiritul uman le poate valorifica. Voi lăsa deocamdată deoparte Islamul, asupra căruia mă întreb și eu, ca și Alain Besançon, dacă nu cumva el este "cazul extrem al unei idolatrii care se ascunde în spatele refuzului categoric al idolatriei politeiste" (p. 12), o concentrare asupra zeului unic care produce fanatism și intoleranță. Islamul nu vede decît dimensiunea geloziei divine, omul nu e văzut ca o imagine a lui Dumnezeu, ci complet separat de El, fără trecut și fără viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
religioase și a celei științifice, venind să înlocuiască separarea și conflictul. Toate modelele filosofice sunt limitate și parțiale. Lumea e diversă, iar căutarea coerenței nu trebuie să ducă la eludarea diferențelor. Folosirea mai multor modele ne poate ține departe de idolatrie, dar tot nu oferă întreaga cunoaștere. Dumnezeu este o cauză a cauzelor, dar o cauză descendentă. Pînă la urmă, taina sa și taina căilor sale nu pot fi deslușite pînă la capăt și e bine ca misterul să rămînă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
progres și în raționalitatea tehnică a inginerului; el exprima o cultură care preamărea eficacitatea pură, simplitatea formelor, triumful rațiunii, victoria asupra forțelor arhaice ale trecutului. Dar am depășit acea fază. La ora celei de-a doua modernități marcate de epuizarea idolatriei Istoriei, designul nu se vrea atât revoluționar, cât protector și liniștitor. Atunci când modernitatea nu mai are de combătut elementele ieșite din cultura tradițională, ambiția designului constă mai puțin în a crea simboluri ale modernității triumfale și mai mult în a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fi încadrate tipologic în categoria strategiilor individualiste de propiectare colectivă și individuală a vieții, strategie pe care o considerăm responsabilă pentru declinul demografic al popoarelor europene. Ea este, în mare măsură, consecința modelului de civilizație occidentală, bazată pe secularizare, pe idolatria consumeristă, pe prăbușirea credinței și pe alte fenomene care însoțesc acest tip de civilizație centrată pe filosofii materialiste, pe orientări spre consum, spre o definire materialistă a fericirii etc. În termeni demografici, aceste două modele se bazează pe proiecții în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
același punct al maximei sale recesiuni astrale și, ca și Europa romană a lui Augustus, nu se va salva de la dezastru decât prin renovare spirituală, adică prin recuperarea sufletului creștin, pe care și l-a pierdut în lungul interval de idolatrie consumeristă și ideologică, pe care l-a traversat și din care a ieșit secularizată la proporții de alarmă. Atunci, în Roma lui Augustus, salvarea a venit de la familia creștină, nu de la familia romană, care nu mai avea nici o energie de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
al ei, un gust al ei și o greșeală a ei de ordin religios, conform tabelului următor 26: Lume Arhonte Metal Gust Greșeală 1. Fum ? aur sărat astrolatrie 2. Foc leu bronz acru venerarea focului 3. VÎnt vultur fier iute idolatrie 4. Apă pește argint dulce baptism 5. Întuneric șarpe plumb și cositor amar divinație Cei cinci Arhonți sînt ca viermii din cei cinci Arbori ai Răului 27, fiecare provenind din propriul său element. Arhontele suprem este chintesența tuturor celor cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
descătușarea lui Prometeu, tiranul va fi azvîrlit În abis, iar natura regimului lumii se va modifica În mod dramatic, fiindcă omul rămîne lipsit de sceptru, liber, necircumscris, ci om egal, neîngrădit În clase, triburi și națiuni, scutit de teamă, de idolatrie, de ranguri - rege peste el Însuși 7. Această viziune peste măsură de optimistă a unei lumi În care domnește Iubirea este, În cele din urmă, binecuvîntată de Creatorul universal, rege al sorilor și stelelor, al Demonilor și al Zeilor, al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
religiei iudaice nu este o persoană sau un grup de persoane, ci respectarea tradiției și a învățăturii lui Dumnezeu. Conform tradiției, Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam, patriarhul și părintele evreilor, cel care a răspândit cuvântul lui Dumnezeu respingând idolatria. Prin Moise, cu care s-a întâlnit pe muntele Sinai, Dumnezeu a transmis evreilor învățăturile sale, scrise în Tora și explicate în Talmud. Un bun evreu este acela care respectă tradiția și studiază învățăturile lui Dumnezeu. Rolul rabinului este de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
își spune: „Cât aș vrea să mă rup de originile mele și să le uit” (III, 292). O mărturisise și cu altă ocazie. Iată: „Trebuie neapărat să te eliberezi de origini. Fidelitatea față de un neam nu trebuie să degenereze în idolatrie (evreii). Naționalismul e un păcat împotriva spiritului Ă păcat universal Ă din nefericire” (III, 44). În continuare, Cioran amintește concepția stoicilor care gândeau omul drept cetățean al cosmosului. Oricum, revenind obsesiv, nevoia de a se rupe de origini arată neputința
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
exigențelor continuității, poate stârni elanuri creatoare în calitatea ei de model și reper. Vrem să spunem altfel că pentru a ține cumpăna dreaptă nicio generație nu trebuie să creadă că lumea se sfârșește cu ea sau că începe cu ea. Idolatria față de trecut ca o prosternare în fața lui domolește elanul creator și înnoitor, precum și anularea sau discreditarea trecutului lasă în urmă un pământ pârjolit din care nu se știe ce iarbă, bună sau rea, va mai crește... Opțiunile sale dramaturgice care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La finalul carierei și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat acest rol
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a fi și de a acționa; nu pot institui structuri sociale și politice pe baza unor idei și principii de partid; nu pot exercita puterea prin "forță brută". Puterea nu poate fi confundată cu violența și agresivitatea, nici cu idolatria unor simboluri și a unor programe politice. În dezvoltarea ei modernă, puterea politică e strict legată de dreptate, iar orice deviere de la principiul dreptății în multiple raporturi sociale și politice este o contra-putere, anihilarea puterii "deținute". Puterea e putere în măsura în care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se dovedesc total ineficiente atunci când încearcă să-i conducă pe ceilalți în loc să-i ajute pe oameni să-și folosească inteligența și aptitudinile pentru a se organiza într-o formă independentă de conducere. Cu alte cuvinte, reprezentarea omului de către om și idolatria modernă intelectualo-politică de simboluri și "reprezentanți" înseamnă chiar moartea omului prin el însuși. Toată această structură pavloviană a politicii și istoriei moderne (a reprezentării prin reprezentări/reprezentanți), ucisă de către propriul ei regim de funcționare (guvernare-opoziție) în secolul XX, își găsește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nevoile" cetățenilor. Constituiți-vă familii, faceți copii pentru că statul are nevoie de soldați, de producători, de buni funcționari, de elite pentru a le pune în slujba sa și în folosul existenței lui, chiar și dincolo de fericirea generală, de fericirea cetățenilor. Idolatria statului politic modern s-a forjat pe necesitățile oamenilor, iar civilizarea cetățenilor s-a făcut prin intermediul poliției (policer = a civiliza 116). Astfel că statul de diplomație al rațiunii de stat italiene, al Seicento-ului a fost contopit cu statul de poliție
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]