617 matches
-
nume scripturistice folosite pentru descrierea economiei divine a lucrărilor lui Dumnezeu în lume, simbolurile neasemănătoare (anómoia sýmbola) sunt favorizate 3. În acest mod, Sfânta Scriptura își păstrează misterul în fața bulimiei cognitive a celor neinițiați - foarte adesea tentați să cadă în idolatria conceptelor filozofice. Apofatismul răsăritean se identifică așadar cu „refuzul de a epuiza adevărul prin interpretarea simbolic-iconologică a formulărilor sale”4. Dorința lui Yannaras este de a pune mai întâi un diagnostic teologic nihilismului modern. Plecând de la acest verdict, el propune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existențial” al cunoașterii teologice. Mai mult decât atât, sunt gata să recunoască epigonii săi moderni, sfinții Bisericii apusene au subscris la îndemnul apostolic: „Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și nu exclude, „apofatismul esențialist” profesat de occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologice. Mai mult decât atât, sunt gata să recunoască epigonii săi moderni, sfinții Bisericii apusene au subscris la îndemnul apostolic: „Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și nu exclude, „apofatismul esențialist” profesat de occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere umană, „infinit distanțată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Și să cunoașteți iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoștință, ca să vă umpleți de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3, 17-19). Fără iubire, a cărei figură perfectă este Crucea, cunoașterea Celuilalt decade (prin speculație intelectuală sau delir afectiv) în idolatrie. În Sfânta Treime, diferența ipostatică este marcată prin relația de originare (agapică) a Fiului și a Duhului dintru Tatăl. Nici natura Dumnezeirii, nici modul ipostatic de existență al Tatălui, Fiului și Sfântului Duh nu pot fi definite categorial. „Iubirea”, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și trăirea Revelației. Această regăsire a apofatismului personalist nu poate fi completă fără o înțelegere a exigențelor practice - și în primul rând liturgice - ale cunoașterii teologice. Darul Evangheliei făcut acestor timpuri sărace este iubirea, întrupată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologică este prin definiție critică. Înțeleasă nu în sensul păgân de cult al strămoșilor sau de repetare bigotă a unor idei gata primite, ci ca proclamare inteligentă a adevărului Evangheliei, Ortodoxia impune oricărui credincios cultivat exercițiul deconstrucției manifestărilor publice de idolatrie politică ori socială. Nu trebuie să tulbure pe nimeni faptul că un asemenea demers conduce la note polemice. Creștinii nu pot evita combativitatea într-un Kulturkampf deschis 1. Psalmii ne arată că diferențele dintre „prieteni” și „adversari” sunt constitutive pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
achizițiile meritorii ale culturii seculare. O hermeneutică teologică a istoriei religiilor ne-creștine presupune elaborarea unui sistem de corespondențe terminologice și conceptuale, cu ajutorul căruia neofitul poate identifica într-o anumită tradiție (e.g., elenismul platonizant) elementele de adevăr desăvârșit (e.g., critica idolatriei) și neadevăr viciat care, la întâlnirea cu revelația creștină, se limpezesc definitiv. Atributul nuanțelortc "Atributul nuanțelor" Prioritatea teologiei ne reamintește însă faptul că recuperarea strict istorică și culturală a tezaurelor tradiției creștine nu poate reprezenta un scop în sine. Paradoxul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se poate complăcea în suficiența unei savante dezbateri care nutrește vanitatea, disprețul sau aroganța. Cuvintele teologiei Părinților erau călite în rugul aprins al liturghiei Bisericii, fapt pentru care opera lor critică putea viza atât superstițiile magice ale maselor, cât și idolatriile intelectuale ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice a Bisericii poate inspira astăzi o viziune terapeutică asupra culturii, indicând atât foloasele, cât și insuficiențele ei. Critica teologică nu poate fi decât manifestul umil al sfințeniei celor care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică și dezbaterea culturală Absențe din societate 377 Mărturisirea publică și polifonia culturală 379 Atributul nuanțelor 383 Arta improvizației 386 Notă bibliografică 389 Ecouri critice la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Dumnezeu, și încă a unui Dumnezeu spiritual, este atît de puțin concretă în sine, atît de lipsită de putere, ca să spunem astfel -, încît religia índică ajunge la monstruoasa confuzie de a fi totodată politeismul cel mai extravagant. Totuși, nici idolatria nefericitului ind, care venerează maimuța sau cine mai știe ce, nu este încă acea nefericită reprezentare a panteismului că toate sînt Dumnezeu, că Dumnezeu este totul. Pe de altă parte, monoteismul índic este el însuși un exemplu de puținul cîștig
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
reprezentarea indiană ar exista două ceruri: primul ar fi paradisul pămîntesc, Sverkabunis, iar al doilea cerul în accepție spirituală, cuprinzînd Sakalocas-ii. Pentru a le atinge, există două feluri de culte religioase. Un cult ar cuprinde practici exterioare, cu alte cuvinte idolatrie; celălalt ar pretinde ca ființa supremă să fie adorată întru spirit. Jertfele, ablațiunile, pelerinajele nu ar fi necesare în acest scop. Însă Wilford declară că nu a putut să găsească nici un indian care să fi urmat cea de a doua
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ființă prin și în fenomenalitatea ideii de joc. Orice formă de joc se concretizează doar prin intermediul imaginației. În toate formele artei, în special în literatură, pictură, sculptură și muzică, simbolul face trecerea de la realitate la lumea magică. De exemplu, în cadrul idolatriei, un simbol este identificat cu un zeu sau descris în asociere cu un personaj mitic. În cadrul dramei, actorii intră în rolul personajelor pe care le interpretează prin intermediul semnelor și al simbolurilor. Pictura sau sculptura oferă imagini mitologice sau supranaturale. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce au explicat criza modernă a culturii, Valery, Spengler, Keyserling, Berdiaev, Scheller, Maritain, au sugerat și efectele unei asemenea obscurități: "1) îndobitocirea (în sens biblic) cînd renunțăm la valorificare (pesimism sceptic, zeflemism) sau dăm valoare absolută cui nu se cuvine (idolatrie); 2) înșelăciune, cînd simulăm posesia valorii absolute (suficiență, cînd ne-o simulăm nouă înșine; fariseism, cînd o simulăm altora); sau 3) tragedie, cînd stăruim a voi să o cuprindem, deși știm că nu se poate (pesimism eroic)". Tragicul acestei stări
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a înlesni o transcendență menită să ne conducă spre divin, motiv pentru care imaginea este esențialmente liturgică. 3.1. Cum trebuie înțeleasă imaginea în lumina învățăturii biblice? Pentru a evita idolatria în venerarea imaginilor, sfântul Ioan Damas chinul spunea: Nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei 38! Pentru noi întreba‑ rea care se naște este: cum privim imaginea? Ca operă de artă, ca obiect sacru, sau în ambele sensuri? De‑a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
le‑a arătat miracole extraordinare (...) dar totul a împlinit prin umanitatea ce și‑a asumat‑o pentru aceia care puteau să per‑ ceapă divinitatea numai prin acest mod57. Astfel, a venera numai imaginea sensibilă a lui Cristos ar fi o idolatrie, pentru că însuși sfântul Paul spune: de acum înainte, noi nu mai cunoaștem pe nimeni după trup și, dacă l‑am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu‑l mai cunoaștem [astfel]58. Cine așadar, ar putea fixa în culori moartea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Talmud și, mai târziu, în comentarii în relație directă cu experiența istorică a momentului. Dreptul rabinic consideră că este de datoria fiecărui evreu mai curând să moară decât să fie constrâns să încalce anumite porunci, în special interdicțiile legate de idolatrie, omor și incestll. Acest principiu intră în tensiune cu altul, la fel de fundamental, cel al "grijii datorate vieții omenești"mm, în virtutea căruia un evreu poate, ba chiar trebuie să încalce legile pentru a-și păstra viața. Atitudinea recomandată va depinde de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Usque povestea nenorocirile poporului lui Israel pentru că era convins că ele se vor sfârși curând. El se referă la Biblie pentru a arăta că păcatul cel mai grav al lui Israel este apropierea de popoarele creștine, care duce la apostazie, idolatrie și căsătorii cu ne-evrei. Prin acest păcat, care include maranismul, poporul evreu a rupt Legământul cu Dumnezeu și a provocat pedeapsa divină anunțată în Scriptură. El este pedepsit acolo unde a păcătuit: este aservit de națiunile pe care a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pedeapsa este mai grea, cu atât suntem de fapt mai aproape de Izbăvire. Astfel, naziștii, sioniștii, ereticii, asimilații și evreii reformați ar fi instrumentele proiectului divin de mântuire. Nu acuzase deja același Wasserman socialismul și naționalismul că sunt două forme de idolatrie care, s-au combinat pentru a da naștere național-socialismului? De fapt, în mediile reprezentate de acești doi maeștri, reproșau Iluminismului evreiesc că îi deturnase pe evrei, mulți de la tradițiile lor și condusese la acest deznodământ fatal. Și modernitatea era acuzată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-a). La Babilon, unde a sosit împreună cu un grup de deportați, în ~ 597, și-a exercitat până în ~ 571 misiunea religioasă ultimul mare profet, lezechiel. El era preot, ceea ce explică importanța acordată "curățeniei" rituale. Pentru lezechiel, "păcatele", și în primul rând idolatria, îl făcuseră pe Israel "impur". Iahve va îndeplini izbăvirea poporului său "curățindu-1" cu o "apă curată" (36: 25)34. La început, lezechiel își considera sarcina ca o muncă ingrată, dar indispensabilă demistificării: el trebuia să nimicească speranțele primilor deportați iudaici
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale religiozității cosmice. Specifică agricultorilor, religiozitatea cosmică prelungea dialectica cea mai elementară a sacrului, anume credința că divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice. Or, o asemenea credință a fost denunțată de către credincioșii lui Iahve ca idolatrie, de la pătrunderea în Palestina. Dar niciodată religiozitatea cosmică nu a fost asaltată atât de feroce. Profeții au reușit în cele din urmă să evacueze orice prezență divină din natură. Părți întregi ale lumii naturale - "locuri înalte", pietre, izvoare, arbori, unele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu un femur lipsă? Nu mai aveți nici o speranță, nesocotiților, de ajungeți să vă transformați în pulbere? Fie. Dar aveți tablouri acasă, mergeți la Luvru duminica și rugați un pictor să vă facă portretul fără să puteți fi acuzați de idolatrie. Monoteiștilor, ați scăpat ieftin! Muzeul nostru imaginar atîrna de un singur fir, care urcă pînă la Întrupare dar firul a trebuit rupt între 740 și 843 "criza iconoclasmului". Sîntem îndatorați pentru satisfacțiile noastre vizuale bizantinilor care la sinodul Niceea II
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se coboare pe pămînt. A adora nu înseamnă a venera. Confuzia între acești termeni reprezintă păcatul idolatriei. Iconoclastul respinge orice utilizare culturală a icoanelor, iconomahul admite un cult relativ al acestora, idolatrul îl deturnează pe om de la îndatoririle față de Dumnezeu. Aceste detalii nu sînt de prisos. Se poate ca acum, în epoca televiziunii, să condamni idolatria ambientă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
păcatul idolatriei. Iconoclastul respinge orice utilizare culturală a icoanelor, iconomahul admite un cult relativ al acestora, idolatrul îl deturnează pe om de la îndatoririle față de Dumnezeu. Aceste detalii nu sînt de prisos. Se poate ca acum, în epoca televiziunii, să condamni idolatria ambientă fără să încetezi să fii tu personal un iconofil. Un idol nu este reprezentarea unui fals zeu, așa cum cred creștinii fanatici, distrugătorii idolilor indieni în epoca marilor descoperirilor geografice; el este statuia de lemn pe care omul de rînd
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al lui Elohim: el nu este divin. Crainicul nu este rege. Spunîndu-și fiu al lui Dumnezeu, atrăgîndu-și adorația în această calitate, Iisus blasfemiază. El se înrudește cu faraonii, cu tot ceea ce e respins. A face trup din Dumnezeu ține de idolatrie. Ca un Mesia să refuze coroana împărătească pentru o coroană de spini, pare grotesc. Sanhedrinul a obținut condamnarea la moarte a lui Iisus fără mare dificultate atît de monstruoasă a părut pretenția lui Iisus. Nici dinspre partea grecească scandalul n-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
etc. Țările comuniste în care economia stagnează și audiovizualul este primitiv bat toate recordurile de hîrtie tipărită. Dacă veți călători în aceste provincii cu un farmec discret, în care secolul al XIX-lea încă supraviețuiește, veți observa cultul pentru carte, idolatria populară pentru scriitori (starurile rusești sînt romancieri și poeți, nu vedete ale muzicii și ecranului), omniprezenta devorare a jurnalului. Atrofie a imaginii și a sunetului, tipografie a scrisului, a cărui cenzură îi înalță aura. Partidele-state iau în această privință în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]