13,885 matches
-
califică drept "un tulburător dialog cu destinul, prin ecourile unei disperări ce încă se forțează în cumințenie și discreție". Fapt e că masivul florilegiu a preluat și unele enunțuri patetice și inflamări neconvertite poetic, tip "tinerețea lor superbă"; "încă o iluzie de timp"; "apele-albastre ale neantului"; "vrăjite urmele tale"; "ascultam impactul dintâi"; "zbaterea din urmă a clipei"; "neliniștea așteptării", ceea ce nu poate anula frumusețea crepusculară, inventivitatea măștilor și codul etic tulburător care adie în majoritatea textelor. Iată un exemplu: "Eclipsă de
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
trag toți către Occident și indiferent cine e la putere, ei o țin pe a lor. Nu fac aranjamente tactice, ci stau ca spinul în coasta puterii, indiferent care ar fi ea, ca să nu uite direcția strategică. Nu-mi fac iluzii că intelectualitatea Bulgariei, în partea ei de societate civilă, a împins Sofia mai înainte decît Bucureștiul în negocierile cu Uniunea Europeană. Politicienii bulgari nu-și fac însă probleme și complexe față de direcția pe care o susțin intelectualii, ci dacă au ajuns
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
și pura (prin ingenuitatea ei) planetă. Au în echipaj un... xenolog, dar dincolo de vagi presentimente nu ajung niciodată să separe realitatea de vis. Bătrânul Ronnie formulează chiar un frumos paradox: "Trebuie să înveți o grămadă de lucruri ca să scapi de iluzia cunoașterii și să-ți dai cu adevărat seama că nu știi nimic." Finalul, de o nostalgie insuportabilă, încheie nedrept această splendidă poveste de pe Fairia, "o lume îndepărtată" mai ales pentru cei care au vizitat-o și nu și-au crezut
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
peisaj a bruiajelor și posesorilor lor care te anexaseră ca pe un public numai al lor. A ieși din sala de spectacol e util când spectacolul e de prost gust. A o lua de la capăt e, iarăși, și aceasta, o iluzie, doar un fel de a spune, un obicei păgubos, o amprentă, o urmă veche în care dacă mai calci odată, înseamnă că te întorci de unde-ai plecat, din nou fără șansă. Eu sunt un caz fericit. Cu câteva semințe în
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
fascismul și evitarea oricăror discuții despre esența criminală a regimurilor comuniste sînt elementele de fundal ale anilor de mijloc din primul deceniu postcomunist. În contrapartidă, dacă poate fi vorba de așa ceva, apar extraordinarul volum al lui François Furet, Sfîrșitul unei iluzii și bulversanta carte al Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței, două titluri fundamentale în bibliografia deconspirării minciunii comuniste. Postul de radio Europa liberă și-a închis faimosul birou parizian și este pe cale să mute la Praga staff-ul și logistica aflate încă
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
bună calitate. Moartea lui Cioran (la 20 iunie 1995) îi provoacă autoarei o nostalgică rememorare a stării febrile din primii ani ai exilului, combinație de teamă și deprimare pentru ceea ce se întîmpla în țară, tinerețe ce părea veșnică, entuziasm și iluzii specifice vîrstei: "Eram cu toții tineri, strălucind de nefericirile istoriei. V.(irgil Ierunca " n.m.) descoperea România (sau mai curînd o mitiza), după ce o pierduse și scotea Caietele de Dor (le trăgeam roneotipate la Force Ouvričre, alături de România muncitoare a lui Eftimie
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
cu privirea îndreptată înainte și care este pus acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Este deziluzia dată de trecerea inexorabilă a timpului, de vîrsta care nu iartă și care este scadența ultimă a iluziilor fiecărei vieți. Aceasta este concluzia dramatică a acestui extraordinar document de existență. Jurnalele Monicăi Lovinescu sunt cea mai completă cronică a timpului nostru. O referință fundamentală, imposibil de ignorat în dosarul prăbușirii regimului comunist și în dezlegarea unora dintre misterele
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
cotețe, din poiată, din ocol, când pierdut în imensitatea unor cuvinte: Doamne-al bolilor și-al spaimei, Doamne, cel purtat în suflet, Doamne, cel suit în slavă. Se recurge la imagini analogice, la imagini prin care să poată fi creată iluzia (poetică) a recunoașterii neștiutului; de fapt este un dialog purtat numai cu sine însuși, construit după bineștiutul model al cercului hermeneutic; nu are loc decât re-cunoașterea unei copii a copiei. Pentru a putea trăi cu gândul acestei absențe, cu această
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
secolul XIX, încît mă făcea să cred că, dacă mă duc la bibliotecă și iau cartea din raft și o citesc, pot să spun aceleași lucruri ca și el. Ceea ce nu era cazul cu Călinescu. El nu-mi lăsa nici o iluzie. Vianu dădea senzația că o cultură este un spațiu deschis și generos, că eu, student, aș putea să fac un pas din bancă, să mă duc la catedră și să spun, domnule profesor, haideți să discutăm despre estetica lui Kant
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
pe ici pe colo, existența unui tipar. Lucrul trist este că eu nu reușesc să-l sesizez în ansamblu. Poate că există un sens, dar nu tu ești cel chemat să-l decodezi; sau poate că nu e decît o iluzie. Nici acest lucru nu-l vei ști vreodată, pentru că te ustură ochii, și dacă te străduiești din răsputeri să privești pe fereastra compartimentului, maximum ce poți ghici este că traversezi o pădure în noapte, deși nu reușești să deslușești altceva
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
soția lui Louis Aragon, ca să plece la Moscova, unde îi apăruse traducerea romanului Călătorie până la capătul nopții, care se bucurase de succes. Ca și André Gide , stângist, și Panait Istrati al nostru, Celine se întorsese dezamăgit. Cât timp a durat iluzia, înainte de război, nici un scriitor important nu s-a întors de la Moscova cu gânduri bune. Afară doar dacă nu era plătit, acceptând. Pentru că și pe Gide voiseră să-l cumpere, dar nu se lăsase - de unde scandalul iscat. Nu era cine știe ce merit
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
a orgoliului meu. Nu m-am gândit ce însemna gestul pe care îl făceam; m-am gândit doar că meritam, pentru Structura nopții, Premiul Uniunii Scriitorilor, și nu mi se acordase decât cel al Asociației Scriitorilor din București. - Aveați încă iluzia că meritele contează în acordarea premiilor ? - O aveam încă. M-am maturizat foarte greu. De fapt, nici nu știu dacă am făcut-o. - E bine să ne maturizăm ? - E bine, dar numai în anumite privințe. Raportarea ta la ideal (a
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
a generalității dramei umane din Calvarul vine dinspre un conjuncturalism (sau chiar regionalism) asumat. Remus Lunceanu e un scriitor (un poet) ardelean, care a trecut munții pentru a se realiza, dar mediul cultural și social din Regat i-a spulberat iluziile. Confesiunea ridică în prim plan condiția speranței irosite:Marea primejdie "De-abia acum îmi aduc aminte că am uitat să spun tocmai ceea ce ar fi trebuit să arăt în primul rând: sunt ardelean. Asta-i tot. De vreo zece ani
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
casa) pentru a încerca să ofere copiilor șansa unui viitor. Ajunși la maturitate, mulți dintre acești copii au părăsit țara în căutarea unui destin mai bun, abandonîndu-și fără remușcări părinții în singurătate și sărăcie. Pentru nefericiții rămași acasă cu toate iluziile destrămate, debranșarea energiei termice vine aproape de la sine, ca o anticameră a morții. Goana pentru supraviețuire alterează iremediabil și relațiile dintre soți. Ocupați pînă peste cap de profesii tot mai acaparatoare, dezamăgiți de prozaismul strivitor al vieții (de familie), aceștia
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
cotidian al singurătății, sărăciei, lipsei de afecțiune, cu speranța că urmașii lor vor avea parte de o viață mai bună. O lume atomizată, compusă din indivizi îmbătrîniți înainte de vreme, lipsiți de orice impuls vital, cu sentimentele extirpate, de ale căror iluzii s-a ales praful. Oameni singuri, aflați în imposibilitatea de a comunica cu aproapele. O lume de neînțeleși în care fiecare își poartă propria dezamăgire, drama sa mai mică sau mai mare, îndelung interiorizată, a cărei "exorcizare" nu se poate
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
vocația imperială și forța dominatoare ce o definise, la sfârșitul secolului XIX, drept "o închisoare a popoarelor". Procesul, susține, Nivat, este lung și primejdios, comunismul anihilând sau deformând, pe de o parte, trecutul și, pe de altă parte, inoculând masei iluzia unei superputeri invincibile. Superputere nostalgizată pentru că pierderea ei face Rusia fragilă la presiunile Occidentului, incapabilă să blocheze asimilarea modelelor acționale ale acestuia. Un fel de "nu ne vindem țara" pare a fi lozinca rușilor obișnuiți, în ciuda ineficienței probate a giganticelor
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
și cu puțină obișnuință, nu îi vei mai simți. A fost prima lecție pe care ți-a dat-o țara tatălui tău și a unchiului don Pío, Florita, țara unei întinse familii paterne pe care veniseși s-o explorezi, cu iluzia de a recupera ceva din moștenirea lui don Mariano. Vei petrece acolo un an și vei descoperi opulența și ce înseamnă să trăiești într-o lume aproape ireală, în sînul unei familii pline de ifose, fără griji materiale. Ce puternică
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
care se constituie, desigur, într-un elogiu al literaturii: numai ea autentifică viața, o aduce la existență, comunicînd-o oamenilor. Pentru Actes Sud, romanul este "solar, profund umanist": un clișeu încă viu, la capătul atîtor experiențe estetice destructurante. Literatura "tînără" dincolo de iluzii Adaug și eu propria-mi mărturie: cartea se citește, cum se spune, pe nerăsuflate, poate aș fi terminat-o deja, întins pe băncuța din librăria Gibert Joseph, dacă nu s-ar fi anunțat la un moment dat închiderea. Avînd în
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
memorie vîrsta autorului, 32 de ani - repet -, mă gîndesc cît de naiv este la noi acest soclu al Ťliteraturii tinereť cu tributul lui de licențiozitate, spontaneitate și mizerabilism pe care i-l aduc tinerii romancieri români. Dacă la noi persistă iluzii ale literaturii, la Paris ele au dispărut de mult. De aceea, poate, unui tînăr francez i se cere doar să scrie bine pentru a putea fi publicat, în vreme ce același tînăr român se va simți obligat să se drogheze sau măcar să
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
utopic-pamfletar al romanului Adio, Europa!, Cornel Regman îi reproșează lui I. D. Sârbu că "acuzele sale la scară mondială sunt puse în gura unor personaje care în nici un caz nu le-ar putea formula astfel". Or, într-un text în care iluzia mimetică e repudiată la tot pasul, a pretinde o asemenea consecvență pare extravagant. Tolerant cu încălcarea convențiilor reprezentării, Regman este destul de reticent cu transgresarea convențiilor narative. Fisurile din edificiul axiologic și slăbiciunea pentru anumite convenții sunt două limite care tulbură
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
sub dioptrii deformatoare pare justificabilă din perspectiva eticii postmoderne, accentul deplasându-se dinspre estetic spre etic. Mai mult decât atât, narațiunea nu poate fi separată de subiectivitatea autorului, de limitele impuse de contextual cultural sau de pleura greu penetrabilă a iluziilor, a mistificărilor, și de aceea se impune o Școală a suspiciunii (P. Ricoeur) pentru decantarea sensurilor corecte de morbul unei conștiințe false. Argumentele Tamarei Cărăuș în favoarea legitimării etice a rescrierii postmoderne sunt numeroase și bine documentate. Demersul teoretic este susținut
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
de hărțuit de dubii pe planul speculației, socotim că s-ar cuveni să fie ținta inalienabilă a strădaniilor noastre critice. Căci d-sa nu șovăie a-l trece cu nonșalanță în lotul conjecturii: Pînă și adevărul, darmite frumosul, e o iluzie, spun atîția filosofi subtili". Așa să fie! în pofida bagajului informativ apreciabil și a condeiului literar cu care a fost transcris, istoricul Echinoxului iese în remarcabilă măsură dezavantajat din cartea pe care am conspectat-o, din pricina mentalității inerțiale, defazate pe care
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
el să existe într-o literatură preocupată în mod vital de apărarea valorilor naționale, nemaiavând timp de speculațiile autoreflexivității (aici o excepție notabilă este Gesturi de Emilian Galaicu-Păun), deși aceste speculații există pe unele mici porțiuni ale epicului. O simplă iluzie de audiență e traducerea romanului basarabean în spațiul sovietic: e vorba de cele mai multe ori de o literatură oportunistă, peste tot la fel în lagărul sovietic. Dar e la fel de adevărat că au fost traduse în rusă bune romane de Ion Druță
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]