595 matches
-
ci simpla experiență trăită în smerenie de academicianul Zoe Dumitrescu- Bușulenga înainte de a deveni Maica Benedicta; „Nu oricine și oricum se poate întîlni cu Dumnezeu. Calea spre El este rugăciunea, dar rugăciunea neîncetată, aceea care-L descoperă în noi, în imanența Sa, prin deschiderea noastră în iubirea desăvîrșită. Această experiență care trebuie să fie ținta finală a oricărui creștin adevărat, nu este descrisă nici de Sfinții Părinți care au trăit-o, ea fiind dincolo de puterile omenești de expresie. Epifaniile sunt covîrșitoare
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
deasupra frunzelor negura/ deasupra negurii cerul/ aceste pietre/ sub ele/ sînt cîteva litere cîteva semne” (Deasupra lor). Dar sub acest strat elementar se ascund mecanisme revelatoare de sensuri ce lărgesc considerabil miza discursului, subminînd conjecturala simplitate. Cele văzute semnifică nevăzutele, imanența punctează transcendența, în montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
sub ochii zadarnici/ textul ei straniu ca liniștea/ cea din nimic izvorând" (era o lumină). Versurile vibrează de contraste, mai bine zis de complementaritățile care alcătuiesc mediul vieții lăuntrice, simbolurile etern nemîntuite ale tensiunilor acesteia: lumina și umbra, transcendența și imanența, sufletul și materia. Și mai constatăm ceva: relația între mic și mare, între "întregul" sufletesc și "miniaturile în ființă", măruntele lucruri și viețuitoare - țigle, cărți, albine, frunze, ghimpi, "garanții tulburătoare" ale "întregului" intuit. Un lucru mic, spunea Sfîntul Grigorie de
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
CRITIC (Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade etc.) ESEUL SUBVERSIV (Secretul „Scrisorii pierdute”, Suflet de rob (sau taina libertăț ii), Geo Bogza...) ESEUL POLEMIC (Catharii de la Păltiniș, Asta să fie oare tot?) ESEUL COMPARATIST ȘI INTERCULTURAL (Rilke și Cezanne, Platon pe ecran
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
traducînd starea de "oroare a vieții" asociată cu cea de "extaz al vieții", spre a ne sluji de cuvinte baudelairiene. O primă motivație lăuntrică a unei atari perspective ar putea fi fuga poetei de existența dată. O despărțire atît de imanența care nu o satisface, cît și de transcendența de care se socotește respinsă. Regăsindu-se într-o zonă a nimănui, supusă amenințării din ambele direcții, ea se răsfață în conștiința unui mistic demonizat, așadar disputat de forțe opuse, a căror
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
solide în logica ei interioară, construcții sensibile și simbolice. Atît în pictura în ulei, cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță egală, dar și cu un interes egal, față de două mari provocări: materia și spiritul, perisabilul și inalterabilul, imanența și idealitatea. Iar aceste binoame nu sînt doar simple artificii retorice ale demersului critic, ornamente analitice cu un presupus potențial metafizic, ci componente intrinseci și explicite ale viziunii plastice a lui Onisim Colta și ale strategiei lui de creație. La
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
dintre ceea ce expunea multicolorul album al eternei și fascinantei de muls Românii și ceea ce ochiul străinului cam pretutindeni vedea: peticele murdare ale mizeriei. Dacă vom afirma că mai bine de un deceniu diriguitorii s-au ocupat cu ceea ce le impunea imanența urgenței, propria-le îmbogățire, atunci recunoaștem spontan și herculeanele lor eforturi de a-și înmulți casele, fermele, eleșteiele, pachetele de acțiuni, de a apuca din văzduh miile de miliarde de lei volante - reușită pe toată linia, mai de invidiat cum
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. III, Edit. Harisma, București, 1994, p. 347. footnote>. Distincția esență-energii nu va distruge simplitatea divină, ci va fi un mod de a ține în echilibru transcendența și imanența lui Dumnezeu, excluzând panteismul și susținând în același timp realitatea directă a comuniunii personale cu Dumnezeu<footnote C. Jones, S. Wainwright, E. Yaruold, Study of Spirituality, University Press, Cambridge, 1986, p. 251. footnote>. Esențialul disputei isihaste s-a purtat în jurul
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
cele mai adînci ale moralității" putem afirma că această ,,a doua etică" exprimă convingerea cea mai adîncă, oarecum speranța lui Petru Creția. Acest aspect al binelui moral este un scop în sine, un scop absolut. El se circumscrie totuși în imanența umanului: eticul vizează ,,o anume formă a omului". Am putea spune că și în această ,,a doua etică" binele este subordonat umanității, însă nu umanității ca ceva închis, finit, așa cum este într-un moment dat, ci ca fiind într-o
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
care o folosea Cioran cînd judeca potențialul unei nații ("în istorie n-au reușit decît popoarele care s-au desfăcut de real", "nu raționalitatea în sensul ei cartezian conferă un sens devenirii umanului, ci ieșirea din real, din cauzalitate, din imanență și din determinații, realizarea saltului într-un dincolo sau dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de spleen sau de sublim", ne tălmăcește I. Necula) și, evident, opinia lui
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
într-un domeniu mai larg. Sensul acestei granițe îl avea porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și al răului, adică de a nu da drumul simțualității, de a nu-i permite să atragă și spiritul exclusiv în imanență. Porunca urmărea ținerea omului în matca ce-i făcea posibilă creșterea, oprirea lui de la revărsarea și împrăștierea haotică. Porunca aceasta constituia în același timp o graniță a spiritului înspre Dumnezeu, și o graniță a simțualității înspre spirit. Constituia o asemenea
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
trăi și altundeva decât în fictiv. Constatăm așadar că în spatele acestor "răsturnări" funambulești, care amestecă planurile într-o asemenea măsură încât nu se mai poate ști despre care mopete ni se vorbește, se află în fapt o melancolică intuiție a imanenței literarului, a faptului că totul a mai fost spus cândva, într-o carte, într-un text. De aceea, la Mircea Ivănescu până și cea mai prozaică însemnare, apare "încadrată" de formule din speța acelui "let's pretend", atât de îndrăgit
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
că denunțul poate mîntui și de singurătate, și de prejudecăți, și de moarte, ea pune față în față imaginea crudă și reverberația ei aburită, tăietura dură și reflexul ei de lumină, fatalitatea realului și aspirația surdă către o altă lume, imanența brutală și visul purificator. Inventariind, Laura Mara dezactivează stereotipiile, denumind obiecte și lucruri, ia în posesie natura lor profundă, descriind situații aparent comune, reconstruiește din temelii lumea însăși. O reconstruiește repede, oarecum în stare de urgență, dar, mai ales, o
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
în hieratism, după cum întreaga expresie a chipurilor se rezumă la privire și, în particular, la ochi. Tușa însăși se diafanizează, substanța cromatică se evaporă și ea, iar în locul lor apar linia, punctul și emulsiile transparente. Viziunea grea, încărcată de sevele imanenței și, în ultimă instanță, tipică pentru o privire de pictor, este radical înlocuită cu una de grafician. Golul capătă o pondere covîrșitoare, aerul circulă nestingherit prin interstiții, iar muzicalitatea compozițiilor, cu ritmurile ei impalpabile, excită eterul și îl pregătește pentru
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
în timp și spațiu". Autentica libertate nu e decît o coincidență a făpturii cu propriul său principiu ("temei"). Ea este "împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
fi răspunzător nici de victorii". Înfrângerea, pricinuită de luxuria sonoră, poate lua forma unei năuceli ori perplexități iremediabile. Victoria nu poate fi obținută decât prin strategii dibace, obligate să convoace deopotrivă concesia și compromisul. Altminteri, desfrâul stilistic există ca o imanență; este înscris în soarta noastră. El se poate purta ca un animal sălbatic, de pradă, dispus să ne urmărească și să ne atace. Mai bine însă să-l domesticim, transformându-l într-un animal de companie (ori chiar de pază
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
să se închege, dacă de închegare poate fi vorba aici, în construcții cu nenumărate subsoluri, etaje și mansarde, vecine cu arhitecturile vizionare ale lui Cervantes. Astfel, Scurtă istorie a umbrei este în același timp o impresionantă istorie a imaginii, a imanenței și a transcendenței ei, și o lungă istorie a umanității, a ideilor, a mentalităților, a mitologiilor și a credințelor, de la primordiala fosă platonică și pînă la postmoderna bosă publicitară. Tot în felul acesta stau lucrurile și cu Instaurarea tabloului. Această
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
așteptare” (Timp în scădere). Dar protestul conținut în versurile lui Alexandru Lungu nu e mai puțin relevant, întemeindu-se pe organicitatea ființei, pe întrepătrunderile sale cu cosmicul. Mizei istorice îi este preferată miza condiției umane. E o revoltă nonviolentă a imanențelor acesteia. Intuitiv, autorul apelează la sprijinul realiilor cu valoare de simbol (sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor tradițional) care constituie filamentul incandescent al discursului optează pentru o naturalețe moralizată, sapiențială: “amintirea cu clopoței nu prinde gîndul/ bună
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
de obloanele pe jumătate lăsate, amestecîndu-se indiscret în treburile mele intime. Nu cred că e tocmai stupid și fără sens cînd vorbesc unii despre generație". Dar cît de novatoare ar putea fi o generație? Îndată după formularea sa, ideea unei imanențe a generației e izbită de suspiciune: Aș putea vorbi în acest sens de un Ťmal des sieclesť. De maladia noastră au pătimit atîția în cursul timpului. De ce-om mai pătimi și noi? Ce părere o fi avînd bunul Dumnezeu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
ale deplinei libertăți. Asemeni lui Leonid Dimov, dar fără luxurianța imagistică și feeria lexicală a magistrului, Emil Brumaru se îndepărtează programatic de modelul liric abstract al generației lui Nichita Stănescu, deschizându-și universul pe orizontală, într-o consistentă și proaspătă imanență. Lumea e la doi pași de noi, pare să ne spună poetul. Este suficient să o privim cu atenție și să mângâiem ușor suprafața lucrurilor, pielea albă a fetelor, foițele subțiri ale cărnii și sufletului, pentru ca totul să înflorească. Iată
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
legitimitatea într-o cultură europeană laică nu face decât să perpetueze o dispută stearpă. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem mereu, în așteptarea unui răspuns improbabil, este: cum putem gândi viața - și cum o putem trăi - în orizontul imanenței, în ea însăși, adică?" Întrebarea este tulburătoare, dar oarecum incompletă. Cel puțin în ochii unui conservator, care simte că din tablou lipsește ceva: transcendența. Dar a-i vorbi de transcendență unui deconstrucționist... Și iată cum iar ajungem la ceartă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
domnului Mihăieș este un „studiu atent și metodic”, un veritabil îndreptar pentru un student în literatură americană, o monografie în înțelesul cel mai propriu și corect al termenului, o construcție structural „pozitivistă”, dar care își refuză cumva - nu obiectivitatea, ci imanența critică. Eul critic al domnului Mihăieș pare să se viseze co-substanțial personajelor faulkneriene, el coboară sau se lasă târât printre ele, coparticipă în calitate de raisonneur (critic) la dramele lor. Această senzație este dată de frecventele citate, adesea in extenso, a căror
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]