1,395 matches
-
susținute de I. Dongorozi, F. Aderca, C.D. Fortunescu, P.N. Paulian, N.I. Herescu. Versurile sunt semnate de Ion Barbu (Măcel), Perpessicius, George Murnu, Elena Farago, Radu Gyr, Eugen Constant, Ada Umbră, George Baiculescu, D. Nanu, Victor Eftimiu, Camil Baltazar, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, V. Voiculescu, Ion Pillat. Proză dau Al. Popescu-Telega, Ion Dongorozi, George Mihail Zamfirescu (Nuielușa e un copil necăjit, fragment din romanul Bariera). Reușite sunt medalioanele literare consacrate unor scriitori străini (Marcel Proust, Miguel de Unamuno, Gabriele D’Annunzio) de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]
-
Ion Gorun, Constanța Hodoș, George Moroianu, Zaharia Bârsan. În numărul 13/1902 Al. Davila tipărește un fragment din Vlaicu-Vodă. Se publică traduceri din Gottfried Bürger, Ada Negri, Paul Verlaine; în numărul 32/1902 apare studiul Humorul lui Eminescu, aparținând lui Ilarie Chendi. Odată cu plecarea lui Vlahuță și Coșbuc de la conducerea S., redactorii ascunși în umbra „comitetului” sunt Ilarie Chendi și St. O. Iosif, iar un articol-program semnat de Chendi, Semne bune (1/1903), mărturisește o mai decisă îndrumare a revistei spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
din Vlaicu-Vodă. Se publică traduceri din Gottfried Bürger, Ada Negri, Paul Verlaine; în numărul 32/1902 apare studiul Humorul lui Eminescu, aparținând lui Ilarie Chendi. Odată cu plecarea lui Vlahuță și Coșbuc de la conducerea S., redactorii ascunși în umbra „comitetului” sunt Ilarie Chendi și St. O. Iosif, iar un articol-program semnat de Chendi, Semne bune (1/1903), mărturisește o mai decisă îndrumare a revistei spre sursele de inspirație istorică: „Studiul istoriei este cărarea cea mai sigură pe care putem să ieșim la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Din depărtare, Către pace), sau Octavian Goga, care semnează poemul Cântăreților de la oraș și căruia i se reproduc versuri apărute în „Luceafărul” ș.a. Se alătură Corneliu Moldovanu, D. Nanu, la îndemnul înflăcărat al lui Iorga. Istoricul, adus în redacție de Ilarie Chendi, semnează texte precum Rostul închipuit și cel adevărat al literaturii (34/1903), în care poetul român este îndemnat „să stea cu luare-aminte, ca unul care ar aștepta să i se coboare o revelație, pentru a cuprinde în el sufletul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Sicilia. Messina, București, 1909, Nuvele din război, București, 1909, Pe coastele Italiei, București, 1909, Pe coastele Africei..., București, 1909, Dolofana, București, 1910, Răzbunarea, București, 1915; Honoré de Balzac, Călăul, București, 1910; Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, f. a. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, „Zări senine”, VLT, 1908, 7; I. S. [Izabela Sadoveanu], „Zări senine”, VR, 1908, 3; Ion Marin, „Grădina raiului”, „Clipa” 1923, 19; Mihail Dragomirescu, Critică, I, București, 1927, 327; Dragomirescu, Scrieri, 255; G. Ursu, G. Nedelea, Antologia scriitorilor bârlădeni, Bârlad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită, în fapt, inventarea unui "limbaj în limbaj" (dezideratul lui Paul Valéry și al lui Michel Foucault), prag semantic spre iluminări și fulguranțe. Ilarie Voronca era sedus de imprevizibilul ficțiunii: "E extraordinară lovirea cuvintelor într-un poem; sunetul pe care-l fac e asemeni aceluia al atomilor ciocnindu-se între ei în substanța lucrurilor; e zgomotul planetelor pe pleoapa cerului" (Despre poem și antologie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reed. în CL, 1885, 2; Dor de morți, CL, 1883, 9; O scrisoare a lui Iancu Alecsandri adresată domnului [T. Maiorescu], CL, 1884, 4; Morunul, CL, 1885, 6; Note zilnice, LAR, 1899, 8-11. Repere bibliografice: I. Carcalechi și Il. Ch. [Ilarie Chendi], Iancu Alecsandri, fratele poetului, LU, 1905, 11; Il. Chendi, Iancu Alecsandri. Fratele poetului, VLT, 1906, 43; Sever Zotta, La centenarul lui Vasile Alecsandri, Iași, 1921, 24, 26-27, 32-36, 73-84; G. Bogdan-Duică, Ioan Alecsandri, „Națiunea”, 1927, 16-19; R. V. Bossy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
ajunge în 1990. Debutează editorial cu Proza lui Eminescu, apărută în 1964. A îngrijit ediții din opera lui Mihai Eminescu, E. Lovinescu, Mircea Eliade ș.a., a prefațat numeroase ediții din scrierile lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, ale Constanței Buzea, ale lui Nicolae Baltag ș.a. A fost distins de cinci ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor, i s-a decernat Premiul Academiei Române (1976) ș.a. Ales în 1991 membru corespondent al Academiei, în 1992 e membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Anecdote populare (1888), îl determină să folosească, în continuare, resursele acestei specii, fără a mai porni de la texte populare, ci inventându-și singur subiectele. Ies, astfel, la intervale scurte, aproape douăzeci de volume, unele recenzate sever de G. Ibrăileanu și Ilarie Chendi. Chiar titlurile indică devalorizarea anecdotelor lui S., devenite, din „populare”, „botezate”, „sărate”, „afumate”, „piperate”, „împănate”, „de post”, „marinate”, „cu noroc” etc. Intenția moralizatoare, o constantă a scrisului său, se manifestă și în piesele de teatru, sătesc sau pentru școlari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
să mă chinui așa până după Sfântul Dumitru"; ratarea momentului prielnic presupune așteptarea unui alt moment când ard comorile, iar Sf. Dumitru este unul dintre acestea. În termenii hermeneuticii lui Eliade, situația este aceea a unei "realități epifanice" pe care Ilaria încearcă să o rezolve, mințind că a găsit comoara în noaptea de Sfânta Maria, "dar n-a apucat s-o dezgroape pentru că până să vină Lixandru cu târnăcopul, comoara s-a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ"500. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ"500. Dacă semnele ("afundarea", ascunderea) corespund mitologiei comorilor, momentul - sărbătoarea Sfintei Maria - deși sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de galbeni a Ilariei atrage blestemul: Moșu moare neîmpăcat, iar Ilaria și von Baltasar își găsesc sfârșitul lângă șanțurile proaspăt săpate. Numele personajului feminin, Ilaria, reproduce nume personal grecesc Hiláros, cu "semnificație transparentă" (adj. hilarós, "vesel, plăcut"); preluat și de romani, Hilárius, corespunde adjectivului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pământ"500. Dacă semnele ("afundarea", ascunderea) corespund mitologiei comorilor, momentul - sărbătoarea Sfintei Maria - deși sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de galbeni a Ilariei atrage blestemul: Moșu moare neîmpăcat, iar Ilaria și von Baltasar își găsesc sfârșitul lângă șanțurile proaspăt săpate. Numele personajului feminin, Ilaria, reproduce nume personal grecesc Hiláros, cu "semnificație transparentă" (adj. hilarós, "vesel, plăcut"); preluat și de romani, Hilárius, corespunde adjectivului hilaris (hilarus), "bucuros, vesel", adaptare a grecescului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de galbeni a Ilariei atrage blestemul: Moșu moare neîmpăcat, iar Ilaria și von Baltasar își găsesc sfârșitul lângă șanțurile proaspăt săpate. Numele personajului feminin, Ilaria, reproduce nume personal grecesc Hiláros, cu "semnificație transparentă" (adj. hilarós, "vesel, plăcut"); preluat și de romani, Hilárius, corespunde adjectivului hilaris (hilarus), "bucuros, vesel", adaptare a grecescului Hilários501: în casa Grecului pe care îl slujise mulți ani, ea aduce veselia, de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tradusă decât în termenii unei mitologii populare 503) are presentimentul morții și cere să fie îngropată cu "rochia asta, cu salbă și mărgele"504. Von Baltasar intuiește că numele nu îi redă esența/ființa tragică de Antigonă sau de Cordelie: "Ilaria (...) E un nume frumos. Dar nu i se potrivește. E prea tristă"505. Von Baltasar, dușmanul de război, poetul-locotenent are o apetență manifestă pentru mitologie: "nu-mi plac șanțurile. Au ceva sinistru și inutil, și poate chiar diavolesc. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Zalmoxis) retras - după o mie de ani cât "a rămas cu voi" - în peștera lui. Într-o scenă dramatică, Moșu se ridică de pe patul morții și, sprijinindu-se de un toiag cercetează locul comorii - același loc unde sunt împușcați Ilaria și von Baltasar ("Spunea că ăsta e locul..."514). În această imagine zguduitoare, toiagul este semn al puterii supraumane, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții 515 (vezi supra, analiza la Ghicitor în pietre), din aceeași serie
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
face parte din categoria inițiaților: ei cunosc acest loc, topos sacru, locul de unde s-a început săpatul și unde se află comoara. Este locul pe care vor muri Moșu (după ce, într-un gest de recunoaștere, "pipăie" locul), von Baltasar și Ilaria. 4.9. În curte la Dionis: În căutarea numelui pierdut "[...] cred că, în anumite momente istorice, o anumită activitate culturală - și în mod deosebit literatura, arta - constituie o armă, un instrument politic. Mă gândesc la acțiunea poemelor lui Pușkin... Fără
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pornind de la ideea onomasticii ca mijloc de interpretarea a textului (Jean Ntakirutimana). În universul ficțional eliadesc, un univers al non-arbitrarului lingvistic în care numele este model al ființei, onomaturgul fixează numele potrivite adevărului lucrurilor, ousiei. Von Baltasar intuiește că numele Ilariei (adj. hilarós, "vesel) nu îi redă esența/ființa tragică de Antigonă sau de Cordelie: "E un nume frumos. Dar nu i se potrivește. E prea tristă" (Șanțurile). Mavrodin remarcă nepotrivirea dintre numele Ilenei și ființa ei (Nuntă în Cer). Asemănarea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și în alte literaturi, modelând sau orientând doar temporar creația unor poeți ca spaniolii Guillermo de Torre, Vicente Huidobro, Gerardo Diego, Vicente Aleixandre, Luis Cernuda, cubanezul Nicolás Guillén, chilianul Pablo Neruda, grecii Odisseas Elytis, Nikos Engonopulos, cehul Vítezslav Nezval, românii Ilarie Voronca, Sașa Pană, Ștefan Roll, Constantin Nisipeanu, Gellu Naum, Geo Bogza, Virgil Teodorescu. Primii patru români, dar și alții, mai puțin notorii, scriu în prima jumătate a deceniului al doilea, la reviste de avangardă în care predomină constructivismul - „Contimporanul” (1922-1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
pri lejuri d e către Mihu. Mai ales că timpul își cam pregătea grăbit o altă faț ă. Așa au și făcut, scurtând calea cu mai multe poște până au ajuns acolo unde aveau trimitere. Au conăcit la curtea răzeșului Ilarie, gospodărie largă și îndestulată cu tot ceea ce-și putea dori un muritor. Petre, cu Ionuț gardă, a purces să se lămurească cu boi erul Iri mia de care îl lega o adâncă și veche prietenie, din vremuri trecute, când
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
acordat poeziei este extrem de mic, ceea ce rareori e compensat de valoarea pieselor selectate. Numele mai frecvente sunt George Dumitrescu, Matei Alexandrescu, Al. Robot, Pericle Martinescu, George Dorul Dumitrescu, Dumitru Cosma, G. Negrea, sporadic figurează Ion Pillat, G. Bacovia, Radu Gyr, Ilarie Voronca, Geo Bogza (Poem petrolifer), Ștefan Baciu. Versuri și proză umoristică, în general de calitate, dau, în pagina „Râzi, că te tai!” (devenită „Humor”), Ionel Lazaroneanu, Florin Iordăchescu, Nello Manzatti. Succesul revistei se consolidează și prin numere speciale ori suplimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
catehizării cu note specifice fiecărei școli. Reprezentantul de seamă al Școlii apusene-africane este Fericitul Augustin: „Apusul n-a avut o școală propriuzisă de teologie până la Fericitul Augustin. În perioada a II-a, cei mai de seamă scriitori până la Augustin, ca: Ilarie, Ambrozie, Ieronim, Rafin și Marius Victorinus, prin cunoașterea limbii grecești, prin legăturile personale pe care le aveau cu Răsăritul, prin puterea lor de înțelegere a problemelor, au pus la dispoziție teologiei latine cuceririle teologiei răsăritene”. Preotul profesor Dumitru Călugăr denumește
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
sau să-și adune textele. O va face Șasa Până, alcătuind opul intitulat Repertoriu (1935), si acesta neterminat, înrudit vizibil cu Alfabet. Într-un număr al revistei berlineze „Der Sturm” (1935), prozatorul se află într-o vecinătate onoranta cu Urmuz, Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Geo Bogza, B. Fondane, Râul Iulian, Aurel Zaremba. Totuși scrisul lui dovedește că sursele umorului urmuzian nu fuseseră exploatate întotdeuna fericit și nici depășite. Similitudinea între textele celor doi, începând de la manieră în care sunt denumite personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
este remarcat de C. Rădulescu-Motru, care îl reține asistent la Catedra de psihologie. Concomitent este profesor de filosofie la licee din Capitală. În 1929 înființează Institutul de Cultură Politică și Socială împreună cu Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Mircea Damian, George Acsinteanu, Ilarie Dobridor ș.a. Debutează la îndemnul lui Ov. Densusianu în 1922, pe când era elev de liceu, la „Universul literar” cu poezia Icoana Fecioarei, semnată Vale. Schițele tipărite în „Bilete de papagal” vor fi strânse în singura lui carte, Geapanale, apărută postum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
Culegeri: Muza someșană. Poezii poporale române din jurul Năsăudului, vol. I: Balade, Gherla, 1892, vol. II: Doine, hore și satire poporale române din jurul Năsăudului, Arad, 1901. Repere bibliografice: I. Calomfirescu [Aron Densușianu], Iuliu Bugnariu, „Muza someșană”, „Revista critică literară”, 1895, 2; Ilarie Chendi, „Muza someșană” 1901, „Curierul literar”, 1901, 1; Bârlea, Ist. folc., 299-300; Iordan Datcu, Iuliu Bugnariu a tipărit și volumul al doilea din „Muza someșană”, MS, 1976, 2; Dicț. lit. 1900, 131; Datcu, Dicț. etnolog., I, 120. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285918_a_287247]
-
1971-1973), care conțin seturi de scrisori și acte, bogat comentate, ale unor scriitori precum Gh. Adamescu, F. Aderca, I. Agârbiceanu, Tudor Arghezi, Nicolae Bănescu, Ion Bianu, G. Bogdan-Duică, Ioan Bogdan, Vasile Bogrea, Emanoil Bucuța, G. Călinescu, Panait Cerna, Al. Claudian, Ilarie Chendi, Mihai Codreanu, Grigore Crețu, Ov. Densusianu, Mihail Dragomirescu. În Anexe sunt publicate răspunsuri la chestionarul pe care C. îl adresase scriitorilor, precum și la chestionarul lui Isaia Tolan. „Pe cât de variate și de numeroase sunt scrisorile inedite, pe atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]