649 matches
-
și unele elemente de demonizare a fostului regim. În locul unei analize sine ira et studio, fără ură și părtinire, Raportul Tismăneanu a intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe fondul unei creșteri economice care să producă modificări semnificative în calitatea vieții, nu ar fi deloc surprinzător ca gradul nostalgiei colective să descrească. Acest fapt ar permite narativei oficiale a comunismului ca regim ilegitim și criminal să capete o mai mare legitimitate atât în arena publică, unde deține deja un statut hegemonic, cât și în cadrul conștiinței colective a societății românești, care este deocamdată scindată. Trecerea timpului, alături de incursiuni de cercetare mai puțin pasionale în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
traumă colectivă, pentru o bună parte a populației, încă nostalgică după vremurile precapitaliste, comunismul continuă să fie reperul de normalitate. Elitele anticomuniste au câștigat bătălia asupra memoriei în arena publică, odată cu oficializarea prin decret prezidențial a narativei comunismului românesc ca ilegitim și criminal. Rămâne de purtat campania mult mai laborioasă împotriva nostalgiei populare, de data asta nu în sfera publică, ci în frontul subiectiv al amintirilor personale. Or problema majoră a elitelor anticomuniste este că împotriva "nostalgiei roșii" pe care un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
statului și dreptului public în România. Domnii aceștia nu erau aleși de boieri, armată și popor, nația nu era legată prin jurământ către Domnii fanarioți, ei erau numiți ca guvernatori de către turci, autoritatea lor e uzurpată, e pîn-în sâmburele ei ilegitimă, și oricine a ridicat brațul în contra lor a făcut o faptă bună și lăudabilă. Despre Matei Basarab "Romînul" zice următoarele: Nu putem să pierdem din vedere că reîntoarcerea la vechile datini nu înseamnă altceva decât întoarcerea la așezământul lui Mihai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
armate de invazie intrate în același timp în Moldova: polonă, tătară și turcească. Întâmplările sale, în vremea fugii în Ardeal, a petrecerii în cetatea Ciceului, a mergerii la Țarigrad, formează un roman întreg în cronicele noastre. În timpul lipsei sale domnișori ilegitimi ocupară tronul, până ce fiul leului se arătă din nou la marginea țării. Unii boieri, pentru a câștiga favoarea lui Petru Vodă, auzind că sosește, uciseră pe domnișorul ilegitim după vremuri și alergară înaintea lui {EminescuOpXII 105} Petru să i se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Țarigrad, formează un roman întreg în cronicele noastre. În timpul lipsei sale domnișori ilegitimi ocupară tronul, până ce fiul leului se arătă din nou la marginea țării. Unii boieri, pentru a câștiga favoarea lui Petru Vodă, auzind că sosește, uciseră pe domnișorul ilegitim după vremuri și alergară înaintea lui {EminescuOpXII 105} Petru să i se închine, espunîndu-și meritele ce le aveau în a lor părere. Petru Vodă era de felul lui un om blând precum se știe. Mulțumitu-le-au el trădătorilor pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
era metodă de conducere, iar represiunea și teroarea sub toate formele asigurau Într-un stil oruwelian dominația și controlul absolut al vieții sociale. Acest ultim regim avea să-și primească binemeritata sentință a istoriei, fiind definitiv condamnat astăzi ca regim ilegitim și criminal. Este frumos și lăudabil pentru comunitățile urbane care Înțeleg să sublinieze de o manieră festivă acest moment deosebit de semnificativ În viața tineretului, celebrându-l prin manifestări publice cu participarea autorităților publice locale, alături de cei care au contribuit decisiv
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de la sine. Dar mai sunt multe aspecte contestabile și controversate. În primul rând, trebuie acceptat faptul c] „exploatarea” nu este un concept autoexecutant. Conținutul unor expresii precum „folosește-l pe cel]lalt că pe un simplu instrument”, transform] în mod ilegitim însușiri constitutive ale ego-ului în marf] și „obiectualizeaz]-l pe cel]lalt” trebuie suplimentat cu o teorie politic] și social] mai general]. Criticii au dreptate s] cread] c] adepții kantianismului utilizeaz] prea des astfel de fraze drept incantații talismanice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
său economic]. Ins] chiar și aceste explicații ale „exploat]rii” au nevoie de mai multe specificații. Dac] ei merg prea departe când explic] aceste noțiuni, preponenții acestei abord]ri se vor g]și în inconfortabila poziție marxist] de a manevră ilegitim cele mai de jos contracte salariu-munc], deoarece angajații au adesea alternative limitate și ei muncesc în parte pentru a-și acoperi nevoile primordiale, în timp ce angajatorii se bucur] adesea de un avantaj în negocierea puterii. Mai mult, când se argumenteaz] c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
118). Semnificația, punctul forte al limbajului, este cea mai afectată dimensiune a acestuia, discursul de lemn netrimițând spre o realitate extralingvistică, ci doar spre el însuși, adevărul fiind astfel avortat, semnele, cuvintele devin simple semnale, stimuli pentru serii de acte ilegitime. Astfel, limba de lemn este, mai curând, un fenomen discursiv patologic, iar dimensiunea ei perlocuționară este una ilegitimă deoarece influența și efectele pe care le suscită la auditoriu nu doar că nu sunt conștientizate de acesta, ci mai mult sunt
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o realitate extralingvistică, ci doar spre el însuși, adevărul fiind astfel avortat, semnele, cuvintele devin simple semnale, stimuli pentru serii de acte ilegitime. Astfel, limba de lemn este, mai curând, un fenomen discursiv patologic, iar dimensiunea ei perlocuționară este una ilegitimă deoarece influența și efectele pe care le suscită la auditoriu nu doar că nu sunt conștientizate de acesta, ci mai mult sunt chiar în dauna intereselor și libertății lui. Cel sau cei care uzează de limba de lemn vizează o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
anumitor efecte la auditoriu și mai puțin reflectarea unor stări de lucruri, înscriindu-se astfel, mai curând, în dimensiunea performativă a discursivității decât în cea referențială sau constatativă. Problema este că, de cele mai multe ori, discursul ideologic și propagandistic ia forme ilegitime sau chiar patologice, deoarece influența și efectele pe care le determină la auditoriu nu numai că nu sunt conștientizate de acesta, ci, mai mult, ele sunt chiar în dauna intereselor și libertăților acestuia. Grupul emitent, uzând de discursul ideologic și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
morale, vizând asigurarea educației și învățământului copiilor, socializarea primară a acestora. Modalitatea în care familiile își satisfac funcțiile specifice într-o societate dată este influențată atât de factori intrafamiliali cum ar fi: dimensiunile familiei (extinsă sau nucleară), forma legală sau ilegitimă a familiei, diviziunea rolurilor și a autorității, cât și factori economici, sociali și politici ca de exemplu: caracterul totalitar sau democratic al societății, nivelul de dezvoltare economică, educația, legislația, politicile sociale. 3.2 Funcția pedagogico-educativă și morală a familiei Familia
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
că Cogito-ul este totodată o inferență.) Afirmînd aceasta nu negăm aspectul indiscutabil performativ al Cogito-ului, ci evităm ideea că trecerea de la “Eu gîndesc” la concluzia “deci exist” semnifică un salt de la act la res, pentru că un asemenea salt ar fi ilegitim. Nu negăm nici calitatea de intuiție a Cogito-ului, pentru că: “Putem spune despre acesta propoziții care se conchid imediat plecînd de la primele principii, că le cunoaștem, conform punctului de vedere în care ne situăm, cînd prin intuiție, cînd prin deducție”.) Textele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
că ea nu-i aparține. Legitimă, în cazul ratatului, e limita pe care el ar fi trebuit să o atingă, iar legitimă, în cazul bovaricului, e limita pe care el tinde să o depășească. Eroarea lor e simetrică: ratatul transformă ilegitimul limitei de depășit în legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care el ar fi trebuit să o atingă, iar legitimă, în cazul bovaricului, e limita pe care el tinde să o depășească. Eroarea lor e simetrică: ratatul transformă ilegitimul limitei de depășit în legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vorbește în cei 25 de ani de la revoluția anticomunistă din decembrie 1989, este încă departe de momentul adevărului. Unul dintre domeniile fundamentale ale revigorării unei națiuni, cu atât mai mult cea română, trecută prin furcile caudine ale unui regim criminal, ilegitim și ateu, regimul comunist care a lăsat amprente serioase în structura identitară, este învățământul, educația, alături de Biserică și Justiție. Acest truism trebuie amintit de fiecare dată când este vorba de radiografia unei națiuni, de profilul ei. Învățământul românesc a rămas
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
solar se efectuează conform unor legi imuabile și aceste legi sunt rațiunea sa", când își pune în joc întreaga pasiune pentru a disloca raționalismul lui Spinoza, el ajunge la concluzia zădărniciei oricărei rațiuni; de aici, printr-o întoarcere firească și ilegitimă, la aceea a preeminentei iraționalului. Dar trecerea nu este evidentă. Căci aici pot interveni noțiunile de limită și de plan. Legile naturii pot fi valabile până la o anumită limită, care, o dată trecută, se întorc împotriva lor însele, dând naștere absurdului
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
speranță nu e ridicol. Dimpotrivă, cu cât e mai tragică condiția arătată de Kafka, cu atât speranța devine mai rigidă și mai provocatoare. Cu cât Procesul este mai absurd, cu atât "saltul" exaltat din Castelul apare mai emoționant și mai ilegitim. Aflăm aici în stare pură paradoxul gândirii existențialiste, așa cum îl exprimă de exemplu Kierkegaard: "Trebuie să ucidem speranța terestră, căci numai atunci ne vom mântui prin adevărata speranță", și care poate fi tradus astfel: "Trebuie să fi scris Procesul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este dintru început convinsă de caracterul „nemaiîntâlnit”, ireductibil al fenomenului. Ea nu consideră ilegitim să convoace noțiunile clasice de tiranie sau de despotism. Apreciază, totuși, că aceste categorii vechi nu dau seamă despre acel aspect inedit și că se cade să se recurgă la un cuvânt nou, care să fie cu adevărat pe măsura
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Să mergem direct la esențial: referința acestui concept este vagă și globalizantă. Ea cuprinde, Într-adevăr, toate excluderile, segregările sau discriminările, precum și toate dezavantajele care afectează minoritățile sau grupurile deviante, bachiar toate formele de dominație și exploatare considerate nedrepte sau ilegitime. În plus, utilizările explicative curente ale expresiei „rasism instituțional” păcătuiesc printr-o prea mare generalizare. Așa cum remarca Michael Banton, stigmatizăm astfel inegalitățile observate, fără a le determina Însă cauzele (Banton, 1997, p. 46). Și presupunem prea curând că problema intenționalității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Noțiunea de rasă este un exemplu. ν Ni se pare important să propunem o evaluare corectă a acestui concept, pentru a ne elibera În același timp de convingerea că ar putea exista un discurs rasial legitim (opus unui discurs rasist ilegitim) și de iluzia creată de pseudo-terapia care constă În purificarea lexicului În vederea eradicării lucrului numit (cf. Taguieff, 1988, pp. 100-102). Convingere și iluzie care fac eroarea de a purta doar pe terenul biologiei discuția teoretică privitoare la rasă. Aceasta, după cum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pragul anilor 1990 opoziția între postdizidența română și postnomenclatura 39. Această opoziție va da naștere unui substitut de clivaj 40 pe durată determinată care prezintă pe un versant actorii politici generați de postdizidența română, ca alternativă legitimă a unui FSN ilegitim, și pe celălalt versant, actorul principal, FSN-ul. Numirea structurilor legitimate de către pimul versant este deseori asociată "anticomunismului", trimițând la un mesaj inițial de judecată al trecutului. Dar, mai apoi, se suprapun alte aranjamente identitare. La nivel național, acest versant
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
e o tipologie. Faptul că avem nevoie de mai multe cuvinte pentru a desemna această căsuță arhiplină vădește caracterul său eterogen, alcătuirea ei sub forma unui amalgam de varietăți. Mai mult decât atât, aproape jumătate dintre regimurile existente apar ca ilegitime și, în consecință, nu sunt acoperite de această venerabilă tipologie, care a ajuns azi anacronică. Adeseori avem tendința de a îmbrățișa o gândire dihotomică: legitimitate versus ilegitimitate. Realitatea este însă mult mai bogată, iar legitimitatea e graduală. O analiză comparată
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
consimțământ, până la respingerea netă. În acest caz, putem vorbi despre ilegitimitate 1. Așa cum sublinia Juan Linz, "niciun regim nu e legitim 100%, nici în ceea ce privește guvernanții, nici în ceea ce privește timpul, tot așa cum e puțin probabul ca un regim să fie cu totul ilegitim și întemeiat exclusiv pe coerciție"2. Legitimitatea nu întrunește niciodată unanimitatea, iar oamenii nu recunosc în întregime autoritatea puterii politice, întrucât există pături populare apatice și subculturi rebele, dizidenți pacifiști și teroriști înarmați, dar între cele două extreme găsim și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]