824 matches
-
les livres scolaires d'histoire des roumaines, 1918-1989, în "Revue des Études Sud-Est Européennes", 1995, tom XXXIII, nr. 1-2, pp. 7-14. Wyner, Nancy B., Current Perspectives on the Culture of Schools, Brookline Books, 1991. Cultură, națiune, identitate Anderson, Benedict, Comunități imaginate. Reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului, traducere de Roxana Oltean și Ioana Potrache, Editura Integral, București, 2000. Ardagh, John, Germany and the Germans. An Anatomy of Society Today, Harper&Row Publishers, New York, 1987. Bărbulescu, Elena și Constantin, 1 Decembrie la
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1999, p. 89. O expunere mai amplă asupra celor doi termeni găsim la Ticu Constantin, în studiul său Memoria socială: cadru de definire și modele de analiză, publicat în "Psihologia socială", 7/2001, pp. 137-157. 54 Vezi Benedict Anderson, Comunități imaginate. Reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului, traducere de Roxana Oltean și Ioana Potrache, Editura Integral, București, 2000. 55 "Cei apropiați sunt aceia care îmi aprobă existența și cărora le aprob existența. Aștept de la apropiații mei să aprobe ceea ce atest [...]. Prin
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
accepta acest lucru era considerat trădător, iar dacă refuza să meargă la război pentru apărarea națiunii și a statului cu care aceasta se identifica, putea fi Împușcat ca dezertor. Potrivit definiției cercetătorului american Benedict Anderson, națiunea este o comunitate politică imaginată. Membrii săi nu se cunosc personal, nu s-au văzut niciodată, la drept vorbind nu au prea multe lucruri În comun, dacă nu s-ar simți legați printr-un formidabil sentiment de solidaritate, care le cere să-și dea și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al Transilvaniei, component al Imperiului Habsburgic, cadru care beneficia și de o dimensiune istorică de consistență, esențială pentru mentalitățile epocii. În mod evident, Transilvania era patria proximă a acestora. Transilvania, ca adăpost pentru o națiune modernă, putea fi și ea imaginată, În trei variante posibile de reorganizare. O primă variantă era aceea a unei Transilvanii plurinaționale, care să țină cont de diversitatea etnică și de tradiția istorică a reprezentării politice În Dietă a mai multor entități relativ autonome. În consecință, românii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În ultimele două sute de ani, legitimând conflicte militare care au povocat milioane de morți. Benedict Anderson - probabil cel mai popular teoretician al fenomenului, În ultimele două decenii - subliniază și el, cu insistență, relația strânsă dintre naționalism și sacrificiul personal. „Comunitatea imaginată”, intrinsec limitată și suverană, care este națiunea, afirmă Anderson, dă posibilitatea, În ultimele două secole, nu atât ca multe milioane de oameni să ucidă, cât să moară de bună voie pentru asemenea produse limitate ale imaginației. Aceste morți ne confruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
41-42. szám, 2000. november. Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Editura Humanitas, București, 2000, p. 163. Textul de față adaptează o prelegere finală susținută la Facultatea de Istorie din Cluj-Napoca, cu ocazia absolvirii promoției 2004. Cf. Benedict Anderson, Comunități imaginate. Reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului, Editura Integral, București, 2000, p. 12. Apud Ioan-Aurel Pop XE "Pop" , Națiunea română medievală. Solidarități etnice românești În secolele XIII-XVI, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 7. Benedict Anderson, op. cit., pp. 11-13. Lucian Boia, Două
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
d’Histoire, XXXVI, 1997, 1-2, pp. 97-121. Simona Corlan-Ioan, Inventarea Africii Negre. Călătorii În imaginarul european al secolului al XIX-lea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Pentru modalitățile de construire a națiunii În secolul al XIX-lea, vezi Benedict Anderson, Comunități imaginate, Editura Integral, București, 2000; Eric J. Hobsbawm, Națiuni și naționalism din 1780 până În prezent. Program, mit, realitate, Editura Arc, Chișinău, 1997; Lucian Boia, Două secole de mitologie națională, Editura Humanitas, București, 1999; Anne-Marie Thiesse, Crearea identităților naționale În Europa. Secolele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În volumul L. Boicu, L. Nastasă (coord.), Istoria ca lectură a lumii, Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 1994, pp. 433 sq.; David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București, 2000, sub voce „naționalism”. Benedict Anderson, Comunități imaginate. Reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului, Editura Integral, București, 2000, p. 13. Ernest Gellner, Națiuni și naționalism, București, 1997; Ernest Gellner, Naționalismul, Editura Librom Antet, București, 2001. Eric J. Hobsbawm, Națiuni și naționalism din 1780 până În prezent. Program, mit, realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Scrierea are un ritm alert, personajele, schematice, ilustrează psihologii ori comportamente tipice ale perioadei „de tranziție” a anilor ’90 din secolul trecut și trăiesc mai ales prin limbajul autentic, suculent, pitoresc, cu replici scânteietoare, paradoxale, cultivând aforismul. Lumea românească e imaginată ca fiind compusă din oameni standardizați (omul statistic, secretara, arivistul sau, de cealaltă parte, declasații „liberi”, hoții și cerșetorii), în care răul s-a cuibărit ca o banalitate. Diavolul însuși, venit în România cu două ajutoare, deghizat în filantrop elvețian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
al unei instituții de stat"111. Se poate imagina la ce pericole se expunea cineva îmbrăcat în haine ce aduceau a uniformă militară după intrarea în oraș a trupelor sovietice, pe 11 octombrie 1944. Cât de bine au servit planurile imaginate mai sus, cauza dezvoltării turismului și a întăririi atitudinii naționaliste (respectiv a discriminării), se poate vedea ușor aruncând o privire asupra marilor acțiuni de stat. O comisie ungară a inspectat la începutul anului 1941 stațiunile din ținutul secuiesc și a
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
clujene”. Eseul Statutul epistemologic al liricului, apărut în volumul colectiv Literatura în actualitate (1971), prezintă concepții moderne asupra actului poetic și a finalității sale. Autorul respinge ca perimat conceptul de „redare” și chiar de „reflectare”, tinzând spre acceptarea unei „realități imaginate”. Interpretările lui B. modifică substanțial optica înțelegerii și valorificarea moștenirii poetice din trecut. SCRIERI: Marginalii critice și istorico-literare, București, 1968. Ediții: Stejar Ionescu, Domnul de la Murano, introd. edit., București, introd. edit., București, 1971; Gib I. Mihăescu, Teatru, postfața edit., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285527_a_286856]
-
produse, ele riscă să rămână pe stoc. 3.4.2. Cosmetizarea rezultatului prin subscrierea unei asigurări O întreprindere poate să-și atenueze pierderile din creanțe prin subscrierea unei asigurări care garantează plata acestora, chiar și în cazul falimentului clienților. Mecanismul imaginat este următorul: întreprinderea care a constatat deprecierea unei creanțe, încheie un contract cu o companie de asigurări care îi garantează plata sumei nominale a creanței peste un anumit număr de ani, în schimbul plății unei prime. Practic, prima constituie un plasament
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
onorează romanul Orgolii cu Premiul „Ion Creangă” în 1977. Programul lui estetic a avut de la început o componentă morală și implicit socială: „... cărțile adevărate, sincere nu sunt decât un drum împotriva singurătății, durerii, agresivității, ignoranței” (Bloc-notes, 1981). Împotriva singurătății, personajele imaginate vor acționa prin lungi confesiuni, adresate unui interlocutor-judecător, anchetator, uneori prieten, iar în absența acestora, prin monologuri destinate lor însele. Împotriva durerii, agresivității și ignoranței - reprezentate minuțios realist prin evenimente petrecute în anii ’50-’80 ai secolului trecut - se orientează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
diagnostica sagace apartenența cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre Dumas, identifica ingredientele sau procedeele care o învederau - senzaționalul situațiilor, promovarea surprizei în detrimentul veracității, dramatismul confecționat grosolan și omniprezent al intrigii, lipsa de veridicitate a personajelor, imaginate ca „« supraoameni», monștri de ticăloșie sau model de virtute”, fantoșe care „străbat realitatea ca într-un vis miraculos” etc. - și semnala „neosămănătorismul”, constând în idealizarea vieții rurale. Prozatorul, intuind probabil inoportunitatea romanului său în contextul epocii, introdusese în a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
să poată contempla creația în Dumnezeu, iar pe Dumnezeu în creație. Țelul ultim al monahului este nașterea din nou prin însoțirea cu Mirele ceresc. Duhovnicească, această nuntă are și caracterul unei înfieri sau unei nașteri tainice. Nu poate fi aici imaginată deprimanta autosuficiență în acel „doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
somptuoaselor evocări ale unor mari simboluri culturale, portretelor vii, cu precizia detaliului plastic, scurtelor narațiuni și chiar amintirilor personale, scăldate într-o undă de lirism. Altă dată, amprenta hotărâtoare este pusă de contactul direct, fierbinte, cu un auditoriu real sau imaginat. Fraza e mlădioasă, bătută în figuri de stil deloc banale, cu definiții lapidare, memorabile. Citate bine alese din scrierile unor spirite congenere (H. Keyserling, Miguel de Unamuno, N. Berdeaev) se integrează ca dovezi suplimentare ale demonstrației. De la un eseu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
găsește vin unguresc bun.[...] Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 205). Nucleul intratextual al acestei structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput cu precizie, iar instrumentistul este portretizat cu risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe Dumnezeu. Să-l văd pe Domnul! Să-i vorbesc! Ce lucru măreț! Ce-i voi spune? De multe ori mă gândesc. Și mă pregătesc pentru asta!” (în Thomé-Renault, 1992). Mai puțin teatrală, dar și mai emoționantă, este anticiparea morții imaginată de Winnicott însuși, aflat la o vârstă venerabilă. El s-a apucat să-și scrie autobiografia „pentru a face față, ne spune soția sa, problemei sale stringente de viață care era aceea a morții”. Cu ocazia redactării autobiografiei, Winnicott face
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care sunt devorate de un tribalism galopant. Este momentul să recunoaștem toate acestea, dacă vrem să putem numi noua legătură socială în gestație. Pe scurt, închiderea în eul mărunt, constitutiv al carapacei moderne, și-a pierdut actualitatea. Într-un mod imaginat, visătorul etnolog C. Castaneda spune o frumoasă poveste în acest sens. "Vrăjitorii afirmă că suntem într-o bulă. Este o bulă în care suntem puși de la naștere. La început bula este deschisă, apoi începe să se închidă, până ce suntem închiși
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fi argumentată nu doar prin evoluția sa paradigmatică, nu doar prin maniera construcției sale formale, prin actualizarea și reactualizarea teoriilor anterior elaborate, ci și prin aplicațiile realizate, prin considerarea efectelor acestor aplicații asupra conștiinței oamenilor. Acolo unde este necesar, metodologiile imaginate se pot completa cu altele noi, proprii unor domenii de cunoaștere apropiate sau înrudite psihologiei, care să facă domeniul accesibil și mai ușor de cunoscut. În acest sens, a fost invocată necesitatea raportării paradigmelor de suport ale cunoașterii științifice la
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
baza reflectării a fost cuplată o activitate motorie autonomă, cu efect de circumscriere a elementelor necesare reflectării senzoriale a obiectelor. Cel mai distins și frecvent parametru considerat de cercetători a fost cel al timpului de reacție. Modelele experimentale de studiu imaginate au luat la început în considerare toate posibilele manifestări ale TR de dinaintea intervenției factorilor verbali. Ulterior, cu perfecționarea metodologiei de cercetare, modelele experimentale au admis includerea unor obiective care priveau reactivitatea motorie aflată sub influența unor factori excitatori verbali. Parametrul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
timp de reacție este separat de un altul în care subiectului îi este dat să emită un răspuns la alegere (b); de asemenea, un alt timp de reacție se înregistrează la diferențierea stimulului dat de un altul (c). Modelul experimental imaginat era acela în care subiectul trebuia să răspundă cu mișcări diferite la diverși excitanți, unde TR se prelungea considerabil. De aici Donders a scăzut TR propriu-zis și a considerat că în diferența rămasă își are reprezentarea o procesualitate psihică distinctă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
să fie în acord cu așezarea psihologiei alături de celelalte domenii ale științelor naturii, în acord cu problemele care frământau societatea acelor vremi. De astă dată a fost ales Gestalt-ul, ca termen explicativ de bază, care însemna structură sau formă, structuri imaginate ca existând în creier, ca suport pentru producerea reflectării. A fost propus acest termen ca unul care să fie numitor comun între ceea ce se întâmpla în lumea fizicii și cea a conștiinței. Firește, propunerea s-a făcut în acord cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a culorii. De asemenea, în ceea ce privește legea pregnanței formelor, se evidenția însemnătatea compunerii elementelor în spațiu și timp, la fel în cazul legii bunei forme etc. Un obiect distinct în preocupările gestaltiștilor l-a constituit determinarea "constatentelor" perceptive. Indubitabil, prin experiențele imaginate, psihologii gestaltiști au contribuit decisiv la îmbogățirea bazei de date a psihologiei, în special privitor la descoperirea legilor de organizare a percepției. Tot ei au fixat obiectivele centrale necesare în cazul studierii bunei forme, a transpozițiilor ș.a. Problema rămâne, însă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mereu în centrul confruntărilor cu psihologii aparținând curentelor behaviorist și reflexologic. Soluțiile propuse în materia studierii experimentale a gândirii rămân oricum neegalate, cu deosebire prin poarta pe care au deschis-o spre domeniu semanticii lingvistice, a modelelor computaționale și cognitive imaginate, etc. 3. Curentul behaviorist În anii de început de secol al XX-lea, într-un efort teoretico-experimental de limitare a influenței școlii introspective în psihologie și de afirmare a spiritului pragmatic propriu societății americane, se naște curentul psihologic behaviorist. Acesta
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]