1,385 matches
-
La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a-l scrie) și orientarea epicureică, cea care este încercarea de diferențiere imanentă (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetica receptării, că cititorul de eseu nu este doar seamănul, fratele (ipocrit) al celui care-l
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
mai rămân doar sensurile abstracte, nimic fizic, material, doar ideatica unei existențe. În acest sens un alt perfomance al eseului constă în selecția reperelor din poezia dorcesciană, reprezentative acestei interpretări, selecție atentă, de forță, argumentativă nu numai verosimil ci și imanent. La finalul lecturii, parcurgând citatele și argumentele autoarei am realizat că studiul făcut abia deschide perspectiva unei analize profunde, că această interpretare este o alegorie la unitatea scrierilor dorcesciene, a evoluției unui scris, a unui limbaj, mai mult decelate psihobiografic
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
înlocuit de el însuși și-am înțeles desigur că și cronica drumului această însorită cronică a eternității cum am numit-o cândva nu de mult se încheiase” Și pentru ca noema să fie subliniată, ireprehensensibilitatea mistică a ursitei Poetului se localizează imanent în legea divină. Pumnul lui Dumnezeu face din acest drum spre Tenerife, spre început și sfârșit, orbita avatarurilor creatoare. epilog „tenerife pumnul lui Dumnezeu strângând laolaltă ținând împreună infernul și paradisul * drum de întoarcere? nu există drum de întoarcere” Un
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Geniul poetic .). Descoperim aici profesiunea de credință a poetei. Ea este cea care își determină opera, atenția se îndreaptă spre conservarea unei imagini constante, a copilăriei. Prezența ei este în lumea obiectuală, dar, cu siguranță însăși ideea prezenței sale este imanentă lumii reale, naturii, și a retrăirii vârstei de început plojând în lumea copilăriei cu experiența maturității depline. Poeta trăiește o permanentă revoluție pentru a sesiza insesizabilul copilăriei, pentru a străbate aparența, răscolind magma esențială, pentru a reflecta profunzimea nelimitată a
POEZIA PENTRU COPII-POVESTEA UNUI IZVOR AL TUTUROR TRĂIRILOR NOASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368153_a_369482]
-
și ilegitimităților comunisto-securiste a fost trecut și aceasta readuce o speranță convingătoare. Majestatea Sa Regele Mihai este personalitatea istorică ce repornește ascensiunea spirituală a românilor. Din păcate, istoria se rescrie azi pe o rană necicatrizată a politicii românești. O lege imanentă, care nu ține seama de scopurile personale, sociale, de natură politică, economică, morală există în sine, decurge pe firul de destin al țării și va atrage cândva incriminarea conduitei pe care o are încă fortăreața instituțională a rezistenței ce împiedică
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
se pot stabili granițe”. Regretul ar fi cauza melancoliei, dar el nu paralizează ființa, existând o deschidere spre viitor prin „vis și grație”. În aceeași măsură îl preocupă disperarea, definind-o ca o stare în care anxietatea și neliniștea sunt imanente existenței. Preferă existența dramatică „chinuită de cele mai consumatoare flăcări interioare”, disprețuind „absența riscului, a nebuniei și a pasiunii”. Când vorbește despre tristețe, Cioran spune: „Tristețea apare după toate fenomenele prin care viața pierde din ea însăși”. Viața fiind agonică
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
deschiderea adâncii/ miresme de curcubeu/ aurit în ochiul meu/ sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale,/ meteori, punți, galaxii,/ cresc prin ramii inimii." (Euritmii) Autorul se dovedește un maestru redutabil care reușește să ne orienteze gândirea spre subtil, spre un spiritualism imanent, în stat de eternitate și de altitudini pe cât de intangibile pe atât de irezistibile: "Mută-mi casa poemului/ în cerul mării de stele/ luminat cu ochii Tăi/ ca în prima viață/ când m-a auzit cântecul/ fecioarei-pasăre/ cu urechea la
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
nu vezi că nimeni nu poate deschide gura din cauza lui Thomas? Bine, uite, am și eu o poveste; de fapt, o problemă, iar voi doi ar trebui să mă ajutați. Cu un proces. Lăsînd la o parte ideea de justiție imanentă, de judecată divină, justiția actuală agonizează între coduri de legi și coduri de procedură. Nu pot spune că procedura nu-și are rostul ei, dar în justiția romînească s-a ajuns la situația agonizantă în care spiritul, adică legea, este
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
nedezvoltat, nedesăvârșit, al Împărăției lui Dumnezeu. Weiss a afirmat în studiul său despre mesajul lui Hristos [42] ceea ce vine este Împărăția lui Dumnezeu, Împărăție care acționează asupra mântuirii lumii, supraveghind și ocârmuind istoria [45] . că Împărăția lui Dumnezeu nu este imanentă și evolutivă; ea nu este obligație morală ori posibilitate etică. Ea este dincolo de scopul acțiunii sau al inițiativei omenești și poate irumpe în această lume doar printr-un act minunat, atotputernic, al lui Dumnezeu. Chemarea lui Iisus Hristos la trezire
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
deschiderea adâncii/ miresme de curcubeu/ aurit în ochiul meu/ sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale,/ meteori, punți, galaxii,/ cresc prin ramii inimii." (Euritmii) Autorul se dovedește un maestru iredutabil care reușește să ne orienteze gândirea spre subtil, spre un spiritualism imanent, înstat de eternitate și de altitudini pe cât de intangibile pe atât de irezistibile:"Mută-mi casa poemului/ în cerul mării de stele/ luminat cu ochii Tăi/ ca în prima viață/ când m-a auzit cântecul/ fecioarei-pasăre/ cu urechea la Pământ
NUNTA CUVINTELOR , O CAPODOPERĂ CARE POATE SCHIMBA IMPRESIA BRITANICILOR DESPRE VALOAREA CULTURII ROMÂNEŞTI de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350721_a_352050]
-
lungi experiențe, afirm că Theodor Răpan merită cu prisosință să intre în Panteonul marilor penițe lirice. Autor al unei poezii intelectuale, cultivate, zbuciumate și patetice, dar și senine, presărate cu numeroase aluzii culturale și accentuate tușe de inefabil, pendulând între imanent și transcendent, între planul terestru și cel astral, între gesticulația oraculară și metaforismul oximoronic, Theodor Răpan este poetul pe care istoriile literare ulterioare vor trebui neapărat să-l ia în seamă, în pofida faptului că la pagina 143 din Evanghelia Tăcerii
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
rele, dar o ducem mai departe, compensând răul cu mai mult bine, reînnoind-o periodic, străduindu-ne, alături de Dumnezeu și Sf. Petru, s-o perfecționăm. Fiind o lume în continuă devenire, orice este posibil. Transcendentul se împletește cu ontologicul, cu imanentul; lumea de aici se intersectează cu lumea de dincolo. Timpul nu e nici subiectiv, nici obiectiv; e magic. E o viziune optimistă asupra lumii, nicidecum una resemnată, cu atât mai puțin pesimistă. Lumea nu trebuie și nu va fi distrusă
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
cules, selectat și prelucrat bancurile (Vlăduțescu). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Metode de lucru Metoda de lucru este una complexă. Se îmbină cercetarea empirică, analiza, sinteza și investigația meta-analitică metodologiei cercetării, cea zetetică. In realizarea oricărei cercetări sociologice
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
American Research Press, 2011, p. 55). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Reluând ideea, un banc hipertextual întâlnim la pagina 215 a cărții în discuție. Aici, conform unei scheme elaborate ni se prezintă posibilitatea de a rezolva o problemă
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
simțitoare și bolnavă de Cântec! Omul și dublul său, iată, o posibilă înțelegere a subtextului cărții, motiv care depășește granița realului, pentru a deveni principiu existențial. Noutatea rezidă în inventica „basmului în dublet”, reflectând prin aceasta o formă de nostalgie imanentă a tuturor însușirilor ce se recompun în conceptul arhetipal. Ineditul expresiei se bucură de amploarea verbului rostit, virtute pe care proza lirică răpaniană o cultivă, subordonând-o ritmului implacabil al discursului liric: „Cine poate rezista tentației de a ști tot
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
American Research Press, 2011, p. 55). Bancul este paradoxist nu doar ca inteligență, dar și ca atitudine de viață paradoxistă. Scriitorul paradoxist este inteligent, instantaneu și cu simțul umorului. Bancul prin fulminanța inteligenței, prin instantaneitatea ideii și prin umorul sau imanent i se potrivește. Putem spune deci că bancul este o specie literară paradoxistă. Reluând ideea, un banc hipertextual întâlnim la pagina 215 a cărții în discuție. Aici, conform unei scheme elaborate ni se prezintă posibilitatea de a rezolva o problemă
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
Președinte al României. Orice modificare a acestui regim juridic în oricare dintre componentele sale nu poate viza o situație juridică deja epuizată. ... 45. Rezultă că, ori de câte ori o lege își propune să modifice regimul juridic asociat intrinsec și imanent unei situații juridice consumate/epuizate, aceasta repune în discuție o situație definitiv consolidată, neagă suveranitatea legii în baza căreia a fost dobândit respectivul regim juridic și consacră o paradigmă juridică distonantă în raport cu principiul neretroactivității legii civile. Modificarea și reașezarea
DECIZIA nr. 319 din 1 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300534]
-
lexicală, ce exprimă o realitate, dar nu este realitate,însă este mai reală decît percepția acesteia de către om. Poetica și metapoetica are capacitatea de a include în ele unitatea dintre structuri descoperite nu în interiorul lor ci în exteriorul lumii. Dezbaterea imanentă a poeziei-constată Al. Husar* - ne conduce spre ideea de angrenaj ca sinteză concluzionară a modalităților concrete ale poeziei. Critica de poezie este o știință, ea vine să asigure corespondența construcției sistemului cu teoria sistemului. Faptul că poezia vine din domeniul
CRITICUL DE POEZIE-UN PARAZIT AL SPIRITULUI UMAN?, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340822_a_342151]
-
dincoace de gratii, de gruparea „Rugului Aprins” de la Antim (cumplit lovită la rândul ei de teroarea ateismului oficial al epocii staliniste, artizanii acesteia fiind aceleași persoane, trecute de aici acolo...)”. După o mărturisire plină de evenimente în care granița dintre imanent și transcendent este estompată, deținuta afirmă: „Deci, cu adevărat, suferința este o cale de catharsis, o cale de purificare și este o măsură plină de binecuvântare dacă ajungi să-i înțelegi rostul.”(interviu Aspazia Oțel Petrescu, 22.08.2008, Roman
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
spus-o el, nu eu o zic. Dar ce-o să fie, n-are rost, Nu mai ajută... la nimic. * Parlamentul a ridicat imunitatea Elenei Udrea (prin votul cu bile) * Doamna Udrea,-n parlament, Fu silită-acum trei zile Să-i provoace, imanent, Pe toți cei cu... două bile. * Aproape de... zei * Păcat de mine, îmi zic eu, Că-n epigramă nu-s un zeu. Dar am la Bachus un temei Care mă face demn de... zei. * Apropo de statura Președintelui * I-am tot
CU EPIGRAMA, PE ICI-COLO... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341626_a_342955]
-
dincoace de gratii, de gruparea „Rugului Aprins” de la Antim (cumplit lovită la rândul ei de teroarea ateismului oficial al epocii staliniste, artizanii acesteia fiind aceleași persoane, trecute de aici acolo...)”. După o mărturisire plină de evenimente în care granița dintre imanent și transcendent este estompată, deținuta afirmă: „Deci, cu adevărat, suferința este o cale de catharsis, o cale de purificare și este o măsură plină de binecuvântare dacă ajungi să-i înțelegi rostul.”(interviu Aspazia Oțel Petrescu, 22.08.2008, Roman
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
păcat, nu se poate mântui decât în comuniunea de iubire a Bisericii. Dumnezeu este Iubire și nimeni nu se poate înălța la Dumnezeu fără să se integreze în comuniunea iubitoare a Bisericii. Pentru marele nostru dascăl și teolog, "Biserica este imanentul care are în ea transcendentul, comunitatea treimică de persoane plină de o nesfârșită iubire față de lume" [32]. Ca atare, prin Biserică, Iisus Hristos extinde comuniunea treimică asupra lumii, sub trei aspecte diferite. Mai întâi la nivelul mădularelor care alcătuiesc Biserica
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2030 din 22 [Corola-blog/BlogPost/344353_a_345682]
-
o altă realitate pe care o simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut deci în funcție de transcedență. Idolul nu înalță spiritul la o trascendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărurisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
pe care o simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut deci în funcție de transcedență. Idolul nu înalță spiritul la o trascendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărurisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul Apostol Pavel (I
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
indica mai mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul Apostol Pavel (I Corinteni 8,4) spune: „Nu este vreo putere în idoli, ci sunt pietre și demoni...”. Tocmai pentru faptul că idolii simbolizează forțe imanente, exagerate demonic, sau asociat mituri, care personifică aceste forțe, iar cultul lor este legat de mituri animând și el acele patimi în oameni. Acest cult a fost numit idolatrie. În schimb simbolul sacru este un semn sensibil al prezenței lui
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]