549 matches
-
pune cu atât mai apăsat cu cât știe că nu există un răspuns la ele. M-a sunat zilele trecute din Tokio la 2-3 noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniștit fără să știu ce e cu "planeta asta imbecilă". Discuția se duce întotdeauna cam pe același calapod. Urmează imprecații la adresa speciei umane ("un amestec de prostie și bestialitate"), apoi mărturisiri de spaime și uluiri în fața cruzimilor de care sânt capabili oamenii. Încerc să-l conving că nu trebuie să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume împachetat în straturile de rușine ale României. Și este firesc să fie așa de vreme ce "lumea" ne privește ca reprezentanți ai unei situații care de cele mai multe ori ne depășește. În 1984, un neamț imbecil m-a felicitat la Heidelberg pentru participarea României lui Ceaușescu la Olimpiada de la Los Angeles, așa cum după mineriada din iunie 1990 un francez imbecil mi-a trântit, la sediul central de la Hachette, ușa în nas. În ochii lui devenisem, prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privește ca reprezentanți ai unei situații care de cele mai multe ori ne depășește. În 1984, un neamț imbecil m-a felicitat la Heidelberg pentru participarea României lui Ceaușescu la Olimpiada de la Los Angeles, așa cum după mineriada din iunie 1990 un francez imbecil mi-a trântit, la sediul central de la Hachette, ușa în nas. În ochii lui devenisem, prin extensie, miner. Nuanțele nu au ce căuta în asemenea situații. Nu avea nici o importanță că pe 13 iunie ratasem, cu câteva minute doar, ocazia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar Santiago se uită la el fără să-l vadă și Șobolanul tuși ducîndu-și mîna ia gură și legă din nou, Încîntat, conversația cu fata car ol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult decît I like you și deodată se trezi spunînd I Iove you, cînd Delf ina apăru cu darul, doi cocoșei de luptă din argint și el simți că o iubea și-i spuse și Începu s-o iubească nebunește... „Imbecil, imbecil stupid“, Îl auzi murmurînd Santiago și se Întoarse să vadă cum se ridica Încetișor și cum cădea iar pe marginea moale ca o saltea a tejghelei de la bar... Atunci Începu să vadă limpede celelalte după-amieze de pe plajă, la Ancón
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decît I like you și deodată se trezi spunînd I Iove you, cînd Delf ina apăru cu darul, doi cocoșei de luptă din argint și el simți că o iubea și-i spuse și Începu s-o iubească nebunește... „Imbecil, imbecil stupid“, Îl auzi murmurînd Santiago și se Întoarse să vadă cum se ridica Încetișor și cum cădea iar pe marginea moale ca o saltea a tejghelei de la bar... Atunci Începu să vadă limpede celelalte după-amieze de pe plajă, la Ancón, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ridica Încetișor și cum cădea iar pe marginea moale ca o saltea a tejghelei de la bar... Atunci Începu să vadă limpede celelalte după-amieze de pe plajă, la Ancón, seara, la o petrecere, totul se Întîmplaso parcă atunci, petrecerea din seara aceea... „Imbecil!“, zise cu glas tare, Încercînd să se ridice și observînd chiar atunci, dîndu-și seama chiar atunci că numai el spusese I Iove you În seara aceea: Într-o secundă dansă toată seara cu Delfina, una după alta dansase toate melodiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dansă toată seara cu Delfina, una după alta dansase toate melodiile În timp ce se ridica stăpînit de farmecul unei seri Întregi În care ea nu-i spusese de loc... O invita iar la dans, se despărți de ea la sfîrșitul petrecerii, „imbecil!“, spuse din noit, ridicîndu-se și mai mult și descoperind atunci ceva ciudat la ea, era tulburată, la fel ca În după-amiaza cînd sunase și venise chiar ea să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea, era tulburată, la fel ca În după-amiaza cînd sunase și venise chiar ea să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu seama că lipsea majordomul, de ce oare? și nu mai avea nici inelul, „imbecil! imbecil!...“ Abia atunci Înțelegea ce se Întîmplase În adupă-amiaza aceea... „Imbecil!“ Simți mînia acelei după-amieze În tot corpul, Întreaga dupăamiază de culoarea mîniei pătrunse În atmosfera lui neagră, făcîndu-l să se ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și venise chiar ea să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu seama că lipsea majordomul, de ce oare? și nu mai avea nici inelul, „imbecil! imbecil!...“ Abia atunci Înțelegea ce se Întîmplase În adupă-amiaza aceea... „Imbecil!“ Simți mînia acelei după-amieze În tot corpul, Întreaga dupăamiază de culoarea mîniei pătrunse În atmosfera lui neagră, făcîndu-l să se ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să intre iar În grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Luaseră vreo decizie? — Cred că erau pe punctul să ia una, încercă Clodagh. —OK. Deci, după ce au deliberat la nesfârșit, au rămas la trei pachete. Apoi spun că vor să le testeze. Ceea ce știi și tu că este o pierdere imbecilă de timp, așa că le-am oferit rapoartele de la testările preliminare. Întâi au spus OK, acceptă asta. Apoi s-au răzgândit și au trimis doi tehnicieni din birourile lor din Ohio să facă testările... Clodagh amesteca în tigaie și se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
personalul - se purtau ca niște copii în dimineața de Crăciun. Cum au ajuns la lucru, s-a stârnit o serie de comentarii: —Ce zi frumoasă. —E o binecuvântare vremea asta. —O dimineață fabuloasă. Doar pentru că s-a oprit ploaia asta imbecilă, se gândea Lisa mulțumită. Îți amintești vara trecută? strigă Kelvin către Ashling, care era în capătul celălalt al biroului, cu ochii strălucindu-i în spatele ochelarilor de fițe cu rame negre. — Sigur că îmi amintesc, replică Ashling. Era o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
revistă, oferindu-le astfel ocazia să plătească o parte din factură. Dar, când a ajuns pe strada Grafton, a constatat șocată că nici un magazin nu era deschis încă și că singurii oameni care erau în zonă erau niște turiști dezorientați. Imbecilă țară, se gândi ea, pentru a suta oară. Unde e toată lumea? Probabil la biserică, se hotărî ea, disprețuitoare. Ora unu, după spusele tipului care vindea ziare. Magazinele se deschideau la unu. S-a așezat la o masă, într-o cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unele din lemn și te asigur că mi le pot permite! Îmi cer scuze, spuse bărbatul umil. Nu voiam să crezi că te păcălesc să dai tot bănetul ăla. Dar dacă zici că îți permiți... Lisa oftă disperată. Ce țară imbecilă. Am făcut economii, încercă ea să îl liniștească. Te asigur că e în regulă. —Ai făcut economii? izbucni el dintr-odată. E, atunci altfel stă treaba. În timp ce îi dădea detaliile, nervii ei începură să scadă în intensitate. Când el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
facă eforturi ca să se stăpînească, să-și canalizeze pornirile. Ți-aduci aminte ziua cînd a fost cît pe ce să te bată? — Da! Parcă-l văd cum venea după mine pe coridor gata-gata să-mi smulgă brațul. — L-ai făcut imbecil. — Ești sigură? CÎți ani aveam? — Eram destul de mici, cred că aveai opt ani. Mi-e greu să cred că am Îndrăznit să-i spun „Imbecilule“! — Aveam niște baloane și, ca să te pedepsească, ți-a spart balonul. Mi-aduc foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el nu pare înspăimântat de perspectiva judecății și a condamnării sale. Când Criton îl îndeamnă să părăsească Atena, maestrul îi spune că, indiferent de calitatea acuzatorilor, n-are cum să se sustragă rânduielilor statului pe care le-a promovat mereu : Imbecili sau nu, ei m-au chemat la judecată în numele legii. Eu, care am lăudat legile, să le întorc acum spatele ? (p. 79). La proces, el îi spune lui Meletos că refuză să-și trădeze menirea de a scoate la iveală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mulțumesc s-o pișc de fund și să-i cîntăresc cu mîna frumusețile. Avantajele experienței. — Amănuntele tehnice vă privesc, Însă acum nu vă pot aduce o femeie aici. Oi fi eu un ghiuj amărît și jegos, dar nu-s și imbecil. Asta o știu și eu. Mă mulțumesc să-mi promiți. — Și de unde știți că n-am să vă promit numai ca să-mi spuneți unde e Jacinta Coronado? Bătrînelul Îmi zîmbi, șiret. — Dă-mi cuvîntul dumitale și lasă problemele de conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ai un computer bun cu TV tuner” (Irina Mihăilescu). Și tot în vacanța de Paști din 2004, televizorul este motiv de conflict: „Tata o ponegrea pe mama că este nesimțită, că și de Înviere ea se uită la telenovela aia imbecilă, în timp ce pe TVR2 era Iisus din Nazareth: «Uită-te și tu la mă-ta, se uită la porcăria aia și acum, de Înviere. Am plecat din cameră, că nu mai suportam»” (Anița Oltețeanu). Lectura cărții coordonate de Zoltan Rostas și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
viața? Orice sinucidere, din moment ce e sinucidere, e impresionantă. Mă mir cum oamenii mai caută motive și cauze pentru a ierarhiza sinuciderea sau pentru a-i căuta diverse feluri de justificări, când n-o depreciază. Nu pot concepe o problemă mai imbecilă decât aceea care s-ar ocupa cu ierarhia sinuciderilor, care s-ar referi la sinuciderile din cauză înaltă sau la cele din cauză vulgară etc.... Oare faptul de a-ți lua viața nu este el atât de impresionant încît orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țigan unui cerc de romîni: "aveți noroc cu noi, că de nu ați fi ultimii" definește o situație reală, nu o exagerare trivială. Dacă România nu va face istorie, va rămâne ultima țară din lume, așa cum e trăită de cetățeanul imbecil de fiecare zi. Trebuia să ne fi trăit religios drama noastră românească, pentru a ne mântui de atâtea păcate naționale. Românii sânt prea transparenți lor înșiși. Puțini oameni vor exista cu mai puțin mister sufletesc; o inimă deschisă lumii în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
frământat să ajungă ceva, ca în urmă să nu realizeze nimic! Imperialismul otoman este o rușine a istoriei, este reversul negativ al spiritului. O țară care a cucerit atâta pentru a nu lăsa în urma ei decât pustiu și întuneric. Puterea imbecilă a Turciei este responsabilă, în fața unui tribunal al istoriei, de obscuritatea acestei regiuni umane. Nimeni nu ne va putea mângâia de a fi fost siliți atâta vreme să luptăm și să ne apărăm de un popor atât de slab dotat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic!” „Ba da, noi doi de exemplu. Sau, cel puțin, fără să vreau să jignesc, eu. Dar, În fine, oricine, dacă te uiți bine, se Înscrie În una din categoriile astea. Fiecare dintre noi e din când În când cretin, imbecil, stupid sau nebun. Să spunem că persoana normală e aceea care amestecă Într-o măsură rezonabilă toate aceste componente, aceste tipuri ideale.” „Idealtypen.” „Bravo. Știi și nemțește?” „O rup cu chiu, cu vai, pentru bibliografii.” „Pe vremea mea cine știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dragă! Nimeni nu se apropie de ea. Și uită-te la nasul ei! Atât de mare și lat! Nu ca al nostru. În clubul lor se comportă cu dezinvoltură, sunt ei înșiși. Dansează, se pretează la tot felul de jocuri imbecile gen „casă-căscioară“, fără a fi nevoiți să suporte privirile ostile ale servitorilor și zeflemeaua ofițerilor tineri în drum spre clubul civil, unde nu au acces anglo-indienii. Pentru o vreme, se pot deda glumelor și versurilor. „Se spune că o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văzut scoțând arma din servietă și pornind spre mașină, fusese pus la pământ. Așteptându-se la un pastor fals, au fost foarte surprinși să afle că arestaseră unul adevărat, lucru confirmat de actele din portofelul lui Swensen. Asta în ciuda predicii imbecile din carnețel. Bell cântărea în mâini pistolul cu care fusese înarmat atacatorul. - Cam mare arma asta pentru un preot, spuse el. - Sunt pastor. - Asta am vrut să zic, de fapt. - Hirotonisit. - Mă bucur pentru dumneavoastră. Mă întrebam: v-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu adevărat s-ar sfârși rostul nostru pe pământ. De ce aș trăi eu aici, în ticăloșie, când, cu ajutorul unui glonte, pot ajunge, într-o secundă, în împărăția fericirii? Cine crede sincer în viața de apoi și totuși tânjește aici, e imbecil, prietene! ― Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca și dincolo, răspunse Bologa. Dacă Dumnezeu e pretutindeni, n-ai nevoie să alergi la el forțând zăvoarele morții! ― Da, da... Așa vorbiți de două mii de ani! murmură locotenentul de pionieri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]