1,506 matches
-
ciupește, mai în glumă, mai în serios, pe toți oamenii "de bine", inclusiv pe prietenii săi foarte apropiați (Toader Paleologu, H.-R. Patapievici, Andrei Pleșu). Elocvent pentru stilul paradoxal-hiperrealist al lui Cristian Bădiliță este pasajul despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca: "Acum doi ani când i-am cunoscut (...) am fost teribil de decepționat. Ea mi s-a părut o prețioasă obsedată exclusiv de propria-i familie și posteritate, iar el pur și simplu un constipat. Nu emitea decât fum pe gură
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
patetic și ciudat acest titlu, dar pentru a fi acceptat el trebuie pus în relație cu Antologia rușinii, culegere de citate din scriitorii români contemporani care au scris texte omagiale închinate lui Ceaușescu sau regimului comunist, selecție realizată de Virgil Ierunca în publicațiile exilului (de pildă în "Ethos", nr. 2, 1975, p. 331-367, extrase așezate în ordinea alfabetică a autorilor). M-am gândit adesea din 1990 încoace că s-ar cuveni să reflectăm într-un mod mai sistematic și mai frecvent
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
însă parțiale. Nici eu nu voi putea alcătui aici o listă completă a scriitorilor români care au rămas demni, neatinși în biografia și în opera lor, de-a lungul celor 45 de ani de comunism românesc. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au evidențiat în comentariile de la microfonul "Europei libere", în publicistica lor de exil, de câte ori au avut prilejul, actele de curaj și de demnitate ale scriitorilor români care s-au opus într-un fel sau într-altul regimului comunist. Nu am
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
religioasă a lui Corneliu Zelea Codreanu). Realmente citind rememorările lui Paul Barbăneagră cititorul are sentimentul că înțelege mai bine personalitatea savantului, cu tot ce a avut ea sublim (generozitatea lui Eliade, despre care scrie la un moment dat și Virgil Ierunca, ține deja de domeniul legendei), dar și șovăielnic. Una peste alta, Paul Barbăneagră îi face istoricului religiilor un portret luminos, admirativ, care corectează multe dintre locurile comune care continuă să circule pe seama sa. Astfel, în pofida a ceea ce se spune despre
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
minte uneori și astăzi, sub imperiul unei frici care, impregnată în noi ca un reflex condiționat, ajunge să ne comande gîndurile în continuare. În plus, numai frica aceasta te poate face să înțelegi de ce o carte ca a lui Virgil Ierunca nu ar fi putut să fie scrisă în țară. Nu e vorba de perioada și locul în care Fenomenul Pitești a fost scrisă, ci de tonul ei. E vorba de cartea unui om în a cărui minte spaima nu blocase
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
fost scrisă, ci de tonul ei. E vorba de cartea unui om în a cărui minte spaima nu blocase aptitudinea spunerii adevărului, un om pentru care imboldul de a înfățișa istoria depășea motivația impusă de un prudent calcul de moment. Ierunca nu avea nici un interes să scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din țară, ar fi reacționat cu aceeași duplicitate cu care reacționăm noi azi. Ar fi cîrmit oportunist de partea mentalității dominante împrumutînd aerul obedient al
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
împrumutînd aerul obedient al unui intelectual ce intonează un refren menit a-i asigura liniștea. Ar fi fost ipocrit din calcul și oportunist din instinct. Dar nu a fost așa. Decuplat de atmosfera de intimidare ce domnea în acei ani, Ierunca a putut să scrie despre Pitești liber și detașat, chiar dacă oarecum "la mînă a doua", precum un autor ce repovestește mărturiile scrise sau vorbite de cei ce putuseră scăpa din țară. Chiar incompletă și adăpostind pe alocuri inexactități (Costache Oprișan
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
scrise sau vorbite de cei ce putuseră scăpa din țară. Chiar incompletă și adăpostind pe alocuri inexactități (Costache Oprișan nu a murit la Spitalul închisorii Văcărești în 1957, așa cum stă scris la p. 61, ci în Casimca Jilavei), cartea lui Ierunca a avut, la momentul publicării primei ediții (1990), un efect providențial. Un om cu credibilitatea gazetarului de la Europa Liberă îndrăznea să atace fățiș o problemă pe care alții ar fi preferat să o treacă la capitolul "nu s-a întîmplat
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
gazetarului de la Europa Liberă îndrăznea să atace fățiș o problemă pe care alții ar fi preferat să o treacă la capitolul "nu s-a întîmplat niciodată", și anume reprimarea atroce de care legionarii avuseseră parte sub comuniști. Și cum lui Ierunca nu-i puteai scoate ochii învinuindu-l de fascism sau de naționalism cripto-legionar, cartea lui nu putea să fie supusă discreditării publice. Cineva îndrăznea să spună adevărul cu o libertate care friza inobediența ideologică și, grație autorității inatacabile a autorului
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
să fie supusă discreditării publice. Cineva îndrăznea să spună adevărul cu o libertate care friza inobediența ideologică și, grație autorității inatacabile a autorului, cartea reușea să depășească carantina impusă literaturii clandestine din jurul Piteștiului. Cred că, dacă nu ar fi existat Ierunca, și astăzi am fi vorbit în șoaptă despre Pitești. Fenomenul Pitești fost prima pledoarie după 1989 pe care un om a săvîrșit-o în favoarea victimelor comunismului românesc și a fost cea mai eficientă reclamă făcută vreodată infernului de la Pitești. În plus
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
niște clișee pe care nu era precaut să le contrazicem. Atunci am realizat cu toții minciuna în care trăisem, și mai ales am intuit frica fără de care minciuna aceea nu ar fi existat. Am văzut cu toții cum un om sănătos - Virgil Ierunca - le povestea bolnavilor dintr-un sanatoriu național - România anilor '90 - de boala Piteștiului și a Canalului, iar în vremea asta, Nicolski, aflat încă în viață, încasa singura pedeapsă ce mai putea în vreun fel să-l doară: să afle de
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
bolnavilor dintr-un sanatoriu național - România anilor '90 - de boala Piteștiului și a Canalului, iar în vremea asta, Nicolski, aflat încă în viață, încasa singura pedeapsă ce mai putea în vreun fel să-l doară: să afle de cartea lui Ierunca și să intuiască cum, din cauza neîngropării în uitare a atrocităților pe care le comisese, numele lui avea să fie asociat cu imaginea unuia din cei mai mari criminali din istoria românească a secolului XX. Ceea ce trebuie să-i fi îngrozit
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
psihologică. La capătul unei asemenea cărți te regăsești traumatizat și obosit, fără nici un chef de viață. Există așadar un fel de viață, desfigurată și inumană, care îți taie orice poftă de viață. Despre ea este vorba în cartea lui Virgil Ierunca.
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
Literatura română n-a reușit să nască nicio Müller, niciun Schlattner. O cultură minoră, scrisă de oameni cu destine aproximative, nici nu putea scrie autentic despre o mare temă - anularea individului în lumea totalitară. Ne salvează totuși eseistica unor Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, memorialistica foștilor deținuți politici, o mână de mari disidenți, prețioasele recuperări de la Sighet, raportul Tismăneanu și alte câteva reparații istorice. Dar literatura a sărit peste dramele comunismului sau, dacă s-a întâlnit cu ele, n-a produs
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vinovate de grave abdicări morale sau de rușinoase compromisuri, au avut parte de suspecte sanctificări publice. Dar nu ele, destinele aproximative, le vor ține copiilor noștri capul sus. La ei vor răzbate tot esențele tari, ca Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca, chiar dacă și trecutul, și prezentul le au exilat din viața noastră. Chiar dacă ni se pare uneori că ne descompunem ca popor pe zi ce trece. Dacă vă uitați la televizor, aflați că a murit Eminescu doi. Iliescu reinventează galeria disidenței
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Creedence, Jimi, Janis, Led Zep, Deep Purple, Isle of Wight, Woodstock, Cornel a fost formatorul întregii generații urbane născute în anii ’50. Europa Liberă o descoperisem mai demult, nu înțelegeam mai nimic din emisiunile Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca, dar îmi dădeam seama că este vorba de ceva cu totul opus comunismului ce ni se inocula zilnic în forme mai mult sau mai puțin insidioase; mai apoi, moartea lui Cornel în ’75, despre care toți eram convinși că fusese
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
extrem de neglijent și lăsat să se tipărească doar în numele unei prea puțin convingătoare "autenticități". Laszlo Alexandru, cândva apologet al lui Paul Goma, critică acum ceea ce numește "o grupare a exilului parizian, animată prin anii '80-'90 de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma", pentru că ar fi făcut zid în jurul lui Mircea Eliade și ar fi blocat funcționarea spiritului critic în legătură cu acest subiect, "declarat de ei tabu". Afirmația este cu totul falsă (din punctul de vedere al celor care cunosc dosarul problemei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
roz) cadorisite de-o cititoare bine intenționată (" Știți, cartea dumneavoastră, Efect de real, m-a făcut să trec mai ușor peste moartea soțului meu. Vă mulțumesc"). Băiatul a mai sunat o dată, convins că mesajul a ajuns la cine trebuia. Și ierunca e surdă cînd iubește. "Undecauțituundecauțituiubirea?" Cînd a repetat (cum repeta și Iordan, la pian, aceleași note: relua-revenea-relua-revenea), am reușit să-i spun că n-a sunat unde voia să sune. Aș fi putut să mă prefac (nebunie de sfîrșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să nu ne ferim de cuvinte) dragoste de țară. În fața exemplarității unei vieți precum cea a Doamnei Monica Lovinescu, sîntem datori cu o reverență". Uneori e transcrisă chiar directitatea contactului uman, satisfacția calorică a legăturii transliterare: "Ne-a deschis Virgil Ierunca. Înalt, subțire, cu o figură aristocratică. Ne-a îmbrățișat afabil, a luat o sticlă de coniac și ne-a invitat într-o cameră de sus unde ne aștepta Monica. Din primul moment am simțit o emoție afectuoasă și un sentiment
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
Europa liberă, poate cel mai influent mijloc de informare și totodată de critică a regimului comunist din țară. Dintre cei urmăriți, un loc aparte îl ocupă angajații și colaboratorii postului de radio Europa liberă, dintre care amintesc Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noel Bernard, Preda Bunescu, Emil Georgescu, Vlad Georgescu, Emil Cristea sau personalități ale vieții culturale, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Leonid Mămăligă, Dumitru }epeneag sau membri ai partidelor politice istorice plecați în exil, Radu Câmpeanu, Mihail Fărcășanu, Emil Ghilezan." Cine vrea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
aș fi imaginat că voi avea vreodată șansa să o întâlnesc, mai mult chiar, că prima noastră întâlnire va avea loc în miticul imobil de pe strada François Pinton) îmi apar, mai proaspete ca niciodată în memorie și, vorba lui Virgil Ierunca, mi-e greu să mă obișnuiesc cu gândul că de acum înainte va trebui să mă mulțumesc cu umbrele lor. Pentru cei din generația mea Monica Lovinescu a însemnat mai mult decât un jurnalist profesionist, în adevăratul înțeles al cuvântului
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
însemnat mai mult decât un jurnalist profesionist, în adevăratul înțeles al cuvântului, un reper intelectual și moral și una dintre puținele surse credibile de informație despre viața politică și culturală de dincolo de cortina de fier. Prezența ei (a lui Virgil Ierunca și a celorlalți) la microfonul postului de radio "Europa Liberă" devenise echivalentă cu însăși starea de normalitate. O normalitate la care visam în plină anormalitate a existenței noastre reale. De la Monica Lovinescu am învățat să analizăm totul cu mintea proprie
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
a frapat mereu în acea perioadă este distanța dintre cuvinte și lucruri, distanță care a sfârșit prin a compromite cuvintele". Afirmația Dvs. se întâlnește cu versurile din finalul unuia dintre foarte rarele texte poetice mai puțin pesimiste scrise de Virgil Ierunca: "Peste osânda clipei, primenirea vremii / Peste ne-sațiul relelor, inițiative de rouă / Peste zavistia dra-cilor, răsăritul drepților / Și peste toate legea cea nouă: / a omeni cuvântul". Considerați că mai este posibil acest lucru? Există, domnule profesor, leacuri împotriva "cicatrizării" sufletești
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
pe care sociolingvistica o caută mereu, fără să o poată circumscrie complet. Reabilitarea cuvintelor compromise prin distorsiune se-man-tică, abuz ori simplă uzură în timp este un act dificil, reclamând anume colaborarea timpului. "A omeni cuvântul", ca în expresia lui Virgil Ierunca, este tocmai ceea ce ar trebui să ne dorim, după o jumătate de secol în care cuvântul a fost pervertit și după o tranziție dificilă spre normalitate, spre "rânduiala" instituită din vechime și adaptată mereu la ne-voile contemporane.
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
cronica sa din revista „Familia", Gh. Grigurcu afirma că Pasărea tăiată ar constitui expresia unui „satanism rural". Mai tîrziu avea să adauge că toată poezia mea ar fi fost pătată de sîngele acelei zburătoare. Trimiterile la Antigona, făcute de Virgil Ierunca și de N. Steinhardt, plecînd de la Urcarea muntelui și, respectiv, de la Vina tragică (tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka), au mutat discuția în alt plan, fără a face abstracție de felul în care am debutat și de evoluția, mea de după aceea
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]