1,031 matches
-
fie-ntrebuințat ca sufragan în patriarhatul Constantinopolei. Dovadă despre aceasta ne-o dă un edict patriarhal din același an (1371), dat asemenea în urma unei hotărâri a sinodului, la care luase parte și mitropolitul Valachiei, prin care se documentează numirea și sfințirea ieromonahului Athanasie de arhiepiscop al Kesariei în dieceza Kappadokiei, precum și subordinarea diecezei metropolitane din Nazianz sub conducerea numitului mitropolit Athanasie, care era totodată exact al întregiei Anatolii. O altă dovadă pentru aceasta este mărturia depusă de cătră preotul Ioan Platynteris înaintea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
MACARIE, ieromonahul (a doua jumătate a sec. XV - începutul sec. XVI), tipograf. Probabil călugăr sârb, M. a învățat meșteșugul tiparului la Veneția, de unde a revenit cu o tipografie cu litere chirilice la Cetinje (Muntenegru). După ce a tipărit câteva cărți bisericești între 1493
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
Țara Românească, „Revista română”, 1861, 807-830; Nerva Hodoș, Începuturile tipografiei în Țara Românească, CL, 1902, 11; [Note], BRV, I, 1-20; P.P. Panaitescu, „Octoihul” lui Macarie (1510) și originele tipografiei în Țara Românească, BOR, 1939, 9-10; Virgil Molin, Dan Simonescu, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentru Țara Românească, BOR, 1958, 10-11; Barbu Teodorescu, Prima tipografie a Țării Românești (Macarie, 1508-1512), BOR, 1958, 10-11; Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie tipograful, STD, 1963, 2; Virgil Molin, Observații și opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie (1508-1512
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
Simonescu, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentru Țara Românească, BOR, 1958, 10-11; Barbu Teodorescu, Prima tipografie a Țării Românești (Macarie, 1508-1512), BOR, 1958, 10-11; Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie tipograful, STD, 1963, 2; Virgil Molin, Observații și opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie (1508-1512), MM, 1967, 5-6; Ist. lit., I, 245-247, 253; Tit Simedrea, Epilogul din „Octoihul slavon” (m. Dealu, 1510) și identitatea de tipograf a lui Macarie din Țara Românească (1508-1512) cu Macarie din Muntenegru (1493-1496), MO, 1970, 7-8; Dicț. lit.
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
în preajma lui Ioan Hrisostom, care îl va hirotoni ca ierodiacon), Roma (ducea acolo o epistolă către papa Inocențiu I în sprijinul exilatului, atunci, Ioan Gură de Aur), pentru a se sfârși la Marsilia, loc în care Ioan Cassian va ajunge ieromonah și va întemeia câteva așezăminte monastice. Informația impresionată de care dispunea ca un adânc cunoscător al patristicii răsăritene, experiența diversă acumulată i-au îngăduit să discute în cărțile sale - mai toate lucrări de mari dimensiuni - chestiuni ale organizării vieții monahale
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Nestor Vornicescu, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVIII, Craiova, 1983, 27-84; Ioan Cassian, Scrieri alese, tr. Vasile Cojocaru și David Popescu, îngr. și introd. Nicolae Chițescu, București, 1990; Gheorghe I. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo Areopagitul cu ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991; Mazilu, Recitind, I, 11-14; Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, tr. și introd. Dumitru Stăniloae, îngr. Constanța Costea, București, 1996; Gheorghe I. Drăgulin, Areopagitica. Dionisie Smeritul (Exiguul) și alți teologi străromâni în context european (secolele V-
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Plantus, Ioan Sylvia Păcurari, Liliana Najeran, Cella Delavrancea, Lidia Stăniloae, Vasile Voinițchi, Olguța Caia, Ioasaf Popa. Alte domenii decât cele literare sunt ilustrate de Antonie Plămădeală, Anna Hilton, Monica Cheryl Trepanier, Paulin Popescu, Sofian Boghiu, arhiepiscopul Adrian Hrițcu, Boris Pușcașu, ieromonahul Petroniu Tănase Emilian, Al. Tonceanu, Al. Stănciulescu-Bârda, Ovidiu Corneliu Almășan, Irineu Pop, Dumitru Popa. G. și a. este una dintre cele mai importante reviste cu caracter literar-artistic ale exilului, oferind cercetătorului un bogat material, din perspectiva căruia să poată fi
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
în domeniul limbilor clasice (elină, latină) sau al unor limbi și culturi moderne (polonă, ucraineană, rusă, neogreacă), ar justifica ipoteza unor eventuale studii continuate în Polonia, cum se crede, la Lvov, în școala Frăției Ortodoxe. După un răstimp petrecut ca ieromonah la Probota (Pobrata), unde prezența sa este semnalată în 1649, D. se impune, urcând treptele ierarhiei bisericești. În 1658 se afla în fruntea Episcopiei de Huși, iar în 1659 este episcop de Roman. În epoca păstoririi la Roman se naște
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
D. este excomunicat și depus din treaptă), ostilitatea clerului catolic și unit din Zolkiew, nesiguranțele și lipsurile traiului zilnic și, mai presus de toate, dorul de țară. Scrisorile sale din această vreme sunt cu adevărat patetice. Soli ai mitropolitului pribeag, ieromonahul Iona și chelarul Andrei călătoresc în Rusia, aducându-i câte vreun dar în bani sau în blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
din Fiziolog au fost inserate în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În artele plastice sunt prezente nu doar animale cu funcție simbolică, ci și scene inspirate din narațiunile Fiziologului. Într-una din primele copii păstrate (cea a ieromonahului Serafim de la Bistrița, îndată după 1700), istorisirile despre animale sunt puse sub semnul apostolului Luca, patronul pictorilor, așezare grăitoare pentru această carte legată deopotrivă de arta cuvântului scris sau rostit și de artele figurative. În manuscrisul considerat cel mai vechi
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
LETOPISEȚUL ANONIM AL ȚĂRII MOLDOVEI, 1661-1709 (Letopisețul Țărei Moldovei de la Ștefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul), scriere terminată în 1712 de un autor necunoscut, atribuită de Dumitru Velciu lui Sava ieromonahul. Cronica, cunoscută în istoriografie și sub denumirea de Pseudo-Nicolae Costin, conține, în continuarea letopisețului lui Miron Costin, expunerea evenimentelor petrecute în Moldova în intervalul 1661-1709. Se menționează drept izvoare ale acestei lucrări cu caracter de compilație „izvodul lui Vasile Damian
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Vukovici, L. s-a refugiat și a devenit editor de cărți în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L.
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
1924), conduce tipografia de la mănăstirea Cernica (1925) și slujește la biserica bucureșteană Antim (1926). La îndemnul superiorilor, elaborează monografii ale unor așezăminte monahale aparținând eparhiei București: Mănăstirea Căldărușani (1924), Mănăstirea Pasărea (1926), Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla) (1926), Mănăstirea Țigănești (1926). Ajunge ieromonah, dar în mai 1932, în conflict cu autoritățile bisericești, părăsește rasa călugărească, divergențele părând să fi fost provocate nu atât de activitatea sa literară, cât mai degrabă de criticile aduse unui înalt ierarh, pentru afacerile acestuia cu vinuri. De acum
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
la Muntele Athos), opera lui S. va fi imprimată nu peste mult timp, în 1638, „cu îndemnul și cheltuiala arhiereului” grec din Veneția, Panos Pepanós, venit din Țara Românească, originar, ca și Matei al Mirelor, din Epir. Ediția, scoasă de ieromonahul Neofit, în tipografia lui Ioan Antonie Iulian, cuprinde opera poetică a lui Matei al Mirelor (Istoria celor săvârșite în Ungrovlahia, începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod), urmată de poemul lui S. În cele nouă ediții următoare, din 1642 până în
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
Iași, 1917; Frunze-n furtună, București, 1920; În amintirea lui Creangă, Iași, 1920; Priveghiuri, Chișinău, 1920; Umbre, Iași, 1920; Cocostârcul albastru, Iași, 1921; Orhei și Soroca, Chișinău, 1921; Strada Lăpușneanu. Cronică din 1917, Iași, 1921; Drumuri basarabene, București, [1922]; Lacrimile ieromonahului Veniamin, Iași, 1922; Neagra Șarului, Iași, 1922; Pildele lui cuconu Vichentie, Iași, 1922; Oameni din lună, București, 1923; Poezia populară, București, 1923; Ți-aduci aminte..., București, 1923; Războiul balcanic, București, [1923]; Venea o moară pe Siret..., București, 1925; Dumbrava minunată
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniciasa, în satul dumneaei gor-Mărginéni ot sod. Prah, msta septevrie 1 d. Văliat ot sătvorenie miru 7190 [1681]”319), înainte de a pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte, călătorie plănuită mai de mult - știe ieromonahul Ștefan că era „făgăduită încă mai denainte vréme de demultu, de cându trăia împreună cu soțul dumeaei, răposatul Costandin post” („ajungând eu la vărsta bătrânéților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le da cocoanelor lui și mie nepoate, zéstre, să le moștenească iale cu bună parte; iar într-alte sate, moșii să n-aibă treabă”331 (știm acest lucru de la cel care a pus-o pe hârtie - un „zapis întregitor”, Ștefan ieromonahul, un apropiat al familiei, căci era duhovnicul Elinei 332). A atacat-o, evident, Vodă Șerban „în mânia lui, pe care toți o cunoaștem și înaintea căreia se sfărâma orice împotrivire. Socotindu-se nedreptățit, „el amenință cu moartea pe acei din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfărâma orice împotrivire. Socotindu-se nedreptățit, „el amenință cu moartea pe acei din sângele lui, cari uneltise pentru a-l despoia sau, mai bine, pentru a-l împiedeca pe dânsul de a despoia pe alții”333. Martorii - mitropolitul Thedosie Veștemeanu, ieromonahul Ștefan - au fost obligați să declare nul actul pe care-l autentificaseră (Vodă și aliații lui le-au furnizat chiar niște „izvoade”: „Dosoftei, patriarhul de la Ierusalim [...] au trimis pre nepotu-său, arhidiaconul lui, Hrisanth, cu un izvod, zicându-mi să fac
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrisoare de la mâna mea după izvodul ce-m va trimite, ca să nu fie acéle diiate întru nimic, nu va căuta, nici să va uita că i-am fostu duhovnic și Domnii lui, ci tocma și cu ocna mă va pedepsi” - ieromonahul Ștefan 334), dar, spre cinstea lor, vor dezvălui aceste silnicii. Mitropolitul Theodosie Veștemeanu (care va fi depus din rang din această pricină): „[...] acéa scrisoare [alcătuită „după izvodul acela”, zice autorul ei, „la nevoe și la scărbă ca aceia”] să nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după izvodul acela”, zice autorul ei, „la nevoe și la scărbă ca aceia”] să nu să ție nici într-o seamă, că de mare nevoe și de frică am făcut, precum am pohtit, cum știe adevărul Dumnezeu știutorul tuturor”335; ieromonahul Ștefan: „[...] care scrisoare a mea căndu s-ar ivi vreodată la vreunii de-ai lui Șerban-Vodă, ca să-ș facă cu dânsa vreo îndreptare, acea scrisoare să nu să ție nici întru o seaamă, că de mare nevoe și de groaz
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
martie 1687 - „După aceasta [pelerinajul la Locurile Sfinte, - n.m., D.H.M.] nu multă vréme trecând, când au fost leatul 7195, mart 2 dni, prestavitu-sau și doamna Elena cătră Dumnezeu” (Letopisețul Cantacuzinesc 536) -, înconjurată de rude și avându-i alături pe Ștefan ieromonahul (duhovnic și martor la redactarea diatelor; muribunda a cerut cu limbă de moarte ca testamentul din 1682 să nu sufere modificări) și pe patriarhul Dosithei Nottaras. „Neputința”, odată instalată, alimentată fiind ori de numărul anilor acumulați, ori de vreo maladie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
privind familia Cantacuzino, p. 109 327. Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, București, 1902, p. CXXXV. 328. Nicolae Iorga, loc. cit. 329. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 68. 330. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 108. 331. „Eu Ștefan ieromonahul, adeverez cu această carte a mea, că fericita Doamnă Elina Postelniceasa, fiind aproape de moarte și slabă de tot, m-a chemat pre mine de am scris o carte pentru niște sate, cum să le ia Măria Sa Vodă, adică din satele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și mai vârtos văzând că vine lucrul la scandal și de zic și adeverez cu această carte că scrisoarea care am făcut, s-a scris precum adeverez mai sus, cum că domnialui spătariul m-au învățat și am scris. Ștefan ieromonahul mărturisesc, precum scriu mai sus” (Nicolae Iorga, op. cit., pp. 112-113) 332. Nicolae Iorga, Despre Cantacuzini, p. CXXXVI. 333. Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, pp. 130, 135-136. 334. Nicolae Iorga, op. cit., p. 130. 335. Ibidem, p. 136. 336. Ibidem
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ioan Zoba din Vinț, op. cit., p. 137. 612. Vezi Gabriel Ștrempel, în Antim Ivireanul, Opere, Editura Minerva, București, 1972, p. XLIX. 613. Titlul întreg al compunerii este: Cartea lui Neagoe Voievod cătră chir Vlădica Macarie și cătră alți egumeni și ieromonahi și preoți și cătră tot clirosul, când au îngropat a doua oară, în mănăstire la Argeș, oasele mume-sei, Doamnei Neagăi, și ale coconilor lui, Petru voievod, și Ioan voievod, și a Doamnei Anghelinii. Cu cuvinte și învățături de umilință. Aici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
culturală”, „Foița «Soliei Moldovei»”. Sunt reproduse versuri de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Al. Vlahuță, Al. Mateevici, poezii populare culese de Mihai Eminescu și alte cântece din Moldova și Basarabia, precum și scrieri în proză de Mihail Sadoveanu (fragmente din lucrarea Lacrimile ieromonahului Veniamin, Haralambie, O amintire), Ion Agârbiceanu (Fefeleaga), D. C. Lambrino, D. D. Patrașcanu, D. Furtună, Ion I. Mironescu. Alte texte incluse în sumar aparțin lui G. Ranetti, I. U. Soricu, Volbură-Poiană Năsturaș, Al. Lascarov-Moldovanu, Pan Halippa. Numărul 16/1928 conține
SOLIA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289780_a_291109]