1,629 matches
-
grijuliu, aproape tandru, să o învelească în straturi de pastă colorată, anume exemplificînd diverse stadii de diluție. Menajează alcătuirilor sale un fel de planturos ingenuu, una lîngă alta, ar compune o neștiută scenografie, ce nar avea a se dezice de imbolduri verosimile, dinspre un Dubuffet cordial: plapumă de nori care se bulbucă după impulsiuni inocente, care coboară fără amenințare printre noi. Desene aluzive, poposind pe suprafețele de textură și incurvare diversă, dau glas, și ele, unui apetit de cuprindere ce nu
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
destule precizări, completări și mențiuni de istorie literară pe care volumul de față le oferă celui interesat de literatura de la începutul secolului trecut. Înainte de toate, Pagini uitate recuperează o întreagă etapă de creație a lui Brătescu-Voinești: cea în care, sub imboldul vârstei și sub influența atmosferei romantice, acesta s-a dorit a fi poet. Prozatorul molcom și scrobit a debutat, într-adevăr, la numai 13 ani, cu poezia Iubitului meu părinte (6 decembrie), publicată - conform notei lui Teodor Vârgolici - în revista
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
artistic. Sfîntul Duh nu face casă bună cu talentul literar. Nu e vorba că l-ar exclude, dar pur și simplu nu-l favorizează, la asta adăugîndu-se un detaliu de optică creștină: scrisul în varianta lui estetică se hrănește din imbolduri drăcești, în măsura în care orice frumusețe literară care tinde să atragă are ceva necurat în ea. E ca și cum inspirația artistului vine dintr-o tensiune pe care numai fermentul diavolului o poate ridica la temperaturi creatoare. La drept vorbind, oricine scrie cu gîndul
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
11 ani, cînd tatăl său, răzeș din comuna Hârlău (jud. Iași), i-a pus într-o mînă o sapă și în cealaltă o carte, spunîndu-i: „Alege! Vrei să muncești pămîntul sau vrei să înveți?” Mai mult din instinct decît din imbold lucid, copilul a ales cartea, plecînd la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iași. Se întîmpla în 1922, după împroprietărirea țăranilor de Ferdinand, și timp de opt ani, învățînd bine și căpătînd mereu bursă de merit, Bejan își va scuti părinții
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
întrezăririlor a fost dublă: credința creștină și etosul național. Chiar și cariera de la Europa Liberă a fost o prelungire a acestor întrezăriri. Fără să-și dea seama de la început, a ajuns să facă exact munca ce-i venea în întîmpinarea imboldurilor: să fie în contact cu românii și cu viața lor cultural politică, și nu oricînd, ci în anii comunismului, și nu oriunde, ci în München-ul Germaniei Federale. Probabil că destinul lui Stroescu- Stînișoară e să fie mereu asociat cu imaginea
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
veche în critica românească. În volumul memorial Timpul n-a mai avut răbdare, apărut în 1981, întâlneam deja o primă antologie, de câteva sute de asemenea reflecții și observații pe teme morale, literare sau istorice. Probabil că aceasta a constituit imboldul care l-a determinat pe Marin Iancu să reia operațiunea de decupare, din întreaga operă a scriitorului, a acelor fragmente susceptibile să depună mărturie despre gândirea sa. A rezultat prezenta ediție, intitulată Marin Preda. Reflecții, amintiri, confesiuni, conținând peste 2200
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
Sorin Lavric În ciuda ținutei de acalmie politicoasă, filozofii sunt naturi irascibile cu aplecări beligerante. O undă de răzvrătire le hrănește orgoliul, încărcîndu-le ochiul cu umoarea agresivă a imboldului critic. Cine gîndește se răfuiește, motivația stînd în înfrîngerea adversarului cu ajutorul elocvenței. De aceea, a fi filozof e a fi reactiv sub unghiul vigilenței ostile, întreaga atenție concentrîndu-se în atacarea preopinentului. Deschizi o carte ca să-i găsești punctul vulnerabil și
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
concept care se cuvine a fi tratat ca atare, ca pe o temă a cărei soluție stă în conștiința omului, nu în afara ei. Eseistul are o luciditate de asprime pozitivistă, care îl face să repudieze viziunea religiilor, neavînd apetență pentru imbolduri mistice sau ispite spiritualiste. E o natură logică care nu-și îngăduie slăbiciuni de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa unui spirit transcendent. Și cum rațiunea îi dictează circumspecție în chestiuni de credință vaporoasă, Viorel Chițea are
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
să le citești, nu-ți poți reprima impulsul de a-ți spune că, dacă aceasta e filosofia, atunci lumea nu ar pierde nimic ștergînd-o din catastife. Încă o dată se confirmă adevărul că la începutul reflexiei filosofice trebuie să existe un imbold liric, și că acolo unde imboldul lipsește, gîndirea e respingătoare prin rigiditatea cadaverică pe care o emană. Volumul are o halenă de spectru din care s-a scurs și ultima suflare de viață, paginile adunîndu-se în pereții funerari ai mormîntului
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
reprima impulsul de a-ți spune că, dacă aceasta e filosofia, atunci lumea nu ar pierde nimic ștergînd-o din catastife. Încă o dată se confirmă adevărul că la începutul reflexiei filosofice trebuie să existe un imbold liric, și că acolo unde imboldul lipsește, gîndirea e respingătoare prin rigiditatea cadaverică pe care o emană. Volumul are o halenă de spectru din care s-a scurs și ultima suflare de viață, paginile adunîndu-se în pereții funerari ai mormîntului lui Sperantia. Cele mai interesante fragmente
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
ia zborul lăsînd în urmă chingile filologice în care a stat legat pînă atunci. Eliberarea nu se face în virtutea unei gratuite pofte de răzvrătire, cînd orgoliul îl îndeamnă să plece de lîngă maestru spre a-i nega ideile, ci din imboldul instinctiv că, fără eliberare, nu există afirmare de sine. A fi copt pentru filozofie înseamnă a lăsa în urmă terminologii, scheme și etimologii învățate, pentru a-ți găsi propria terminologie și propria schemă. Numai că acest prag nu se atinge
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
până când recuzita încape într-o categorică disjuncție. Scriitura lui Mircea Dinescu își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea pe care le dă de obicei suveranitatea afectului. Însă suveranitatea nu implică neapărat și hegemonia: travaliul liric implică și mize inaccesibile unui imbold irațional, boicotând sistematic formalitățile și locurile comune ale poesisului.” (Grațiela Benga) Toate aceste considerații țin de o falsă știință a textului și sunt cu totul inadecvate la obiect. Poezia lui Mircea Dinescu era cândva un plâns melodios. De curând, ea
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
căreia nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o constantă în antropologia religiei observația că
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
leat, cum ar traduce- o Arghezi, când lumea e doar proiectul unui duh care nu se gră- bește. După acest haos adormit, vine oul, organizat, dar nu încă hotărât pentru moarte sau pentru viață. Așa încât poate fi, la fel de bine, un imbold al Facerii sau un memento mori. O poezie fără pretenț ii din Prisaca lui Arghezi mustră, în altă cheie, neastâmpărul unui copil pe potriva „răsadului mai rău” din După melci, care prăduiește nenumărate ouă ca să le ia bănuțul („galben icusar”, cu
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
căreia, pierzînd pămîntul de sub picioare, au început să se creadă mai aleși decît le îngăduia momentul. Cum volumul excelează în dozajul de argumente și contra-argumente, fiind o mostră de echilibristică în marginea unor teme sensibile, doar supraveghetorii ideologici va avea imboldul de a scoate din context pasajele în care Breban iese din tiparul cumințeniei de circumstanță. De pildă, în capitolul „Hybrisul colectiv“ (ale cărui 100 de pagini sunt cele mai tăioase din carte), sunt pasaje în care cenzorii vor găsi un
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
Pandrea publicîndu-le la Editura Vremea în formă completă (vol. 2: Pravila de la Craiova; vol. 3: Amicii și inamicii). Cunoscîndu-l îndeaproape pe sculptor la Paris (între 1927 și 1939) și fiind martorul calomniilor la care era supus, în Pandrea a crescut imboldul de a-i apăra posteritatea. Dar, dincolo de controversele iscate de denigratorii lui Brâncuși, ce atrage în volum e spectacolul inteligenței lui Pandrea. Din acest motiv, dacă la început atenția îți este îndreptată spre personajul monografiei, cu timpul interesul se mută
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
bătălie: bucăți de istorie, resturi de cunoștințe și, deasupra tuturor, impresia unei panorame sfîșiate: o dezordine de intuiții și un haos de fulgurații, aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea e un impulsiv de flegmă agresivă, al cărui imbold histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței lexicale dublînd un ochi predispus spre detaliile rare. Ciudățenia e că flerul cu care face uz de cuvinte
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
Sorin Lavric E o trăsătură constantă ca oamenii cu virtuți sociale să fie handicapaț i sub unghiul vieții interioare. Cauza stă într-o pliere a atenției pe detalii strict exterioare, cu scăderea imboldului de a gusta stări de spirit. Din acest motiv, firile active își pierd treptat fibra contemplativă, omul faptei nemaiputînd să fie omul ecourilor sufletești. Cu alte cuvinte, cine își trăiește viața sub forma actului n-o poate simți sub forma
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
ascunde un mistic care a îmbrăcat haina virtuozității dialectice. Și indiferent dacă virtuozitatea aceasta se exprimă în versuri, în muzică sau în tratate de metafizică, ea tinde spre aceeași țintă: să cuprindă toată lumea în chenarul unei singure minți. Acesta e imboldul romantic: dorința unui singur ins de a îmbrățișa tot universul. „Inșii“ care au însuflețit romantismul german, și cărora Ricarda Huch le-a închinat o carte care a devenit o lucrare de referință în domeniu, alcătuiesc o galerie de nume aiuritoare
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
îți mai dă o trăsătură de portret a romanticului. E vorba că orice spirit profund e tendențios, slujind unei tendințe care se manifestă în el mai presus de preferințele raționale. Chiar și idioții, naivii și oportuniștii sînt purtați de un imbold care le imprimă o direcție în viață. Iar cine are direcție are tendință, adică impuls culminînd în atingerea unui scop. Romanticii au fost prin excelență spirite tendențioase, rîvnind la atingerea unei stări ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
Nu era corbul lui Poe, croncănind fatidic Nevermore; era, din cerul bibliotecii ideale, chezășuită de Flaubert, pecetea unei prietenii care trebuie să ne onoreze neabătut: între simplitatea umanului și gloria trudnică, însă nicicînd vană, închipuită de slujitorii artei. ... Ca un imbold mereu ardent, urmărindu-ne destinul. Variațiuni tematice Arta s-a simțit, nu o dată, familiar atrasă de lumea păsărilor, a le înțelege graiul a fost, în felurite tradiții legendare, semn de tainică putere. Pe urmele biblicului rege Solomon, de neîntrecută înțelepciune
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni oculte de subtilă origine celestă, volumul e un joc cu mărgelele de sticlă, o masoretică rafinată ce despică distincții fine, scoase din texte vechi. Cîți intelectuali mai simt azi imboldul de a-l urma pe Culianu în tipul acesta de efort exegetic? Probabil că niciunul, de vină nefiind lipsa de înzestrare nativă, ci atrofia unui tip de sensibilitate fără de care istoria comparată a religiilor devine o tortură. E vorba de
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
Ștefan s-a mai exprimat ca imediat după locale să se facă un congres. Pentru că trebuie într-adevăr să facem o mișcare, să dăm un imbold, un impuls să se revigoreze partidul, poate să vină chiar oameni noi, mai tineri. Și eu sunt dispus și eu să mă retrag din conducerea partidului dacă sunt oameni care doresc să vină", a susținut el. La întrebarea dacă pe
Gheorghe Ștefan: Dacă Boc nu candidează la Cluj, va fi un pasiv al PDL () [Corola-journal/Journalistic/45329_a_46654]
-
după cîteva pagini, ai convingerea că te afli în prezența unui apucat de viță nobilă, al cărui spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase. Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
spune prin el din matca impersonală a lumii. A doua deosebire e că, în contrast cu patosul retoric al europeanului, japonezul refuză discursul teoretic, la fel cum repudiază puterea lexicului de a surprinde adevărul. Pentru japonez, faconda inepuizabilă a apuseanului aduce cu imboldul sinucigaș de a se îneca în cuvinte. Adevărul nu se discută și nu poate fi analizat prin cuvinte, el se intuiește și se trăiește departe de limbă. Tocmai de aceea limba japoneză nu a dat naștere unei logici, ci doar
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]