550 matches
-
uciderea propriu-zisă a animalului, acolo, în bîrlogul său, nu mai reprezenta decît o pură formalitate din moment ce el fusese vînat în realitatea înaltă a esenței sale. Putem privi în multe feluri acest sistem de reprezentări și de reacții al strămoșului nostru imemorial. Sîntem cuceriți de marea lui artă și sensibilitate, așa cum au fost ele conservate în cîteva peșteri europene și africane, putem zîmbi cu oarecare condescendență sau ne putem cutremura în fața măreției acestui mesaj spiritual. Însă nici prin gînd nu ne trece
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
ploconire la cea mai vorbită limbă a vremii, cea franceză. Dintre toate, cel mai sărbătorit anotimp era primăvara, al renașterii naturii, al unor noi, plăpânde, dar cât de verzi frunze, făgăduind soare și luni întregi de binefăcătoare căldură. în timpuri imemoriale, a ieși din iarnă însemna a supraviețui. De mic, cel mai mult mi-a plăcut Toamna, cel puțin în primele două treimi ale ei - Toamna dimineților cu soare în crucea cerului, luminos pe cel mai albastru cer, cu văzduhuri agreste
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
cu o privire arzătoare. Fiu fidel al Maramureșului, purta în figura sa crispată zestrea acestei provincii avute în tradiții, de-o intemporalitate ce constituia o pavăză împotriva prezentului atît de tulburat. I-a preluat melodiile „bătrînești”, acele incantații din timpuri imemoriale, roade pure ale duhului local. O metafizică spontană se propaga din interpretările sale, sfidînd contingentul. L-am auzit cîntînd ultima oară, cu doi ani în urmă, pe o colină de la marginea Sighetului, cînd se știa deja grav bolnav. Vocea sa
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
voce. Pentru că Faulkner nu e realist. Regăsesc la M.M. observația despre reușita lui Faulkner, om al unei societăți cu istorie recentă - numai un secol și ceva -, de a da senzația că unele întâmplări povestite s-au petrecut într-un timp imemorial. Ce-i lipsește lui Faulkner e, poate, puțin Hemingway. Teoretizează prea mult și cam cețos, neavenit în porții atât de mari. Și nu știu nici la vârsta asta, după destule lecturi, dacă pagini încâlcite cum ar fi genealogia din nuvela
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
occidentală fără să devină țară occidentală, a instrumentat modernitatea à l'Occident. Or, în aceste țări cultura rămîne într-adevăr, nu în sensul ideologic, ci în sensul spontaneității ei creatoare autentice, cea care restituie ereditatea. Genetica culturii vine din timpuri imemoriale. În cultură nu se realizează o unanimitate și nu s-a realizat niciodată. Chiar în cazuri fericite, în Franța, în Germania, nu se poate să ai în cultură o unanimitate pe care o ai în tehnică, chiar dacă ai școli, discuții
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
nu ca Iov pe grămada de bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra unei mări plate, imobile, imemoriale, ochiuri de apă limpede și iarba unduind acvatic ca o mîngîiere la marginea țărmului pietros, silueta călugărului proiectată pe fundalul marin ca în tabloul romanticului Caspar David Friedrich, Călugăr lîngă mare, constituie decorul de poezie al nordului. , Finis Terrae, marginea
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Tîrgu-Cărbuneștilor (încă o zonă cu preponderență rurală, țărănimea reprezentînd cel puțin trei sferturi din mentalitatea, graiul, manierele localnicilor), prind inevitabil frînturi de conversație. Am constatat că cele mai multe se referă la trei subiecte: spitalul, înmormîntarea, moștenirea. E imaginea aspru-utilitară, cu origini imemoriale, a unui mod de-a fi. Un amestec de compasiune, curiozitate, lăcomie, ricanare. Bizuit pe o penitență reflexă, mai mult ca sigur precreștină. Dintr-un impuls obscur, oamenii se supun unui canon, urmăresc automat o ispășire. Cum? De ce? Nu ar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
Mitchievici Dacă ar fi să trecem în revistă cuplurile celebre de îndrăgostiți de la Daphnis și Chloe ai lui Longos, la iubiții romanului pastoral, candizii Philemon și Baucis, cuplul shakespearian Romeo și Julieta sau cei din lumea filmului care-i fixează imemorial pe peliculă pe Rick Blaine (Humphrey Bogard) și Ilsa Lund (Ingrid Bergman) în Casablanca (1942) al lui Michael Curtiz sau pe Oliver Barett IV (Ryan O'Neill) și pe Jennifer Cavalleri (Ali MacGraw) din Love Story (1970) al lui Arthur
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
margine a marginii, un perimetru străjuit "de peturi și de căcații bețivilor/ de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cât ai libelulelor, adormiți". Dar abia aici și atunci, în durata scoasă din timpul socio-istoric și suprapusă unor momente magice, imemoriale (dar încă furnicătoare), se produce revelația. Levitația, ultima secvență a volumului, e un lung și complex poem amintind nu doar de Amazon, ci și de o specie de vânători fericiți, azi dispăruți. Cadmos, vagabondul numit așa și fotografiat cu un
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un giacomettism radicalizat în expresie, brăncușian prin atitudine și de o mare autenticitate în ansamblul gîndirii sale artistice (și nu numai), Mamikon Yengibarian vorbește într-o formă nouă și eliptica despre ceva imemorial și indescriptibil. Cel de-al doilea artist, fotograful Peter Korniss, este născut în România. Că și laYengibarian, reperele sale artistice sînt desprinse tot din spațiul, ca să-i spunem așa, originar. De altfel, expoziția să se numește Inventar - imagini transilvănene. Așa cum
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
fiecare epocă trebuie să-și trăiască propria criză. Criză înseamnă o inspecție neobosită, cu ochi proaspeți, a tot ce există. Ordinea înseamnă ieșirea din criză." (134) Dincolo de critică? De ce nu? Critica naște, dar nu reproduce crize. Le așază în paranteze imemoriale sau amnezice. Uneori e bine să uităm critica literară de dragul literaturii însăși." (136) Conceptele criticii au o latență dogmatică. Conceptualizarea comportă măsură și echilibru, prudență, chiar suspiciune. Preferabile sunt ambiguitatea, intuiția, misterul, (cvasi)mistica ori mistica directă. De aceea, N.
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
dulce strînsă din rîndul lor îngust/ ce suie către coastă de jos, de lîngă drum... / acății, lemnul casei stăpîni și nu altcum" (Acății). Transcendența unei atari umanități o reprezintă un creștinism sătesc care pune în acord mitul evanghelic cu ambianța imemorială a țăranului. O concluzie: grație liricii lui Ion Horea, satul, de atîtea ori minimalizat, bruftuit, evacuat în numele unei grăbit însușite concepții „globaliste", își reafirmă îndărătnic prezența, în circumstanțe vizionare pe care n-avem dreptul de-a le desconsidera, drept un
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
în care omul lucrează sau se relaxează trebuie să-i faciliteze aceste funcții, prin arhitectură și design ambiental corespunzătoare“, e punctul de plecare al teoriei pe care Linda o aplică în realitatea imediată. Apoi, „simbolurile au fost utilizate din vremuri imemoriale, pentru a rezona la nivelul subconștientului uman, despre care vorbește, la nivel științific, psihanaliza jungiană. Arhetipurile, care se reduc grafic prin simboluri, pot ajuta omul să aibă acces la diferite calități și forțe interioare pe care le posedă în mod
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
unde forma încearcă să se detașeze de substanță, Paul Vasilescu își abandonează senzualitățile de modelator și romantismul acrobațiilor spațiale pentru a se lăsa în voia contemplațiilor clasice. De la materialele autoritare, cum ar fi gipsul, marmora și bronzul, sau de la tehnicile imemoriale - cioplire, modelaj turnare -, el trece la materiale anodine și la tehnici tîrzii, cum ar fi bara de sîrmă și sudura. Dar tocmai ele, care trimit mai degrabă spre experiment și spre teritoriile derizorii, îndelung ignorate de către artistul de filiație renascentistă
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
felul acesta la viziunea lui Brâncuși a unei înscrieri în natură a plăsmuirii sale, a unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități folclorice, naturist impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși, e flagrant nesocotit. "Cumințenia pămîntului" e dată la o parte. îmi aduc aminte că la începutul deceniului cinci al veacului de curînd încheiat Parcul Amarului Tîrg n-avea
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
festival Cîntarea României, și acesta o adevărată proiecție simbolică a veseliei naționale. Amatorismul nu mai era plăcere pură, așa cum ar fi tentat inocentul să creadă, ci obligație de serviciu, sarcină de partid și chiar predeterminare metafizică. Dacă într-un moment imemorial de narcisim, de ineficiență și de lene cineva a spus că românul s-a născut poet, propaganda naționalist-comunistă, atît de simțitoare la provocările abisale (vezi, pentru edificare, și delirurile tracomane), și-a pus în cap să o și dovedească. Și
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
o regulă nescrisa și intimă... Timpul însă și istoria mă silesc să trec peste și să public versurile mele de demult oferite lui Alin că un epitaf închinat insectei superbe încremenita în spațiu, expusă în atelierul său că o fosilă imemoriala: Epitaf pentru o libelulă: Trăind, credeam natură un vast atelier, Culori scoteam vitralii din soare și din cer, Aripa mea de sticlă, vibrație atentă, În zborul ei facil făcut numai din fenta, Nu cunoștea atunci al amăgelii joc, Și a
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
de suprafața lui Henri H. Stahl îndeletnicindu-se cu culegerea de povești populare de la țăranii unor sate supuse monografierii. Totul aproape, în aceste sate investigate, sub raportul credințelor, obiceiurilor, tradițiilor (pe scurt spus, al miturilor) se păstrase ca în vremurile imemoriale, doftoroaia și descîntecele țineau loc de medic, iar agronomia era încă aproape neștiută. Așadar, revenind la scientismul lui Rădulescu-Motru, voi repeta că astfel de interpretări mitologice își au, dimpotrivă, rostul lor de netăgăduit, mai ales că pînă acum o jumătate
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
Mereu s-au spus povești în fața unui ascultător sau a unui grup de ascultători. Este o ocupație care se află la originea civilizației, care s-a născut probabil o dată cu limbajul însuși. Pentru mine, literatura este o ramificație a acestui mod imemorial de petrecere a timpului care presupune mereu un povestitor și publicul său. MS: Dacă analizăm a doua parte a întrebării, aici la Neptun, până să veniți dvs., scriitorii și-au manifestat îngrijorarea față de scăderea numărului cititorilor. Vă preocupă acest aspect
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
care o dau istorici, precum Lévi-Strauss, Vernant, sau Mircea Eliade termenului, ca narațiune fondatoare ce trimite la un timp sacru al începuturilor. La urma urmelor, data de naștere a lui Don Juan e mai curînd recentă și bine stabilită, decît imemoriala și îndepărtată. Motivul pentru care Rousset propune o mitologie a donjuanismului nu e deloc la îndemîna oricui, si mai cu seamă nu are nimic de-a face cu răspîndirea personajului, cu felul în care a invadat el o literatura universală
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
aparență umil și simplu: basmul. Să nu uităm însă că și primul Heidegger abordează ceva deopotrivă de umil: o ,fabulă", la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar la un geniu anonim și imemorial, înțeles ca un zăcământ arhaic de sens ce trebuie exploatat și scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
de adevărat, de specific și de viu, un oraș ieșit gata construit și populat din propria lor privire, așa cum Atena a ieșit gata înarmată din capul lui Zeus". Nu mai puțin caracterizantă ni se prezinte iarba, testimoniu al unui trecut imemorial, flexibil în planul prezentului. Dacă în Europa ea joacă rolul unui simplu decor, adesea "un snobism al peisajului", așa încît "nu este o formă de manifestare a naturii, ci o formă de domesticire a naturii", în America, din contra, "iarba
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
La nici un poet român actual Erosul n-a apărut atît de cutezător cuplat cu Thanatosul, într-o trăire în care "plenitudinea ororii și a bucuriei coincid" (Georges Bataille). Cufundată în voluptatea sa cruntă ca un supliciu, izvorînd din implacabile vremi imemoriale, era foarte posibil ca Ileana Mălăncioiu să nu manifeste un interes deosebit față de realitatea civică. În pofida acestei împrejurări, poeta s-a dovedit un opozant al dictaturii pe care a vituperat-o în volumul d-sale Urcarea muntelui (1985, 1992), punct
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
academice, cu o geometrie foarte exactă, în opera literară el este o ființă imponderabila care vibrează intens la energiile subcutanate ale limbii, o conștiință poetica așezată pe spațiile albe dintre cuvinte și pe acel depozit magic al semnului lingvistic, refulat imemorial, dar în permanență aspirație către formă cristalina a construcției matematice. Amestec de topometrie și de hermetism, de forță și de fragilitate, de angajare fermă ( a se vedea atitudinea consecventă față de atentatul la integritatea fizică și simbolică a Coloanei... lui Brâncusi
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
decît ar da de înțeles doar episodul monumentului de la Ploiești. Dar în ciuda acestu fapt, la o analiză globală Constantin Brâncuși pare mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]